Regele Mihai I al României – „Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru”

TIPĂREȘTE

Azi, 5 decembrie 2017, s-a stins ultimul Rege al României. O filă din istoria modernă și contemporană a țării noastre s-a încheiat prin dispariția lui Mihai I. Cartea de istorie regală s-a deschis în 1866 cu venirea lui Carol I, o pagină sângeroasă s-a scris în timpul Războiului de Independență, încheiat cu obținerea Independenței de Stat a României, în 1881 țara noastră devine Regat, în 1918 apare o filă de aur: Marea Unire. Evenimentele istorice s-au succedat cu repeziciune, Casa Regală pleacă în exil la începutul anului 1948 și revine abia după evenimentele din 1989, după șicanele a doi președinți ai României libere.

Au trecut 151 de ani în care dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, ramura de România (Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, Mihai I), sub deviza Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu) a contribuit decisiv la dezvoltarea modernă a țării. Sistemul politic al monarhiei constituționale a adus lucruri bune și fapte mai puțin bune. Istoria nu operează cu termenul „dacă”, faptele trecutului nu se pot rescrie. Cu bune și cu rele monarhia a făcut parte din istoria României.

De-a lungul călătoriilor prin țară, dar și în timpul plimbărilor prin București am vizitat o serie de obiective care aveau legătură cu monarhia, implicit cu regele Mihai I. Voi trece în revistă câteva dintre acestea, aflate în capitala României, București.

Palatul Elisabeta. Pe bulevardul Kiseleff, lângă Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” se află reședința Familiei Regale, o vilă construită în perioada interbelică pentru Regina Elisabeta a Greciei, sora lui Carol al II-lea. Aici am asistat la ultima apariție în public a regelui Mihai I, la 19 noiembrie 2014 – impresionant moment (vezi impresii).

Tânărul arhitect Corneliu M. Marcu trasează la 1937 o reședință regală care avea să îmbine elemente maure cu stilul brâncovenesc. Balcoane sprijinite pe stâlpi ornamentați, ancadramente de piatră la ferestre, însemne heraldice, o bancă superbă de piatră, grifoni, lei, un bazin cu apă, o curte plină de arbuști ornamentali și arbori. M-am plimbat printre oamenii care fluturau stegulețe admirând arhitectura „palatului”. În această reședință, la 30 decembrie 1947, monarhul va semna actul de abdicare. Azi, în Palatul Elisabeta se află apartamentele private ale Familiei Regale, spațiile publice pentru evenimente, birourile administrației, Secretariatul Regal, Biroul de Presă și Protocol.

Piața Regelui. Pe același bulevard larg - Pavel Kiseleff, la intersecție cu strada Arh. Ion Mincu, a fost amenajată în 2012 o piațetă numită „Piața Regelui”. La inaugurare a fost prezent însuși fostul suveran, care a copilărit în această zonă, în Palatul Kiseleff (clădire achiziționată de tatăl său, Carol al II-lea și transformată într-un adevărat palat). Cele patru laturi ale pieței sunt placate cu marmură, au fost amplasate bănci, chiar o fântână arteziană care funcționează în anotimpul cald. Pe un colț este amplasat un bust al Regelui Mihai I, în uniformă de mareșal, realizat de artistul Valentin Tănase. Plăcile cu text conțin citate din discursul regelui ținut în Parlamentul României cu ocazia împlinirii a 90 de ani de viață, un adevărat testament politic. Cel mai vehiculat citat în ultimele ore, afișat și pe monument, este: Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.

Palatul Regal. Deși am citit de mai multe ori despre vizitele ghidate în spațiile istorice ale Palatului, actualmente sediu al Muzeului Național de Artă al României, nu am reușit să mă mobilizez pentru o incursiune. Când aud vorbindu-se de Palatul Regal îmi aduc aminte de reacția principelui Carol I la sosirea în Principate, la București. Pe locul de azi a impunătorului palat se aflau Casele Golescu, construite la începutul secolului al XIX-lea, utilizate drept reședință și de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Iată cum descrie întâmplarea istoricul Emanuel Bădescu La un moment dat, remarcând că alaiul s-a oprit pe Podul Mogoșoaiei, dinaintea unei case aproape lipite de zidurile Hanului Crețulescu, l-a întrebat mirat pe generalul Golescu ce se află în acea clădire și pentru ce s-au oprit acolo. Generalul i-a spus „Este Palatul... ”. Palatul era o clădire de dimensiunile Poștei din Sigmarigen. Prințul, care șezuse într-un castel ce-l impresionase pe Napoleon prin proporții și eleganță, a privit de jur împrejur și a întrebat: „Unde este Palatul? ”. Încurcat, generalul i-a arătat încă o dată clădirea. La oarecare distanță, în fața caselor lui Iancu Manu, se ridicaseră corturile unui sălaș de țigani... (zf.ro/ziarul-de-duminica/ ... golescu-3247224).

În perioada interbelică un incendiu distruge o mare parte din clădire, moment când se decide construirea unui nou palat. Într-un an de zile se ridică după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu și sub supravegherea Reginei Maria o clădire reprezentativă pentru monarhia română. În 1937 se inaugurează Palatul Regal, o construcție sub forma literei U care închide o curte interioară amplasată spre Calea Victoriei. O descriere completă vă recomand să citiți în articolul lui @Michi – vezi impresii.

Eu am reușit să văd câteva spații interioare anul trecut în august cu ocazia funeraliilor Reginei Ana. Sicriul a fost depus pe un catafalc în Sala Tronului și toți cei care au vrut să se reculeagă au putut veni și intra în Palatul Regal. Am stat la coadă vreo două ore cred, coada ondulându-se prin curte, apoi prin Sufrageria Regală de la parter (cu picturi minunate), urca pe Scara Voievozilor și ajungea în Sala Tronului.

Despre locurile din București legate de regii României se pot scrie articole întregi, monarhia constituțională contribuind la dezvoltarea economică, instituțională și culturală a țării. Obiectivele regale de pe teritoriul românesc, începând cu superbul Castel Peleș și terminând cu noul muzeu al automobilului de la Săvârșin, vor aminti românilor permanent despre existența Casei Regale a României.

Sunt multe de spus despre „Ultimul Rege – Mihai I al României”, se vor discuta destule pe toate posturile de televiziune, se vor scrie sute de pagini – cert e că s-a încheiat un ciclu istoric.

---

VIZUALIZĂRI: 947 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI