În sâmbăta Floriilor excursie de o zi

TIPĂREȘTE

Fără să ştiu de dinainte că am să mă ţin de cuvânt, mi-am îndeplinit o promisiune făcută cu foarte mulţi ani în urmă. Când am început să călătorim, din intuitie ne-am propus să mergem mai întâi unde ne ţineau puterile (după ´90 ne apropiam de 60 de ani) aşa că la început am făcut excursii grele în ţări îndepărtate: Japonia, Tailanda, USA, Egipt, tările arabe, intercalând cu drumeţii prin ţară. Apoi am trecut la Europa şi în ultimii ani, rămânând singură şi nemaibeneficiind de o condiţie fizică bună, în Bucureşti şi în apropierea lui.

Ideea de a face excursii scurte şi neobositoare în care maşina să tragă la scară mi-a venit mai demult. Iată ce am scris într-un review în mai 2022: ˝Mă gândesc că din cei care vor parcurge acest crochiu de review, or fi câţiva care din motive de vârstă, tahicardie de efort, gonartroză şi coxartroză, discopatie, circulaţie periferică deficitară defectuoasă, bloc respirator (BPOC) şi câte altele, recuperare după o operaţie, singurătate, baston, renunţare la condusul maşinii din cauza vederii, ar mai fi tentaţi de excursii uşoare în care să-ţi speli ochii de rutina plictisitoare în care zilele trec greu şi anii prea repede. Vizitezi, faci fotografii, fiind între alţii ca tine, nu eşti complexat de vârstă sau invaliditate, scrii un review şi mai iei o gură de oxigen pentru timpul care va urma˝.

Cornel a fost deosebit de binevoitor ţinând postarea pinned, cap de afiş săptămâni în şir. Deşi articolul a fost vizualizat de peste 650 useri şi a avut comentarii pozitive şi încurajatoare, nu s-a arătat nimeni interesat. Este posibil ca cei care ar fi fost într-adevăr amatori să nu mai fi frecventat AFA, considerând capitolul încheiat. Cred că majoritatea care are au renunţat să mai citească şi să scrie au la bază unul din motivele de mai sus şi doar la câţiva a intervenit oboseala sau impresia că nu sunt apreciaţi.

Dat fiind această situaţie am încercat să mă organizez de una singură. Filtrul pe care mi l-am impus a fost ca în aceeasi zi să nu merg pe jos mai mult de câte 100-200m pe etape (mai mergi- mai vizitezi- mai stai- iar mergi) şi să mă informez din timp dacă pe traseu sunt pante de urcat. În noiembrie anul trecut am vizitat şase mănăstiri din apropierea Bucureştiului într-o zi, turul fiind de la şapte dimineaţa la aproape zece seara. Distanţa de la poarta mănăstirilor până la biserici era doar de câţiva zeci de metri, maximum 100 m.

Luna trecută scotocind pe FB ofertele de excursii neobositoare de o zi, am găsit una pentru alte mănăstiri pe care nu le văzusem din apropierea capitalei respective din jud. Ilfov, Dâmboviţa şi Prahova. Timpul la început de martie era ca de vară şi mă bucuram că pe drum voi vedea toţi pomii înfloriţi. După socotelile mele se parcurgeau cca 200 km cu 30-40 km între etape de la una la alta, cât să-ţi tragi sufletul în autocar. Costul excursiei era 120 lei la care se adăugau câţiva lei pentru vreo două acatiste cât şi preţul mesei de prânz la restaurantul Da Vinci Ploieşti, dacă doreai s-o serveşti.

Adunarea se făcea la ora 6.45 din faţa bisericii Krezulescu de pe Calea Victoriei şi plecarea fix la şapte. Hm! Asta însemna să pun două ceasuri şi telefonul să sune la cinci, ca să am timp să mă desmeticesc şi să beau o cafea. La 6.15 trebuia chemat taxiul. Am convins să meargă cu mine două prietene mai tinere, adică septuagenare. Nu de alta dar dacă treapta autocarului ar fi înaltă sau scara nu ar avea bară de suţinere, nu strică să am un ajutor.

Poate că mă judecati că de ce nu stau acasă să-mi văd de boli şi bătraneţe? Credeţi-mă că e o mare satisfacţie să-ţi infrângi condiţia fizică şi să performezi alături de oameni valizi. Stiam că după o asemenea provocare urma documentarea, editatul pozelor, scrisul şi răspunsurile la ecouri şi astfel, mai găseam o ţintă pentru ceva vreme. În aceste condiţii nu te simţi marginalizat ci încă eşti în rândul lumii şi-I mulţumeşti lui Dzeu pentru fiecare zi pe care o trăieşti.

Urma să vizităm manăstirea Bâldana din Tărtăşeşti la 36 km de Bucureşti, apoi cea din Nucet- jud. Dâmboviţa aflată la cca 30 km de prima, următoarea oprire era la Bucşani la o distanţă de sub 20 km de Nucet. Acolo vedeam Zimbrăria Neagră, o rezervaţie de zimbri. Aici aveam un semn de întrebare pentru că nu am aflat dinainte cât era de mers de la autocar dealungul unui gard, ca să ajungi să vezi preţioasele animale dar eram sigură că Dzeu mă va ajuta şi de data asta.

De la Bucşani până la Târgsoru Vechi unde era mănăstirea Turnu (pe care o văzusem în noiembrie) am mai parcurs cca 35 km. si după alţi 10 km opream la restaurantul Da Vinci unde ştiam din excursia precedentă că se mânâncă foarte bine şi la preţuri relativ mici. După amiaza urma să vizităm mănăstirea Snagov cea din mijlocul lacului şi în apropiere, la Cioflinceni- Snagov mănăstirea Călugărilor Carmelitani desculţi, ridicată abia in 2015. Nu auzisem până acum de ea deşi pe AFA s-au scris despre ea două reviewuri interesante. Cu excepţia mănăstirii de la Bâldana la care s-a scris un singur review, la celelalte sunt mai multe dar totdeauna mai e ceva de spus în plus. Urma să revenim la Bucureşti pe la orele 22 când mai aveam un hop de trecut, găsirea unui taxi. Mergând destul de des cu taxiul, am pe telefon instalate două aplicaţii aşa că nu ar fi trebuit să am nicio emoţie dar hmm! .

Vizita

Acest pelerinaj condimentat cu vizita la Zimbrăria Neagră din Bucşani a avut loc în sâmbăta Floriilor. Cum circulaţia era foarte scăzută dimineaţa devreme, am ajuns la locul de întâlnire la 6.30, cu jumătate de oră înainte de plecare. Mai veniseră déjà câteva ˝punctuale. ˝ După ce ne-am adunat cu toţii, dintr-o scurtă privire mi-am dat seama că grupul era format mai mult din femei, majoritatea în jur de 60 de ani dar şi aici eram pe departe decană de vârstă. Un caz aparte era al unei tinere de vreo 35 de ani care a venit însoţită de mama ei. Se deplasa cu un cadru de mers. La fiecare oprire mama, împreună cu alţi pasageri se opintea s-o urce în autocar şi îi punea cadrul în spaţiul de bagaje al maşinii. Tânăra avea o boală neurologică care evolua si aproape nu se mai putea deplasa. Cum doctorii nu o mai puteau face bine şi-a pus toată speranţa în Dumnezeu.

Consultasem din timp buletinul meteorologic din cauza vortexului abătut asupra ţării noastre. Norocul nostru a fost că deşi rece şi înnorat sâmbătă nu a dat niciun strop de ploaie. Cum nici în INMH nu mai aveam încredere, m-am încălţat cu ghetuţe şi îmbrăcată cu pulover gros, geacă, pălarie.

În privinţa programului socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Neapărat voiam să văd manastirea Călugărilor Carmelitani Desculţi înfiinţată în 2015 şi din poze am văzut că are o arhirectură deosebită şi modernă. Nu era deschisă, călugării pregătindu-se Pastele catolic, Învierea în acea noapte. Deasemeni, mănăstirea Snagov pe care spre ruşinea mea n-o vizitasem niciodată, la ora la care am fi ajuns avea puntea care o leagă de ţărm, închisă. Aici cred că a fost un defect de organizare al circuitului pentru că se cunoştea data Paştelui catolic şi programul de acces peste punte la mănăstirea Snagov. Probabil s-a vrut minimizarea consumului de benzină.

În locul celor două mănăstiri foarte interesante s-a inclus în program mrea Ghighiu pe care o vizitasem în excursia din noiembrie şi scrisesem un review destul de complet (vezi impresii). Deasemeni văzusem şi mănăstirea Turnu de Prahova (vezi impresii) şi am mâncat foarte bine din nou la acelaş restaurant Da Vinci - (vezi impresii) Cum nu are rost să repet ce am scris sau să fac copy paste la ce au postat alţii, voi ataşa pentru cele văzute anterior câteva poze noi; în reviewurile mănăstirilor văzute acum pentru prima oară, voi da o notă cu câteva informaţii despre ce nu am scris anterior la cele déjà vizitate, fără a scrie un al doilea review cu acelaş subiect.

Programul fiind mai scurt am ajuns în Bucureşti încă pe lumină pe la 19.30. Organizatoarea ne-a promis că va organiza o altă excursie scurtă care să le includă pe cele două lipsă la apel. Drept să spun, chiar cu program mai scurt am ajuns acasă destul de obosită, cum spun clasicii, cauza fiind ˝vârstă, anii şi etatea˝.

În rezumat pentru prima oară vizitate au fost mănăstirile Bâldana, Nucet şi zimbrăria din Bucşani, toate meritând câte un review şi o scurtă deplasare în care să le vedeţi.

Până atunci ˝Sărbători Fericite˝, nu lăsaţi să treacă nicio zi fără o cât de mică bucurie şi drumeţii frumoase!

- continua aici-

Toate mănăstirile vizitate cât si Zimbrăria Neagră amplasată într-o pădure, beneficiază de un cadru natural ales.

Mănăstirile vizitate sunt foarte îngrijite. La zimbrărie am avut noroc să vedem zimbrii imediat ce au mâncat, înainte de a-şi face siesta.

M-a necăjit că nu am vizitat două mănăstiri importante anunţate în program dar o deosebită apreciere pentru ghida-organizatoare care ne-a prezentat cu competenţă fiecare obiectiv în parte.

---

VIZUALIZĂRI: 607 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI