Pe locuri străvechi – Mănăstirea Dridu

TIPĂREȘTE

Weekendul trecut drumurile românești, când mai bune, când mai deteriorate m-au purtat spre o zonă unde doream să ajung la un moment dat. La granița județelor Ilfov cu Ialomița, relativ aproape de București, se află localitatea Dridu. Așezarea ialomițeană e amplasată în zona confluenței râurilor Ialomița și Prahova, presărat cu păduri și terenuri agricole fertile, un loc propice dezvoltării umane.

Cultura Dridu

Din punct de vedere istoric cercetările arheologice au atestat urme de locuire umană din cele mai vechi timpuri. De altfel, atunci când aud de „Dridu” gândul mă duce prima dată la cultura Dridu – o populație autohtonă care a trăit într-o arie spațio-teritorială întinsă, documentată prin obiective arheologice (numeroase așezări, necropole, un anumit tip de ceramică). În principal este vorba despre grupări umane trăitoare între veacurile al VIII-lea – al XI-lea pe o suprafață care acoperă tot teritoriul României de azi.

La Dridu s-a cercetat integral prin săpături arheologice primul sat din secolele al X-lea – al XI-lea, astfel că întreaga cultură istorică a preluat numele localității: „Dridu”. În general, așezările culturii Dridu sunt ridicate pe malul unor ape, nu sunt fortificate, locuințele erau construite din lemn, semiîngropate, iar populația se ocupa cu agricultura. Majoritatea acestor așezări aveau un caracter rural, dar s-au identificat și caracteristici protourbane în unele cazuri.

Cultura materială Dridu reprezintă una din primele atestări culturale și de civilizație românească din intervalul secolelor al VIII-lea – al XI-lea din spațiul carpato-danubiano-pontic.

Mănăstirea Dridu

Venind dinspre București pe DN 1, în Balotești se virează dreapta pe DJ 101, se trece prin Moara Vlăsiei, Sitaru și Fierbinți-Târg și după un parcurs de circa 50 km ajungi la poarta mănăstirii. De asemenea, orașul Urziceni se află în apropiere (16-18 km) fiind accesibil fie prin Coșereni (pe E85) sau prin DN 1D.

Legăturile cu viața religioasă a apărut din epoca medievală când satele din zonă și morile existente pe râuri au trecut din proprietatea domnească în cea a mănăstirilor Snagov și Dealu. Lăcașul mănăstiresc de astăzi este așezat pe un bot de deal de circa 2 km lungime, numit „La Metereze”. Cercetările arheologice au scos la lumină în acest loc natural înalt care domină confluența râurilor Ialomița și Prahova un sat medieval fortificat.

Ansamblul mănăstiresc Dridu a apărut în epoca contemporană, după căderea regimului comunist din 1989. Maica Gabriela Haraga avea să fie sufletul acestui așezământ ialomițean, ea alegând cu ajutor divin locul unde avea să se înalțe mănăstirea. Am locuit mai întâi în nişte gropi rămase în urma săpăturilor arheologice de pe acest deal. Am dormit pe paie şi scânduri, iar pravila o împlineam într-un bordei. Patru-cinci ani am stat la lumânare şi am muncit cot la cot cu meşterii. Ne-am mutat apoi într-o baracă cu celofan în loc de geamuri, şi în cele din urmă în chilii, avea să își amintească măicuța pentru cititorii ziarului „Lumina” vremurile grele de început. În 1992 se pune piatra de temelie, iar în 2002 se sfințește biserica de zid.

După ce depășim lacul și barajul Dridu, în prima curbă la dreapta o troiță de lemn îți semnalizează locul unde se deschid porțile mănăstirii Dridu. Se poate urca cu autoturismul până într-o mică parcare situată vis-a-vis de corpul de chilii.

Biserica de zid are trei hramuri: „Acoperământul Maicii Domnului”, „Sfântul Dumitru” și „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”. Lăcașul nu iese din tiparele arhitecturii muntenești, are un pridvor închis, o turlă principale și două turle mici, corp văruit în alb și firide exterioare pictate cu sfinți. Interiorul e cald, picturile bine realizate de artistul băcăuan Dumitru Macovei te învăluie cu chipuri sfinte în culori vii. Am remarcat catapeteasma, mobilierul de lemn, stranele, ușa – toate opere în stil brâncovenesc ale sculptorului bisericesc Dumitru Gârea. În pridvor chiar maica stareță oferă sfaturi și îndrumări.

În spatele bisericii se află două corpuri de clădire cu etaj care se împart între chilii și celelalte componente ale mănăstirii (stăreție, trapeză, arhondaric etc.). În fața lor se află un spațiu verde îngrijit și multe flori. La marginea unei livezi de meri și prune (cu gust autentic) se află prima biserică de lemn a mănăstirii care poartă hramul „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”, un locaș simplu, mic, cu turlă zveltă de tablă. Alături se înalță o clopotniță din zid de stâlpii căreia atârnă toaca și ciocănelele de lemn.

Concluzii. Am poposit circa 45 de minute la Mănăstirea Dridu și ne-am bucurat de liniște și apropiere de Divinitate, ne-am plimbat prin livadă și am gustat din fructele parfumate ale toamnei, ne-am odihnit pe o bancă sub un nuc cu frunze deja îngălbenite.

Drumul spre acest complex monahal ialomițean poate fi încadrat într-un traseu religios ceva mai amplu care să cuprindă Mănăstirea Căldărușani (vezi impresii) și Mănăstirea Sf. Nicolae Balamuci-Sitaru, cu o posibilă întoarcere pe la Mănăstirea Snagov (vezi impresii).

Noi am ales să ne întoarcem prin Fierbinți-Târg și să ne oprim într-un loc mult mai lumesc și la modă: Barul lui Bobiță din serialul Las Fierbinți. Lume multă din toate județele patriei, decoruri inedite și un suc degustat la mesele confecționate din navete – este oprirea de 15 minute pe „platoul de filmare”.

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 700 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI