La Mănăstirea Viforâta

TIPĂREȘTE

Dacă ați vizitat Curtea Domnească din Târgoviște - cetatea de scaun a 33 de voievozi ai Țării Românești, dacă ați făcut un popas de suflet la Mănăstirea Stelea - cu “biserica împăcării” dintre domnitorul moldovean și cel muntean, Vasile Lupu și Matei Basarab, dacă v-ați relaxat puțin în Parcul Chindia și timpul vă mai permite, vă recomand să continuați spre comuna Aninoasa. Aici, la numai 7 km de oraș, se află două dintre cele mai importante lăcașuri istorice și religioase ale Țării Românești - Mănăstirea Dealu și Mănăstirea Viforâta.

De-a lungul timpului, am fost la Târgoviște de mai multe ori, distanța relativ mică față de capitală fiind pentru noi un atu în plus atunci când vine vorba de o ieșire scurtă, de numai o zi. Asta cu atât mai mult în acest an în care, constrânși de restricțiile pandemice, am evitat călătoriile mai lungi, care implică mese sau cazări prin locuri necunoscute. De astă dată nu ne-am mai oprit în oraș. Pe Calea Domnească, pe lângă Turnul Chindiei, am continuat spre comuna Aninoasa pentru că voiam să revedem Mănăstirea Viforâta.

Intrarea în incinta mănăstirii se face prin turnul clopotniță. Deasupra gangului turnului clopotniță tronează icoana Sf. Mare Mucenic Gheorghe ucigând balaurul. O plăcuță maronie, asemenea multora văzute prin locurile turistice, ne înformează că Mănăstirea Viforâta - datând din sec. XVI-XVIII - este monument istoric.

Așa cum ne-am obișnuit, și la acest lăcaș de cult ni se prezintă încă de la intrare un scurt istoric. Obișnuiesc să fotografiez aceste informații pentru că astfel rețin mai bine anumite amănunte importante atunci când vreau să-mi scriu impresiile. În cele ce urmează, redau - și mai pe scurt - conținutul acestui scurt istoric.

Prima atestare documentară a Mănăstirii Viforâta datează din anul 1530, primul ctitor fiind Vlad Vodă al V-lea (Vlad Înecatul) care înalță pe locul mai vechii ctitorii aparținând voievodului Vladislav Basarab (sec. XV) o biserică înconjurată de un zid.

În 1635 domnitorul Matei Basarab rezidește din temelii sfântul lăcaș și aduce călugărițe în locul călugărilor greci care viețuiau aici.

Cel de-al treilea ctitor este considerat voievodul martir Constantin Brâncoveanu care renovează lăcașul în 1713 construind chilii noi, adăugând bisericii un pridvor deschis, în cunoscutul stil brâncovenesc, pictat cu scene reprezentând bucuria raiului, dar și chinurile iadului. De asemenea, biserica a fost pardosită cu piatră, i s-a refăcut pictura originală, iar zidurile de incintă au fost supraînălțate. Din pisania bisericii aflăm că “… Grigore Brâncoveanul, un strănepot al lui Constantin Brâncoveanul, o repară din nou pe la începutul veacului 19-lea, dar acesta, între alte schimbări ce’i făcu, zugrăvind Biserica, puse de zugrăvi în locul lui Constantin Brâncoveanul figura sa proprie. Iar în locul lui Vladislav Vodă zugrăvi o altă figură. Mai pe urmă însă spălându-se acele nouă zugrăveli s’au descoperit de desubtul lor vechile figuri între care și a lui Vladislav Vodă (carea curățită s’au păstrat și până astăzi)” .

De-a lungul timpului, cutremurele (1802,1840,1977) au provocat stricăciuni lăcașului, de fiecare dată urmate de lucrări de refacere, inclusiv de restaurare a picturii.

Biserica mare a Mănăstirii Viforâta, amplasată în centrul curții, are zidurile albe, fără decorațiuni și două turle circulare, așezate pe naos și pronaos, ambele învelite cu tablă.

Pridvorul adăugat în vremea lui Constantin Brâncoveanu și pictat tot atunci, amintește de Judecata de Apoi când păcătoșii ajung în iad, iar ceilați cunosc bucuriile raiului. Pisania datată 6 iulie 1914, aflată deasupra intrării este deosebită. Având trei coloane, pisania este de fapt un scurt istoric al sfântului lăcaș.

În interior, stâlpi masivi de susținere despart pronaosul de naos. Peste tot sunt icoane și picturi reprezentând scene biblice sau chipuri de sfinți. Recunoști cu ușurință scene ca Botezul Domnului, Intrarea Domnului în Ierusalim, Schimbarea la Față sau chipurile sfinților Dimitrie, Mina, Antonie, Mercurie, Procopie, Teodor și alții, dar ceea ce impresionează cel mai mult este catapeteasma. Lucrare a sculptorului Karl Stork, realizată în anul 1864, în lemn de tei cu foiță de aur, catapeteasma este o ingenioasă îmbinare de motive religioase și vegetale.

Între icoanele păstrate la Mănăstirea Viforâta, aflate pe catapeteasmă, două sunt de o valoare inestimabilă: icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ambele ferecate în argint aurit. În legătură cu cea de-a doua, pisania bisericii menționează: “Aicea se află o Icoană Mare făcătoare de minuni, lucrată în argint curat și aurită, având hramul Sfântul Marele Mc Gheorghe (călăreț) dăruită Mănăstirei de către Leon Vodă Tomșa cu Doamna sa Victoria la anul 1631.”

În curtea înconjurată de corpul de chilii și clădiri administrative, nu se poate să nu remarci Fântâna Mitropolitului Ghenadie “fost al Ungro-Vlachiei Primat al României, 1904” . Nu departe, pe aceeași latură a curții înierbate, cu flori vara, se află Monumentul Ieromonahului Macarie “dascăl de muzichie și portarie” al Sf. Mitropolii a Bucureștilor, cel care a pus bazele muzicii psaltice românești. Monumentul funerar a fost ridicat la 20 octombrie 1927, la inițiativa Societății Generale a Cântăreților Bisericești, pe locul în care - în 1836 - fusese înmormântat Ieromonahul Macarie.

Pe latura nordică a incintei atrage atenția un turn pătratic, cu multe ferestre la primul nivel. Este Paraclisul mănăstirii construit după cutremurul din 1977 și sfințit în anul 1994. Închinat Sf. Prooroc Ilie, paraclisul are icoana de hram pictată pe latura dinspre curte. Intrarea în paraclis, direct în pronaos, se face de pe holul chiliilor.

Biserica din cimitir, cu hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, cu o singură turlă așezată deasupra naosului, a fost ridicată de banul Grigorie Brâncoveanu, în anul 1830. Nu am intrat în interior, dar am aflat că este împodobită cu pictură. Pictura iniţială a bisericii a fost realizată de ieromonahul Atanasie în anul 1849.

Accesul în mica biserică din cimitir se face pe două scări care duc la ușa de la intrare în fața căreia sunt doi stâlpi care susţin acoperişul împreună cu care formează un mic pridvor. La nivelul solului se află intrarea în gropniţă, locul care adăpostește mai multe nişe pentru oseminte.

La Mănăstirea Viforâta, în anul 1971 a fost amenajat și un mic muzeu. Regret, nu am vizitat niciodată acest muzeu, dar am aflat că ar merita. Cu proxima ocazie sper să putem și noi vizita muzeul care adăpostește piese de artă religioasă, carte veche și valoroase icoane, precum și diverse obiecte de cult (cruci datând din 1704 și 1717, un potir de argint din 1775), obiecte care merită să fie văzute și admirate.

Concluzii

Cred că o vizită la Mănăstirea Viforâta - lăcaș de cult cu trei ctitori (Vlad Vodă, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu), unde se sărbătoresc trei hramuri (Nașterea Maicii Domnului - 8 septembrie, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - 23 aprilie și Sfântul Prooroc Ilie - 20 iulie) - ar îmbogăți spiritual și cultural pe oricine.

---

VIZUALIZĂRI: 621 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI