„Viață” de statuie în București

@tata123: Este genul de articol pe care mi-l propusesem la un moment dat, dar care însă nu s-a materializat, așa ca ma bucur ca ai făcut-o tu.

Trecem cu toții zilnic pe lângă o mulțime de statui și ne gândim pe cine sau ce moment din istorie reprezintă însă mai mult ca sigur am trecut preocupați de altele mai departe și ca sa îți dau un singur exemplu, mergând spre zona Militari cu troleibuzul, acesta traversează Dâmbovița înainte de Grădina Botanica. Acolo este o statuie lângă Petrom la dare m-am uitat de fiecare data când treceam pe acolo, dar atât, nu știu mai multe despre ea.

Alte statui sunt acoperite de găinaț și nu le mai curată nimeni și arata cam jalnic, ca de exemplu statuia lui C. A. Rosetti din piața cu același nume.

Unele statui, grupuri statutare sunt adevărate opere de arta, cele însă, sunt executate in stil modernist încât ai impresia ca artistul si- a terminat opera in graba de teama sa nu i se termine materialul.

De exemplu dacă bustul lui Bălcescu din părculețul din zona Moșilor - Izvorul rece, mai arata intr-un fel, bustul lui Nicolae Cajal din intersecția Dristor poate sevi pe post de bau bau.

Felicitări pentru articol, votat cu mare drag.

Interesant articol, frumoase poze!

Ca să mai și râdem mi-am adus aminte de timpurile studenției mele, 1976-1981, tânără provincială ce iubea Bucureștiul, ... Vizavi de Universitate erau mai multe statui dar și magazine Romarta cu parfumuri și deo mai speciale, mergeam des acolo și aveam ca punct de întâlnire "Coada Calului" adică statuia lui Mihai Viteazul, așa vorbeam noi în cămin...

I-am povestit viitoarei nore și nici nu m-a băgat în seamă!

Articolul, o idee grozavă și o realizare excelentă, mai ales pentru nebucureștenii care cu ocazia ocazionalelor lor vizite prin mândra capitală a patriei noastre numai la statui nu le stă privirea (mă rog, cu excepția unora, vivante, cu fustiță scurtă, dacă se poate).

Ideea de a aduce ”dacii” acasă este formidabilă, dar pentru mine este șocant cum arată statuia dacului (Decebal?) cu care începe articolul. Poate e doar chestie de obișnuință, dar eu, pur și simplu, văd o statuie de marmură albă vopsită cu tuș negru. Textura (desenul) marmurii se recunoaște (fisurile de calcar recristalizat au absorbit altfel culoarea), dar de ce a trebuit marmură albă când originalul era porfir (porfirit) roșcat, nu înțeleg. Marmura e ceva (calcar, CaCO3, larg cristalizat în timpul metamorfismului), iar porfirul este altceva (rocă vulcanică parțial/total devitrificată). Porfire (sau similare, nedevitrificate, de exemplu andezite sau dacite) roșcate mișună prin multe cariere ale țării noastre. După un timp cum va arăta statuia după ce vopseaua se va șterge mai ales în zonele expuse soarelui și intemperiilor? Nici nu vreau să mă gândesc.

Totuși mai este o variantă de construcție: capul și mâinile sunt din marmură albă, iar corpul din marmură închisă la culoare. Din fotografii, nu-mi dau seama. Poate e mai bine așa, dar lipitura (sau ce-o fi) va rezista în timp?

Sesizez o mare diferență de expunere între statuile cu personajele întregi și între busturi. Statuile se vor contemplate, poate involuntar, pe când busturile te îndeamnă să treci pe lângă ele ca și cum n-ar exista. Asta e situația (e vorba de bani), dar păcat de personaje atât de importante. Iar soluția aleasă pentru bustul lui Corneliu Coposu, personalitate de referință în lupta anticomunistă, cocoțat în vârful unui par (pentru a fi mai ”vizibil”) este oribilă.

Îmi cer scuze pentru exprimarea critică dramatizată la adresa realizării unor statui și care nu are nimic de face cu articolul în sine care este minunat.

@tata123: apropo de statuia lui I. C. Brătianu (foto original: vezi foto), pe mine m-a întristat (revoltat, chiar) când am citit următoarea știre, la vremea ei:

(sursa)

Statuia aia pur și simplu a „apărut” peste noapte, prin înlăturarea protecțiilor ce mascau șantierul de ochii cetățenilor. Halal...

O altă statuie nouă și mai puțin cunoscută mai e și cea a lui Coposu de lângă biserica Sf. Mina - goo.gl/maps/WDvRUwjrNUF39vrJA. O realizare frumoasă, dar nu îndeajuns de vizibilă sau promovată, chit că e pusă chiar în capătul bulevardului care poartă numele marelui om politic.

===

Editat ulterior:

PS 1 - bine că nu ai pomenit de „cartoful înțepat”...

PS 2 - poate ar merita atenție și monumentul „Aripi”, ce a înlocuit după (prea) mulți ani statuia lui Lenin de la intrarea în București (în fața Casei Scânteii - actuala Casa Presei). Mi-amintesc și o întâmplare amuzantă, de acum vreo 30 + de ani: treceam pe acolo cu băiețelul meu (cam vreo 5-6 ani pe vremea aia) și după ce și-a rupt bietu' de el gâtul uitându-se la „tătucă” îmi zice foarte senin „tati, când mă fac mare eu vreau să mă fac statuie”!

@mishu: M-am gândit că e util pentru iubitorii de artă semnalarea acestor monumente de for public amplasate în București în ultimii ani, statui reușite sau mai puțin reușite; mulțumesc pentru aprecieri și ecou.

Am o arhivă foto bogată cu statui din București, dar tot mi-au mai scăpat câteva Multe inaugurări trec neobservate și îmi scapă știrile scurte din media.

@mprofeanu: Câteva din statuile prezentate în articol le-am „vizionat” la sfârșit de februarie - început de martie, bustul lui Avram Iancu fiind o surpriză pentru mine, de exemplu.

Cred că în ultimii ani expresia „întâlnire la *coada calului” a preluat-o și spațiul din jurul statuii ecvestre a lui Carol I din fața BCU București/Palatului Regal.

Numai bine!

@tata123: waw, ce frumos acest articol ce m-a bucurat a fost faptul că pe două le știu încă din perioada " concepției"

Este vorba de statuia gen. Berthelot care este chiar în apropierea locuinței și a doua cea de pe bdul. Dacia pe unde trec mereu spre serviciu.

Și într-adevăr chiar este binevenit acest review cu monumente mai noi deoarece așa reușim să le facem cunoscute.

Votat cu drag și aștept și altele pe care cu siguranță nu le știu

@Lucien: Am descoperit multe statui noi în București în ultimii vreo 3 ani, și nu am pomenit nimic de personajele străine reprezentate prin monumente de for public. Viziunile artiștilor plastici nu au frontiere, operele rezultate fiind astfel mai mult sau mai puțin reușite/frumoase.

În ceea ce privește statuia nobilului dac am mai căutat informații privind materialul din care a fost realizat monumentul și am găsit câteva date, dar nu sunt specialist pentru a formula o concluzie. Lucrarea a fost realizată de compania Galleria d’Arte Pietro Bazzanti e Figlio din Florența, firmă recunoscută internațional pentru replicile de calitate realizate după modele originale de artă veche. S-a utilizat o scanare 3D a monumentului original din Grădinile Boboli, modelul digital fiind folosit la sculptarea automatizată a statuii. În știrile publicate pe site-ul oficial al companiei producătoare găsim precizarea că materialul ales a fost un bloc de marmură „Red Lagoon ” extras dintr-o carieră din Turcia (galleriabazzanti.it/en/re ... pileatus-boboli și galleriabazzanti.it/repli ... eatus-di-boboli). Blocul de marmură pare a fi roșiatic la început, după prelucrare s-a deschis la culoare, nu știu dacă au aplicat o culoare după încheierea procesului de sculptare; capul și mâinile sunt atașate ulterior.

Mulțumesc pentru ecou și aprecieri. Numai bine!

Haideți să mai râdem încă o dată. Scria colega @mprofeanu

Acesta avea în mâna ridicată o secure. Când eu am dat examenul de admitere la facultate, cu finalul admis-respins, pentru cei respinși, gestul lui Mihai Viteazul însemna „La armată cu voi”

PS. Cei care nu reușeau intrarea în învățămâtul superior, erau încorporați în armată - stagiu militar obligatoriu.

@Dragos: Statui, și statui... au apărut multe în București în ultimul deceniu. Am citit știrile despre situația urâtă în care a fost pusă dna Marie-Helene Fabra Brătianu în momentul dezvelirii monumentului din Piața Universității, moment anulat din motive politice fără a se aduce la cunoștiință urmașei familiei Brătienilor. Jenant!

Iarna trecută soclul monumentului „Aripi” era folosit de un grup de copii drept derdeluș Caut imagini în arhiva foto și poate revin cu un episod 2.

Mulțumesc pentru ecou, aprecieri și semnalarea noii statui a lui Corneliu Coposu din București.

Eu am postat pe grupAFA despre prezența în București a unei statui de dac, cu speranța că se va găsi un bucureștean să-l vadă și să scrie despre acest eveniment, pentru că da, este un eveniment pentru toți românii. Și bucureșteanul s-a găsit!

Am scris și un review despre Dacii din Florența, dar rubrica fiind cu totul alta, nu a apărut în subsol.

Am văzut dacii în original, la Florența, la Roma și la Napoli, m-am ”bonjurat” cu ei, am multe poze și pot face oarece comparație. Atâta timp cât a fost (ăsta din București) lucrat la Florența și plătit de AICC, asociație nonguvernamentală, din donații și alte participări, nu putem avea pretenția să fi fost făcut dintr-o marmoră extra, sau porfir. Am înțeles că a fost lucrat cu o aparatură specială, așa cum sunt toate copiile montate în marile lor orașe. Muzeele adăpostesc numai originalele, cu mici excepții.

Dacii din Grădina Boboli sunt cei originali. Spun la plural, pentru că sunt doi. Unul în vârstă, cu cușmă și demn, altul tânăr cu părul răvășit și o undă de resemnare pe chipul răvășit. Să fie oare, fiul celui în vârstă? Se pare că niciodată ”destinul” nu i-a despărțit. Pe la 1500 și ceva, au fost găsiți întâmplător în curtea vilei (DE Velle?) din Roma apoi cumpărați de un papă din familia Medici care, la sfârșitul pontificatului i-a adus la Florența cu vaporul până la Livorno și de acolo, ce ce i-o fi transportat la Florența, că atunci au fost și mai deteriorați. Ani la rând au stat în depozitele Palatului Pitti, până au văzut lumina zilei. Acum sunt montați în capătul unei alei principale din Grădina Boboli, alee ce pornește de la palat, deci un loc bun. Ca o paranteză, Chestura se află în apropiere. Eram acolo, când o mașină a garat în dreptul lor. Am întrebat pe chestorul coborât de pe locul de onoare, pe cine reprezintă aceste statui? S-a uitat iscoditor și a recunoscut că nu știe. I-am explicat noi, a lăsat documentele pe capota mașinii și a rămas cu ochii la ei, pe gânduri, dând din cap.

Oricum, în calitate de români nu putem decât să mulțumim celor care s-au gândit și au trudit material, pentru aducerea măcar a unuia din daci, la București, respectiv asociația AICC (ing. Pârlea), acad. Alexandru Vulpe și istoricului Leonard Velcescu.

Și nu în ultimul rând, colegului tata123 pentru frumoasa expunere pe AFA.

@diana2015: E interesant să descoperim ce statuie apare pe soclul mascat de schele întâlnit zilnic în drumul nostru către servici. Avem multe monumente frumoase în București. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase; voi încerca să mai adun într-un articol câteva „recomandări de piatră/bronz”. Sănătate!

@Mihai18: Multe statui au în spate „povești”, postura în care sunt înfățișate personajele generând glume sau denumiri comice (cum este „cartoful înțepat” din Piața Revoluției menționat de @Dragoș sau statuia împăratului Traian de pe scările Muzeului Național de Istorie). Numai bine!

@mihaelavoicu: Sunt frumoși dacii originali! Am văzut soclul de pe bulevardul Dacia câteva săptămâni la rând și m-am informat ce statuie ar trebui să apară acolo. Am citit că nobilul dac adus în toamnă la Muzeul Național de Istorie va fi amplasat pe acel soclu. Din postarea Dvs. de pe FB am aflat că statuia a fost montată pe soclu și astfel m-am dus să o văd. Cred că e reușită!

Cei care doresc să citească articolul și să vadă fotografiile @MihaeleiVoicu referitoare la dacii noștri din Italia pot intra aici: vezi impresii.

Mulțumesc pentru aprecieri. Sănătate!

@tata123: Mulțumesc! Mi-am citit și eu articolul cu dacii.

Știi la ce mă gândesc? La faptul că exact noi, urmașii, i-am despărțit. Ce-i drept copia, originalele, nu.

Doresc tuturora să ajungă să-i vadă!!

Am citit recenzia cu mare plăcere, așa că am votat ca atare. Recunosc, am avut ocazia, de-a lungul timpului, să văd majoritatea statuilor, plus altele nepomenite aici, dar niciodată nu m-am gândit să scriu despre ele. M-a bucurat că cineva s-a gândit la asta și a adunat într-un ”calup” unele dintre cele mai reprezentative statui.

Îmi place atitudinea impunătoare a nobilul dac. Este cu totul nouă pentru mine (statuia - n. m.) și, negeșit, o voi vizita în momentul în care nu vom mai fi în carantină/izolare etc.

Să ne auzim cu bine și cu sănătate!

@Daisy Petal: Pe mulți dintre noi apariția unui monument de for public ne surprinde, știrile culturale nu sunt prea promovate în media de orice fel. De obicei trecem destul de nepăsători pe lângă chipurile de bronz sau piatră. Descopăr din când în când statui noi în drumurile mele prin București și mă documentez ulterior. Încă mai am de explorat... Mulțumesc pentru lectură, ecou și aprecieri.

Mie, așa, ca reciprocitate elegantă, mi s-ar fi părut mai potrivit, dacă italienii au statui de daci, să avem și noi statui de sabini, umbri, etrusci sau alte asemenea popoare antice italice Pe cînd statuia „înțeleptului sabin” sau a „enigmaticului etrusc”?

Bună tema articolului. Am urmărit intențiile primăriei de a repopula cu statui orașul, mi se pare în regulă, chiar de dorit, îl aștept încă curios și nerăbdător pe Ferdinand.

Brătianu a fost o surpriză plăcută pentru mine. La fel, acum cîțiva ani, revenirea statuii lui Lascăr Catargiu. Nu mai zic de Carol I, care ocupă foarte bine spațiul acolo unde e.

Din astea noi (la vîrsta mea, nou înseamnă cam din 2000 încoace ), nu-mi place deloc Bălcescu din Parcul Pache. Acolo era o fîntînă reprezentativă și aș zice chiar valoroasă arhitectonic. Bălcescu putea fi pus oriunde altundeva. În vremea lui Onțanu nu mi-a plăcut deloc ce s-a petrecut cultural în sectorul 2, de la mutarea statuii de la Obor și demolarea fîntînii Parcul Pache, pînă la asfaltarea străzii Coloniei, ultima rămasă pavată cu lemn, și pe care promisese să o conserve, sau urîțirea aleilor din Parcul Ioanid prin pavarea cu dale de duzină și chiar rebotezarea parcului (acu s-a revenit la numele Ioanid).

Închid paranteza. Citatul din Stelian Tănase mi-a adus aminte că scriitorul a avut la un moment dat o serie de reportaje video „București Strict Secret”, pe care le am pe dvd. Sînt interesante de umplut timpul. E un om evident pasionat de București. Ca și doamna Dragu Dimitriu, care văd că e neobosită în seria ei de povești din București, am și eu vreo 2 volume, dar nu știam că a ajuns pînă la povești cu statui și fîntîni

Habar nu aveam de statuile lui Tudor (asta nouă), Ștefan cel Mare și Avram Iancu.

Apropo de statui noi, îmi place că există un bust (de fapt cap) al lui Țuțea, îmi place și figura lui Dinică din fața Teatrului de Comedie, am văzut că de cîțiva ani e și un Eliade în Primăverii (pe Bd. Eliade, evident).

E clar, cine vrea să contemple statui din București, are un solid motiv de plimbare, și un traseu lung cu care să-și ocupe timpul.

@abancor: Mulțumesc pentru ecou și completări, mereu descoperim câte ceva nou. Apropo, nu știam de pavajul din strada Coloniei, citisem undeva despre o porțiune de stradă în cartierul Belvedere-Regie pavată cu piatră cubică prin perioada interbelică și păstrată până acum ceva vreme.

Staui noi tot apar în București, unele mai reușite, altele nu prea. Am mai găsit informații despre câteva monumente apărute în ultimii 15 ani: bustul Mariei Tănase (sculptor Alexandru Papuc, Parcul Lumea Copiilor), bustul lui Corneliu Coposu (sculptor Bogdan Adrian Lefter, Piața Corneliu Coposu), reamplasare bust Mircea Vulcănescu (sculptor Valentina Boștină, Piața Sfântul Ștefan), bustul Regelui Mihai (sculptor Valentin Tănase, Piața Regelui - pe acesta l-am văzut de câteva ori).

Numai bine!

Îmi aduc limpede aminte situația stăzii Coloniei, fix în anul în care s-a discutat refacerea ei aveam pe acolo traseul zilnic. Era o stradă prost pavată, cu o combinație de piatră cubică vălurită și lemn, gropi, cum erau mai toate străzile secundare din oraș înainte de 2003 - 2005. Pavajul de lemn consta din țăruși cilindrici așezați unul lîngă altul, cam ca la intrarea în Hanul lui Manuc (doar că aici sînt pătrați în secțiune). Evident, majoritatea erau deteriorați, mîncați.

Cînd au refăcut-o, au rearanjat pavajul vechi, ca să fie drept, apoi au asfaltat pe deasupra. Eu așteptam să văd ce soluție au ca să conserve pavajul de lemn, cum citisem că se va face, dar au asfaltat pe deasupra, probabil a fost mai simplu așa. Oricum, nu ar fi avut cine să se opună.

Au păstrat totuși 4 alveole, pe trotuar, de sub 1 mp, cu pavajul respectiv. O soluție ok, probabil nici nu aveau cum să îl păstreze de fapt pe toată strada, nu era destul lemn, eventual puteau face strada pietonală, sau îngrădi o bucată din ea.

Evident, în ziua de azi se parchează peste zonele alea, cresc buruieni, dar totuși se mai poate vedea cum arăta un pavaj de lemn.

De strada din Belvedere nu știu.

Corect, de bustul Regelui Mihai am uitat, deși îl văd des, mă plimb cu bicicleta prin zonă. Sau poate tocmai de asta.

Mircea Vulcănescu la un moment dat se discuta să fie demolat, bine că a rămas.

Maria Tănase a copilărit aproape acolo unde e statuia. Recent am văzut, la Casa Cesianu, în aripa dedicată Mănăstirii Văcărești, un film (rulează în buclă) despre Calea Văcărești (și mănăstire), unde apare pentru cîteva secunde zona unde e Palatul Copiilor, și casa Mariei Tănase. Pe mine m-a emoționat fiindcă am copilărit în Tineretului și în plus îmi și amintesc zona aia cînd arăta așa ca în film, deși aveam 2-3 ani. Uite aici filmul, secvența de care zic e de la 6.55 la 7:25 youtube

@abancor: Interesante completări, mulțumesc. În anii 2000 Bucureștiul avea încă zeci de străzi pavate cu piatră cubică. În PUZ Sector 6 din 2012 mai apăreau chiar și 16 străzi pavate cu piatră de râu.

Referitor la pavajul Norris din strada Coloniei am găsit un articol dedicat special acestei descoperiri (bmim.muzeulbucurestiului. ... IV-2000_090.pdf).

Numai bine!

@tata123:  Am mai găsit niște articole despre pavajul din Coloniei, principalul fiind pe un site de pasionați care se și ocupă activ de chestiunile culturale ale urbei noastre, prin investigații și interpelări. Oricum, chestiunea a fost sesizată de puțină lume, și mulți doar au constatat-o, ca mine. Nu că altfel ar fi dat roade, după cum se vede în articolul celor de la simplybucharest din februarie 2018  simplybucharest.ro/?p=50028

Din click în click am ajuns și la următoarele:

adevarul.ro/news/societat ... 8625/index.html - mică anchetă jurnalistică printre localnici după asfaltare, 2007

adrian-rozei.net/rien-que ... es-petits-paves - despre pavaje vechi din oraș, articol din martie 2018

Și probabil se mai poate ajunge din site în site și la altele, dar nu mai încarc aici.

@abancor:  Mulțumesc pentru link-uri. Bucureștiul, dar și alte orașe, cu ale sale istorii și enigme suscită (încă) interesul multor categorii de oameni: cercetători, istorici, pasionați etc. Sunt multe saituri și bloguri care scormonesc în lada cu amintiri a Capitalei și din când în când apar „nestemate”.  

Îmi place să descopăr astfel de materiale inedite și să merg pe teren pentru a vedea cu proprii ochi locurile/obiectivele semnalate. ​ Din ce în ce mai puține elemente istorice din alte epoci istorice supraviețuiesc în jungla urbană de azi. Să sperăm la vremuri mai bune pentru ele!

Numai bine! ​

​