Mănăstirea Viforâta, înfruntând de peste 500 de ani viforniţele vremurilor

TIPĂREȘTE

Cuvânt înainte sau punere ˝în context˝

Cu vreo două săptămâni în urmă ne-am adunat toată familia să-l sărbătorim pe nepotul care a ajuns la majorat. Din vorbă în vorbă, fiecare a zis unde şi-a făcut concediul sau unde are de gând să meargă. Eu am spus că nu am mai ieşit din Bucureşti de la Paşte când am fost cu nişte prieteni la Balcic şi de atunci, destul de puţin şi din casă, din cauza caniculei pe care o suport foarte greu. Peste o săptămână am primit într-o după amiază un telefon de la fiul meu cel mic (are 55 ani dar eu tot îi zic cel mic), că are liber a doua zi şi dacă nu vreau să merg pe undeva? Vrei calule ovăz (chiar la 37 de grade)? Bineînţeles că am zis da. ˝Bine, faci traseul, plecăm devreme, ne întoarcem seara˝, ˝Vine şi noră-mea cu copiii? ˝, ˝Nu, toţi au program˝

Apucă-te Michi si caută şi caută pe unde n-am mai fost dar să fie pe flux şi să nu depăşească cca 300 km dus-întors, că om e şi el. Fă Michi cafea la termos, sanvisuri nealterabile, dezgheaţă prăji din congelator, fă litri de suc, să nu pierdem din timp cu restaurantul. La ora 23 i-am trimis traseul pe What´s App: Bucureşti-Manastirea Comana- biserica Drăgănescu pictată de Arsenie Boca, mănăstirile Viforâta şi Dealu de lângă Târgovişte, vreo 300 km tur- retur. Înafară de biserica Drăgănescu le văzusem în prima şi a doua tinereţe adică acum vreo 60-65 de ani (ce să mai ţin minte?). Dimineaţa la 8.00 fiu-meu a sunat la uşă. Traseul era bun dar luat invers ca să nu străbată o oră juma un Bucureşti aglomerat de la nord la sud, ci direct spre Târgoviste pe DN7 şi DN71 Distanţa de la casa mea până la mănăstirea Viforâta cu care am început traseul, era de 84 km si până la ieşirea din Bucureşti nu am făcut mai mult de un sfert de oră. Deci, să trecem la povestit sau cum ar zice unii ˝let´s go! ˝

Mănăstirea Viforâta

Mănăstirea Viforâta se află în satul cu acelaş nume din comuna Aninoasa, la o distanţă de 7 km de Târgoviste, în aceeaşi localitate cu o altă mănăstire de renume, Dealu.

Prima atestare documentară a mănăstirii apare în 1530, ctitor fiind Vlad Voevod Înecatul care a ridicat-o ca mulţumire pentru o victorie în luptele cu boierii Craioveşti la Viişoara. Vlad Voievod era fiul lui Radu cel Mare, ctitorul mănăstirii Dealu. Rădăcinile mănăstirii Viforâta coboară cu un secol în urmă până la Vladislav Basarab care a domnit între 1447 şi 1456 şi care înălţase mai înainte o primă mănăstire.

Fiind concurată de mănăstirea Dealu dar mai ales de Cetatea de Scaun a Tarii Romanesti din Târgovişte nu s-a scris mult despre ea. Un cleric catolic P. Baksic o pomeneste în 1640 ca fiind asezată între vii înafara oraşului, că e mănăstire de maici şi are o biserică frumoasă.

Intrarea în mănăstire se face prin turnul clopotniţă unde am citit un scurt istoric al mănăstirii şi am văzut o placă pe care se scrie că atât mănăstirea cât şi biserica sunt monumente istorice din sec XVI- sec XVIII. Deasupra intrării turnului de clopotniță este o icoana a Sf. Mare Mucenic Gheorghe ucigând balaurul.

De cum am intrat în incinta înconjurată de ziduri groase m-au impresionat florile multicolore îngrijite de măicuţe. În curtea mărginită de chilii este mormintul cu cruce de piatră al ieromonahului Macarie (1780-1836) dascăl de muzichie şi potărie al Mitropoliei Bucuresti, întemeietorul muzicii psalmice bisericesti. A fost construit în 1927 pe locul unde a fost îngropat. Deasemeni mai este şi o fântână de piatră în amintirea Mitropolitului Ghenadie al ungro-vlahiei, primat al României în 1904.

Ctitori ai mănăstirii Viforâta sunt:

1-Vlad Înecatul sub care s-a realizat prima construcţie înainte de 1530

2-Matei Basarab care în 1635 a refăcut-o din temelii rezidind sfântul lăcaş şi a adus călugăriţe în locul călugărilor greci.

3- Constantin Brâncoveanu care a reparat-o în 1713, cu un an înainte de a fi martirizat în Constantinopole. El a dispus construcţia pridvorului şi repictarea bisericii.

Biserica

Când am intrat în biserică începuse slujba. Deşi era o zi oarecare din timpul săptămânii, câtiva zeci de credincioşi se rugau punându-şi speranţa în Dumnezeu cu toate că peste 40 de ani religia a fost îngrădită. Credinţa şi speranţa nu au putut fi scoase din inimile oamenilor.

Biserica este de un alb imaculat, are un pridvor sprijinit pe patru stâlpi şi un pronaos despărţit de naos cu un zid cu trei deschideri. Absida catepetesmei este încadrată de două nişe mari pictate. Are două turle înalte de zid așezate pe naos și pronaos, ambele învelite cu tablă. Împreună cu cele patru ferestre asigură lumina în biserică. Ca arhitectură biserica a fost construită în stil bizantin- muntenesc, fără decoraţiuni exterioare, altele decât brâiele neoclasice simple, de la începutul sec. XIX.

Biserica are două hramuri, unul închinat Nașterii Maicii Domnului, prăznuit pe 8 septembrie și al doilea, închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, prăznuit pe data de 23 aprilie

Destinaţia mănăstirii a fost de adăpost şi îngrijire a maicilor bătrâne şi preoteselor rămase fără sprijin, pe cheltuiala Patriarhiei Române. Stareţa Preacuvioasa Maica Arsenia Opriş a sprijinit această acţiune între anii 1960-2014, după care stăreţia mănăstirii a fost acordată Maicii Macaria Mavrodin.

Pictura bisericii

Pridvorul bisericii adăugat de Constantin Brâncoveanu în 1713 are de o parte şi alta picturi reprezentând Judecata de Apoi: în stânga sunt cei care ajung în rai, în dreapta cei din iad. Deasupra pridvorului este o pisanie mare scrisă în 1914 pe trei registre şi care conţine unele informaţii unicat din istoria mănăstirii. Din cauza multiplelor deteriorări şi refaceri din pictura originală brâncovenească au mai rămas puţine mărturii. La aproape fiecare reparaţie s-au refăcut picturile, ultima fiind din 1913 a pictorului V. Georgescu (care în 1930 a restaurat şi pictura bisericii brâncoveneşti din Potlogi)

În biserică sunt multe icoane şi ziduri pictate cu scene biblice ca Botezul Domnului, Schimbarea la Faţă şi mulţi sfinţi. Cele mai valoroase odoare sunt:

Catapeteasma în stil baroc realizată de sculptorul Karl Stork în 1864. Este ca o dantelă lucrată în lemn de tei acoperit cu foiţă de aur, motivele principale fiind cele florale îmbinate cu cele religioase. K. Stork a mai sculptat şi mobilierul bisericii. În partea dreaptă a catapetesmei este singura icoană făcătoare de minuni din jud. Dâmboviţa. Este o icoană veneţiană în relief, de mare valoare artistică şi religioasă ferecată în argint aurit. Îl reprezintă pe Sf. Gheorghe călare pe cal, omorând balaurul. A fost un dar către mănăstire al voievodului Leon Tomsa, fiind lucrată de un zugrav grec Mavros. În jurul icoanei se afla o incripţie în slavonă, gravată în chenar, aparţinând voievodului, în care se scrie despre biruinţa sa asupra lui Matei Basarab, fapt care l-a determinat să dăruiască această icoană mănăstirii. Informaţia se află în pisania de deasupra pridvorului:˝Aicea se află o Icoană Mare făcătoare de minuni, lucrată în argint curat și aurită, având hramul Sfântul Marele Mc Gheorghe (călăreț) dăruită Mănăstirei de către Leon Vodă Tomșa cu Doamna sa Victoria la anul 1631. ”

În naos în dreptul icoanei Sf. Gheorghe este o măsuţă cu particele din moaştele acestui mare sfânt, ale Sfântului Vlasie şi ale Sfântului Haralambie.

Între strane este un jilţ pe care se află fotografia I. P. S. Nifon, Mitropolitul Târgoviştei.

Consolidări, reparaţii, extinderi

Nu se stie de unde vine numele Viforâta, clima fiind dulce în regiune. Mai précis numele ar veni din multele încercări prin care a trecut mănăstirea. Incendii, distrugeri provocate de otomani şi de oastea lui Bathory, jafuri, dar mai ales cutremurele devastatoare din 1802,1838,1940 şi 1977. De fiecare dată domnitori, boieri, clerici şi mireni au refăcut-o făcând-o din ce în ce mai frumoasă.

- Constantin Brâncoveanu a inaltat zidul inconjurator cu lăţime de 1m, a pardosit biserica cu lespezi de piatra, a largit ferestrele, a construit noi chilii si a refacut pictura. La intrarea în biserica a pus să se picteze figura primului ctitor cu inscripţia "Io Vladislav Voda".

-Lucrările de reparaţii au continuat şi după 1714 de soţia sa Maria Brâncoveanu, (Marica) cea care după martiriul soţului a schimbat faţa acestei mănăstiri.

-Mai târziu după cutremurul din 1802 banul Grigorie Brâncoveanu, nepotul domnitorului martir Constantin şi Logofătul Mitropoliei de la Târgoviște, chir Nicolae, au făcut reparaţii costisitoare la biserică. Banul Grigore Brâncoveanu a pus să se refacă pictura. În locul unchiului său a cerut să-i fie pictată figura iar în locul medalionului primului ctitor Vladislav Vodă, distrus de cutremur s-a pictat alt chip. Această impostură nu a durat mult pentru că la prima spălare a picturilor noi, vopseaua a dispărut şi au reapărut chipurile iniţiale. În pisania de deasupra intrării se scrie: “… Grigore Brâncoveanul, un strănepot al lui Constantin Brâncoveanul, o repară din nou pe la începutul veacului 19-lea, dar acesta, între alte schimbări ce’i făcu, zugrăvind Biserica, puse de zugrăvi în locul lui Constantin Brâncoveanul figura sa proprie. Iar în locul lui Vladislav Vodă zugrăvi o altă figură. Mai pe urmă însă spălându-se acele nouă zugrăveli s’au descoperit de desubtul lor vechile figuri între care și a lui Vladislav Vodă (carea curățită s’au păstrat și până astăzi)” ...

-Cutremurul din 1838 a lăsat urme care au fost reparate în 1848.

-Intre anii 1913-1914, sub Mitropolitul Primat al Romaniei, Konon Aramescu Donici se fac din nou alte repraţii ale mănăstirii.

-Patriarhul Justinian Marina a refăcut în 1960 manastirea afectată de cutremurul din 1940 în urma căruia s-a dărâmat clopotniţa. Atunci au fost introduse apă, electricitate şi gaze în mănăstire.

-Cele mai complete lucrări de renovare s-au făcut în perioada 1977-1990 din cauză că temeliile de piatră au fost zdruncinate de cutremurul din 1977.

-Deasemeni în perioada 2015-2022 Mitropolia Tărgovistei a consolidat, restaurat şi modernizat întregul ansamblu mănăstiresc, sfinţirea oficială la care a paricipat o mulţime de credincioşi făcându-se în 30 oct. 2022. Ziarele anului trecut menţionează îmbulzeala miilor de credincioşi care au dorit să asiste la redeschiderea mănăstirii.

Muzeul mănăstirii a fost înfiinţat în 1971. Din păcate, noi am ajuns la Viforâta prea devreme, asa că l-am găsit închis. Sunt expuse piese de arta religioasa, carte veche si icoane, alaturi de obiecte de cult. Nu am putut aştepta deschiderea muzeului pentru că în ziua aceea aveam încă multe de văzut.

WEB, dacă se poate: https://www.youtube.com/watch?v=0Sw80K8im-Q

. – citeşte continuarea aici-

Situată în apropierea Târgovistei şi aproape de mănăstirea Dealu, Viforâta a rezistat eroic în faţa vicisitudinilor vremurilor.

Am ajuns în mănăstire în timpul slujbei la care, desi nu era sărbătoare, participau zeci de credincioşi. Picrurile din interior, catapeteasma şi icoana făcătoare de minuni a Sf. Gheorghe sunt impresiuonante

---

VIZUALIZĂRI: 384 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI