Mănăstirea Bolintin – spiritualitate, natură, relaxare

TIPĂREȘTE

E vorba despre o mănăstire, despre o biserică care întărește versurile cântate de trupa Taxi („Dumnezeu preferă lemnul, lemnul și spațiile mici” ), despre Natură, despre o stare de bine.

Zi de Paște, cu soare și timp liber berechet. Ne gândim să mergem undeva în împrejurimile Bucureștiului pentru o plimbare în Natură, o clipă de reculegere și momente de relaxare. Cunosc de câțiva ani existența acestui locaș de cult, dar abia acum a venit vremea unei vizite, mai ales că sunt doar vreo 20 de km până la Bolintin-Vale.

Orașul Bolintin-Vale – da, e oraș din 1989 – e cunoscut bucureștenilor din ultimele decenii datorită dezvoltării imobiliare și economice care a cuprins întreaga zonă. Poziționarea geografică lângă râurile Argeș și Sabar, la margine de codri denși și în preajma unor drumuri comerciale importante au constituit factorii prielnici ai apariției și dezvoltării așezării giurgiuvene (azi).  

Din punct de vedere cultural-istoric orășelul are legătură cu diverse familii boierești, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu (care dă aici „Proclamația către bucureșteni” – 16 martie 1821) și poetul Dimitrie Bolintineanu (aromân la origini, născut în Bolintin).

Mănăstirea „Buna Vestire” din Bolintin Vale

Existența mănăstirii este strâns legată de prezența așezării, ambele fiind atestate în scris într-un document din 1433. În acest act domnesc lăcașul de cult este numit „mănăstirea din Pădurea cea Mare, unde este Bunavestire” .

Am ajuns repede la Bolintin Vale urmând autostrada A1 până la km 30, apoi pe drumuri locale bune, urmând indicațiile aplicației de navigație, am traversat localitatea principală, apoi o mică parte din satul Malul Spart și imediat după ce treci un pod peste râul Argeș intrăm pe DJ 412D. Direcția spre mănăstire este marcată cu un indicator. Interesant este că din cei 3,7 km pe care îi avem de parcurs până la mănăstire primii 500 m sunt neasfaltați, urmează 2 km de asfalt, apoi iar un drum de piatră, neasfaltat – este accesibil cu orice tip de autoturism. Dar viteza mică de deplasare ne permite să admirăm câmpurile, florile de primăvară, păsăretul specific (un fazan se plimba țanțoș).

Ajunși lângă pădure, pe buza unei văi, vedem în depărtare turla de lemn a bisericii mănăstirii. Un șir de troițe din lemn cu mușcate colorate atârnând de brațele crucii marchează drumul spre mănăstire. Puteți parca autoturismul în prima curte, în apropierea porții maramureșene, apoi urcați pe o alee mărginită de conifere spre locașul bisericesc (este o mică diferență de nivel) sau mergeți cu motorizat până la poarta de sus, cea de la nivelul platformei pe care se ridică edificiul religios.

Mănăstirea a fost reconstruită de la zero începând cu anul 2004 în acest loc de lângă „Pădurea cea Mare” fără a se cunoaște exact locul unde a existat vechea mănăstire dispărută din documente în anii 1600 după degradarea materială și închinarea către o mănăstire atonită.

O liniște odihnitoare înconjoară complexul monahal, în biserica mică de lemn este răcoare, florile și lumânările de la Paști împodobesc interiorul, pictura e frumoasă, iconostasul e înălțător. Văzând mijloacele de amplificare din jurul bisericii îmi închipui cum s-a auzit slujba de Paște aici și nu pot să nu mă gândesc la gălăgia stârnită de sute de participanți la noaptea de Înviere și dezinteresul asigurării unei sonorizări potrivite la o biserică mare din sectorul 5. În locaș se află și o parte din moaștele Sf. Ierarh Nectarie Tămăduitorul.

În curte îmi atrage atenția un altar de vară ingenios realizat, cu un acoperiș lung care protejează enoriașii în caz de intemperii și soare puternic. Pe lângă gardul din lemn sunt așezate multe bănci, livada și spațiile verzi sunt îngrijite la maxim și ornamentate peisagistic cu bun gust. Într-o căsuță de lemn bine integrată în peisaj se află un magazin bisericesc.

Recomand celor care vor să împletească spiritualitatea cu Natura să meargă pentru o oră la Mănăstirea Bolintin.

Alegeri inspirate!

P. S. Redăm un fragment din Proclamația lui Tudor Vladimirescu către bucureșteni:

Către toți locuitorii din orașiul Bucureștilor, parte bisericească și mirenească, boierească și negustorească, și către tot norodul.        Pricinile care m-au silit a apuca armele, sunt: pierderea privilegiurilor noastre și jafurile cele nesuferite care le pătimea frații noștri. Mai naintea intrării mele în București, cu cale am socotit să vă vestesc mai întâi ca din partea norodului uitare de istov celor mai nainte lucrate; și să vă chiem pe toți ca să vă uniți cu norodul și să lucrați cu toții dinpreună obșteasca fericire, făr’ de care norocire în parte nu poate fi.

---

VIZUALIZĂRI: 407 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI