Mănăstirea Ciolanu, jud. Buzău

TIPĂREȘTE

Unde: Strict geografic, în com. Tisău, jud. Buzău, pe versantul sudic al Dealului Ciolanu. DJ 203 G este șoseaua, bună, care te duce și te ia de-acolo, fie venind dinspre Berca - Măgura, fie dinspre Vernești - Haleș. Drumul este bun, traversează o zonă frumoasă, împădurită cât să-ți placă și să te facă să-nțelegi de ce” codru-i frate cu românul” deși, românul, de vreo 30 de ani e frate vitreg.

De ce: Păi, nah, pentru că o vizită la mănăstire poate aduce cu sine multe: liniște sufletească, putere de înțelegere a vieții, mă rog, care după trăirile de e în stare de ele. Nu trebuie să fii, neapărat, habotnic pentru a ajunge la un lăcaș de cult, liniștea de sine nu necesită apartenența la o religie anume.

Ce este: o mănăstire creștin ortodoxă, obște de călugări, cu hramul de Adormirea Maicii Domnului.

Se spune că este atestată de prin secolul al XVI-lea, chiar la intrare este un indicator care spune că ar fi fost zidită la 1589 de către Doamna Neaga, cea care era soția lui Mihnea Turcitul și că și-ar fi luat numele de la dealul pe care a fost ridicată.

Alții spun că ar fi fost ctitoria unor boieri, unul dintre ei numindu-se Dumitru Ciolanu, motivând faptul că mănăstirea este destul de mică pentru a fi ctitorie domnească, caz în care ar fi fost mai făloasă.

Mănăstirea duce cu ea câteva legende, printre care și aceea că Regele Carol I ar fi trecut pe-aici, căutând un loc unde să ridice Castelul Peleș. Când a ajuns la poarta mănăstirii calul și-a rupt piciorul, ceea ce a fost interpretat ca un semn de rău augur, așa că Peleșul s-a construit la Sinaia, unde cred că-i și stă mai bine.

În curtea mănăstirii veți găsi două biserici, una, cea din fața porții de intrare, cu hramul de Sf. Gheorghe, cea construită de Doamna Neaga și alta, cea de sus, construită de episcopul Chesarie, al Buzăului, la 1828, cu hramul de Sf. Apostoli Petru și Pavel.

Gheorghe Tăttărescu a pictat trei icoane ce se află în biserica mare. De asemenea, un policandru a fost primit în 1867 de la însuși domnitorul Carol I, cu ocazia vizitei lui aici, faza cu calul de v-am spus-o mai sus.

Este bine de știut că Mănăstirea a ars, fiind distrusă înanul 1855 și a fost reconstruită în 1862.

Ce am găsit: În fața mănăstirii o parcare mare, generoasă, cu marcaje proaspete pe asfalt.

Lângă parcare, intrarea-n curtea mănăstirii se face prin niște porți mari, nu neapărat impresionante, apoi, mai departe, se trece prin poarta din turnul clopotniță. În curtea ce se deschide în fața ta, este biserica mare, cea despre care se crede c-a fost ctitorită de Doamna Neaga. Pe două laturi sunt clădirile chiliilor călugărilor și clădirea magazinului și a muzeului mănăstirii.

Biserica este mare și, pentru că am ajuns după slujbă, înăuntru mai sunt puțini oameni. Afară însă mai sunt destui, care umblă, fiecare după ce nevoi are și cum îl taie capul: care s-aprindă o lumânare, care să ajungă la magazinul mănăstirii, care se odihnesc pe iarbă de-a dreptul, încântați de lumina și căldura de-afară, care traversează pajiștea pentru a ajunge la biserica de sus. Deși agitație, este totuși liniște, sau, mă rog, nu e zgomot strident.

Din toată inima, spun, mănăstirea nu este spectaculoasă, nici nu-mi impune cine știe ce trăiri spirituale deosebite, poate pentru faptul c-am venit s-o vizitez fără să am fiorul. Îmi place, în schimb, că nu e nimic ostentativ, așa cum am găsit câteva prin Moldova.

Muzeul este închis, este deschis însă magazinul, în care intrăm. Găsim articole de tot felul: fie strict religioase, icoane, iconiță, mătănii, tămâie și alte alea cât și, surprise! produse alimentare și de cosmetică: măsline și ulei de măsline, miere, fistic, ceaiuri și, vin! Ce mă surprinde, cu excepția frigiderului din care poți cumpăra băuturi răcoritoare, toate produsele au etichete în limba greacă, arătând, probabil, țara de obârșie. Inclusiv cremele din gălbenele și ceară de albine, sau alte bolmoaje de le folosesc femeile ca să fie și mai frumoase decât sunt! De ce asta, iaca, n-o să pot să vă explic, neam!

Că este curat și totul aranjat, asta nu vă mai spun, se subînțelege.

Nu am stat mai mult de o oră, pentru noi a fost suficient și am plecat mulțumiți, măcar pentru faptul că am șters o pată albă de pe hartă, reprezentând locuri unde nu am fost. Dacă m-aș mai întoarce acolo, numai pentru a vizita mănăstirea, sigur nu! Dar, dacă aș avea prilejul ocaziei așa, întâmplător, da, m-aș reopri. Măcar pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru răbdarea de o are cu mine și mă lasă să trăiesc ba, mai mult, mă lasă și să vă toc nervii cu astfel de review-uri! Sau, cine știe ce păcate aveți voi, de trebuie să le pătimiți citindu-mi inepțiile! Așa-i că nu v-ați gândit la asta? Ei, iacă, v-am dat subiect de gândire, iar eu mă tirez, haidi, pa!

Web, te rog eu, ca să păstrăm atitudinea religioasă: https://www.youtube.com/watch?v=HjK30nhy7CU

V-am spus, clădirea mănăstirii este amplasată într-un cadru natural frumos: ești înconjurat de păduri. În cazul nostru, ieri a fost o zi tare frumoasă, culorile din copaci încep să se schimbe a toamnă, cineva s-a jucat cu vopsitul frunzelor în tot felul de nuanțe cromatice. Frumos!

Lângă mănăstire, dar imediat, Tabăra de Sculptură Măgura și, ceva mai departe, la intersecția DJ 203 G cu DN 10 se mai află și Fântâna lui Mihai Vitezul.

În apropiere se află și Schitul Cetățuia, dar noi n-am ajuns acolo, deci, nu pot să vă spun nimic despre.

Relaxare, da, cumva prin prisma faptului că la mănăstire vii cu grijile tale pe care încerci să le arunci acolo. Sau, cazul meu, vii din curiozitate, curiozitate civilizată. Și locul te îndeamnă să fii relaxat. Atenție și cu relaxarea asta: cimitirile sunt foarte pline de cei ce s-au relaxat definitiv!

Distracție, să fim serioși, e mănăstire!

---

VIZUALIZĂRI: 1300 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI