GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEOmagiu îngerilor, useriţele din Afa
De când n-aţi mai fost în Gara de Nord? Majoritatea userilor vor răspunde ˝de zeci de ani˝ cu excepţia îngerilor din AFA, useriţele Krisstina, Zoazore, Mishu, Adrianbogdan, Diana 2015, Anilu, Roth, Elviramio, Aurici, Amero, Teona (îmi cer iertare dacă am omis pe cineva dar tot înger este), care la trei săptămâni o conduc şi o întâmpină pe Maria, - sufletul şi exemplul acestui sait. Rog citiţi vezi impresii. Nu-mi pot găsi cuvinte pentru a aprecia solidaritatea şi iubirea acestor femei cât şi optimismul şi puterea pe care le degajă Maria. Respect!
Ce căutam în Gara de Nord?
Luna trecută am plecat val-vârtej din Bucureşti şi cum tot avem bilete cu reducere de pensionari am zis să mergem cu trenul. Acest tip de bilete se pot achiziţiona numai din gară aşa că neştiind dacă va fi sau nu aglomeraţie la casa de bilete, am ajuns în Gara de Nord cu o oră înainte de plecarea trenului. Ma aşteptam la o coadă impresionantă ca pe vremuri şi când colo, abia erau câteva persoane.
Ce să faci în aşteptarea trenului?
M-am aşezat pe o bancă pe peronul la care trebuia să tragă trenul şi am început să-mi depăn amintirile. Cele foarte vechi ies la suprafaţă cu precizia detaliului că cele noi… nu mă întreba. Ca să fiu off-topic şi să-i enervez definitiv pe WEBI (dar lasă că nu vor fi nici ei scutiţi, măcar să ştie dinainte), când m-am văitat unui doctor că mă lasă memoria, acesta mi-a spus: ˝Doamnă, consideră creerul ca un burete care în 70-80 de ani absoarbe şi tot absoarbe informaţii. Pe măsură ce apar unele noi, acestea nu mai pot fi înmagazinate, buretele plin nu mai primeşte ci dimpotrivă, scoate la suprafaţă pe cele vechi˝. WEB, am terminat cu off-ul.
Să vă prezint amintirile:
- prima dată am mers cu trenul şi am ajuns în Gara de Nord în 1940 imediat după cutremurul cel mare. Călătorisem la cl. I pe canapele de catifea albastră şi în compartiment mirosea frumos. Un bărbat solid cu barbă neagră şi şorţ alb în faţă ne-a adus de la vagon restaurant ceai cu prăjiturele. Mi s-a întipărit figura mai ales că tata i-a zis ˝spasiva, gospodin˝ iar mama ´merci monsieur' iar el s-a înclinat. După câţiva ani tata ne-a zis că prinţul rus alb care era chelner în vagonul restaurant din tren fusese prins şi deportat în Siberia. Ca ofiţer tata a fost cazat la Cercul Militar şi ţin minte şi acum dărâmăturile blocurilor căzute din apropiere care acopereau tot trotuarul.
- bombardamentele americane din 4 aprilie 1944 au vizat în primul rând Gara de Nord care era o placă turnantă pentru distribuirea benzinei necesare alimentării armatei germane. Au fost distruse atelierele CFR, aripa sudică a clădirii, 1000 de vagoane, rezervoare de combustibil, gara Basarab cartierul Griviţa şi centrala Grozăveşti. Bilanţul tragic a însumat 2950 morţi şi 2400 răniţi cu 50 % mai mult decât la cutremurul din ´77.
- am mers cu trenul pentru a doua oară la sfârşitul anului ´44 când ne-am mutat în Bucureşti. Tata venea cu camionul cu mobilă iar noi, mama, sora mea şi cu mine am urcat într-un vagon neîncălzit cu geamuri sparte şi banchete de lemn distruse. Nişte soldaţi ruşi beţi aruncau ochiade spre sora mea care avea 16-17 ani. Mama a învăţat-o să se prefacă bolnavă, făcându-le semn soldaţilor să plece şi spunând, arătând spre soră-mea ˝bolnoi, bolnoi˝
- în timpul secetei din 1946 oamenii mergeau pe acoperişul vagoanelor de tren să aducă ceva merinde din Banat care scăpase de uscăciune. La tuneluri se făceau una cu acoperişul. Gara de Nord era plină de oameni înfometaţi şi murdari, care se aciuiau între două trenuri în sălile de aşteptare. Tata s-a dus şi el la nişte neamuri de la Arad şi a venit cu un sac de făină şi o garniţă de slănină. Atunci au fost vremuri grele pentru familia noastră pentru că tata fusese deblocat din armată iar ca doctor, cabinetele particulare se închiseseră şi ministerul sănătăţii nu avea bani de salarii.
- cu timpul, trenul a devenit principalul mijloc de călătorie pentru că maşinile mici fabricate în serie au apărut abia la sfârşitului anilor ´60. Trenurile erau atât de aglomerate încât nu puteai păşi pe coridoare din cauza geamantanelor de lemn legate cu sfoară, a damigenelor cu zaibăr şi a paporniţelor cu mâncare. În compartimente mirosea a ceapă, ţuică şi usturoi dar erai fericit că ai prins un loc. Locomotivele electrice erau rare, se foloseau mai mult cele pe cărbuni şi până ajungeai la destinaţie erai plin de funingine. Ca să ajungi la WC călcai pe picioarele oamenilor adormiţi pe coridor, te umpleai de vânătăi de la bagajele înşirate pe jos. Nu mai spun ce găseai la toaletă. Atunci a apărut afacerea profitabilă cu Naşul pentru că începuse industrializarea şi mii de navetişti veneau dimineaţa în oraş şi după amiază se întorceau la ţară.
Situaţia actuală
După revoluţie, dată fiind concurenţa cu maşinile personale şi microbuzele de transport în comun dar şi a căpuşării, furtului, delapidării şi indolenţei, activitatea feroviară s-a redus enorm şi s-a apropiat de faliment. Au apărut societăţi particulare care concurează CFR. Condiţiile s-au schimbat dar din ce în ce sunt mai puţini amatori de călătorii cu trenul. Am mers cu câţiva ani în urmă la Oradea şi am fost plăcut impresionată de cuşeta cu aşternuturi curate, pled şi lavoar cu cosmetice în compartiment. În drumul pe care l-am făcut acum am călătorit cu vagoane nemţeşti second hand foarte curate şi bine întreţinute. Vagoanele nu mai sunt compartimentate ci au un fel de separeuri, câte patru fotolii îmbrăcate în pluş şi piele ecologică separate printr-o măsuţă. În vagon a fost cald. În pereţi sunt prize de încărcat telefoane şi laptopuri şi accesul la internet este foarte bun. Toaletele se menţin curate din cauza jetului de apă cu care sunt spălate. Nu a mers totul perfect pentru că la Sascut, cu câţiva zeci de km înainte de a ajunge la destinaţia finală s-a defectat locomotiva. A trebuit să se trimită o altă locomotivă din Bacău şi una peste alta am avut o întârziere de o oră jumătate. Mă gândeam că vom îngheţa în vagon. Nu, există probabil un sistem paralel de încălzire că abia am simţit frigul la picioare deşi afară erau -10 C.
Câteva date din istoria Gării de Nord
Spre sfârşitul sec. XIX, Bucureştiul avea nevoie de o gară mare care să lege capitala de nordul ţării. Înainte de construcţia Gării de Nord se inaugurase cu un an înainte gara Filaret care lega Bucureştiul de sudul ţării. Piatra de temelie a Gării de Nord a fost pusă de domnitorul Carol I în octombrie 1869 pe un vast teren de la marginea oraşului pe drumul spre Târgovişte. Acesta aparţinea lui Dinicu Golescu. Terenul care figura ca dotă fiicei sale căsătorită cu diplomatul Grant ( de acolo se trage numele podului) a fost vândut statului roman în vederea construcţiei gării. Proiectul a fost realizat de ingineri români din Ministerul Lucrărilor Publice iar execuţia a fost atribuită consorţiului Stroussberg. Corupţie era şi atunci şi nu numai la noi căci concesionarea execuţiei a iscat un mare scandal. Construcţia a fost finalizată în doi ani, astfel încât în noiembrie 1970 a fost deschisă linia Bucureşti-Ploieşti şi doi ani mai târziu tronsonul spre Moldova cu 39 staţii pe o lungime de 600 km. În primii ani gara a funcţionat cu şapte linii, depou şi ateliere cu denumirea de Gara Târgovişte. Abia în 1888, în urma unor lucrări de extindere, şi-a schimbat numele în Gara de Nord. În 1890 a fost instalată centrala telefonică a gării cu 25 linii. În timp numărul liniilior a fost mărit la şase pentru plecări şi patru pentru sosiri. Iniţial intrarea în gară se făcea prin Calea Griviţei. În cursul timpului au fost făcute amenajări şi extinderi menite să satisfacă cerinţele celui mai important mijloc de transport terestru. Cea mai mare modificare a fost făcută în 1932 de arh. Stefănescu care a conceput corpul nou cu o faţadă neoclasică prevăzută cu un portic cu şase mari coloane. Forma finală a construcţiei care se păstrează şi astăzi cuprinde două corpuri paralele legate de unul perpendicular cu două turnuri în care se află intrarea principală. Tot în acea perioadă cele nouă peroane care deservesc 18 linii au fost legate la capătul dinspre oraş cu un peron transversal imens de 200x23m în care au fost amenajate puncte pentru servituţi, sistemele de sonorizare şi instalate difuzoare. Până în 1990 au fost realizate electrificarea liniilor de cale ferată, lungirea şi înălţarea peroanelor, racordarea la termoficare, legătura cu cartierele oraşului prin construirea unei staţii de metrou.
Din cauza concurenţei cu mijloacele de transport auto şi aerian, traficul din Gara de Nord a scăzut an de an. Din date statistice reiese că în 1999 prin Gara de Nord au tranzitat 6.3 mil călători, faţă de 3.6 mil în 2011. Mai concludentă este comparaţia cu aeroportul H. Coandă prin care tot în 2011 au trecut 5.1 mil călători cu 1.5 mil. călători mai mult decât prin gară. La zi nu am găsit date dar scăderea numărului de călători în Găra de Nord a continuat şi în ultimii ani.
Cum arată azi Gara de Nord
Ca totdeauna, cenuşie şi învechită. În contrast cu aspectul urât, este plină de fast-fooduri, buticuri, chioşcuri de ziare şi răcoritoare, agenţii de voiaj. Nici firmele luminoase şi multicolore, nici animaţia din jurul panourilor cu plecări-sosiri nu pot schimba impresia de vetust. În parcul de vis-à-vis de gară s-au închis intrările la canale dar în gară îşi mai fac veacul oameni ai străzii. Cât am stat la casa de bilete am fotografiat o biată femee care îşi încălzea mâinile îngheţate la o conductă de termoficare.
Proiectul de mutare a Gării de Nord
Adevăratul motiv pentru care am scris acest review este proiectul prin care Gara de Nord se va dezafecta şi muta. Ideea este veche din 1977, când după cutremur a apărut intenţia de a muta gara în afara oraşului. Propunerea nu s-a materializat. În septembrie 2016, CEP (centrul de excelenţă în urbanism Ion Mincu) a prezentat un proiect de mutare a gării la 1.3 km nord de Podul Grant. Gara nouă s-ar numi Terminalul A şi va fi legată în timpul construcţiei de gara actuală devenită Terminal B printr-o linie rapidă de monorail (ca la aeroporturi). Pe spaţiile eliberate de şine este prevăzută construirea unui mall imens. Întreaga zonă va fi prevăzută cu clădiri de birouri, centru de afaceri, blocuri ultramoderne aparţinând unui eco- cartier, etc. Durata construcţiei ar fi de 10 ani şi valoarea de piaţă 2.4 mld. eu. Proiectul urmează să intre în discuţie cu Ministerul Transporturilor şi Primăria Municipiului Bucureşti. Pentru amănunte vezi aici
Frumos, frumos dar întreb şi eu ca Moromete ˝Pe ce te bazezi?˝
Trimis de Michi in 25.02.17 22:03:36
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Michi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Plăcut, citit cu real interes.
Totuși subiectul e asmiliat celor de "interes turistic restrâns" - se publică „hors-concours”, cu voturi simbolice.
Rog așteptați...
@Michi:
Sarut mana, mama Michi!
Un articol senzational despre trecutul, prezentul si viitorul garii principale a capitalei de astazi.
A propos de cei care calatoreau pe acoperisurile vagoanelor, eu am mai prins Gara CFR Cotroceni care era in locul unde azi este Cora Lujerului sau in spatele fostei fabrici de lapte si a depozitelor ILF din Militari. Acolo
Pe prima linie unde trageau trenurile de calatori erau la iesirea din gara montate niste bile metalice grele care atarnau pana aproape de inaltimea vagoanelor de calatori care urmau sa treaca pe sub ele pentru a ii descuraja pe calatorii de pe acoperisuri.
Foarte interesant proiectul construirii unei gari moderne, tema termenul de executare si finalizare este insa o vesnica discutie in Romania.
Iar calea ferata a fost de importanta strategica in special in vremurile razboaielor de care ne-ati amintit.
Sarut mana si sanatate!
Dan&Ema: Un articol senzational despre trecutul, prezentul si viitorul garii principale a capitalei de astazi.
De asta l-am şi scris. Ştiam că va suscita interesul unor useri privind informaţii direct de la sursă, atât timp cât mai există martori oculari.
@Michi: Doamne, cate amintiri mi-a trezit articolul dvs, Mama Michi! (Bine, ca oricum nu dormeau ele prea profund...)
Eu chiar nu mai stiu exact cand am vazut prima data Gara de Nord, probabil ca eram copil. Tin minte insa cum am tranzitat-o odata in timpul liceului, cu tata; ne trimesese mama la Bucuresti (din Ploiesti) sa cautam unt, ca venea ziua mea si vroia sa-mi faca tort. Era prin 1984 sau 85, in plina penurie de alimente prin alimentarele romanesti, iar la Capitala se mai gasea una, alta...
Pe urma, perioada studentiei; aproape in fiecare saptamana mergeam acasa si recunosc ca am experimentat la saturatie "mersul cu nasul", asa mergeau toti colegii mei si, in rarele situatii cand ne mai luam bilete, nasul chiar se uita urat la noi. 
Apoi, perioada rezidentiatului. La fel, la fiecare final de saptamana plecam ori la Ploiesti, ori la Galati. E de inteles ca dupa 11 ani de astfel de naveta mi s-a cam acrit de Gara de Nord si de gari, in general. Obisnuiam sa spun: "Cand eram mica, eram fascinata sa merg cu trenul. Na, ca mi-a dat Dumnezeu, sa ma sature! "
@Michi: Frumos acest articol, în care ai rememorat clipe mai plăcute şi mai puţin fericite din viaţa ta.
Deşi îmi plac în general gările şi culmea! - chiar locuiesc în apropierea celei ce face obiectul reviewului tău, mărturisesc că Gara de Nord nu m-a impresionat niciodată, nici prin arhitectură, şi cu atât mai puţin prin ambianţă.
În ciuda efoturilor făcute de administraţia locală de a salubriza cât de cât împrejurimile, interiorul ca atare degajă, aşa cum bine ai remarcat, o atmosferă care mie mi se pare sumbră şi neplăcută, în total contrast cu cea pe care am întâlnit-o în multe găril frumoase din străinătate - de pildă la Madrid, Valencia sau Porto.
Cât despre proiectul de strămutare a ei, nu ştiu ce să zic - vom trăi şi vom vedea...
@Michi:
Pe mine m-a atins rau povestea asta pentru ca de mic mi s-a inoculat dragostea de trenuri, de locomotive, de tuneluri, de poduri si viaducte, de gari si halte si puncte de comanda si bariere si...
Foarte multe dintre garile noastre sunt adevarate realizari arhitectonice ale vremurilor lor.
Am copilarit pe langa trenuri, depou, podul rulant si cel rotativ, imi place mirosul de cale ferata, chiar daca pare ciudat.
Poate s-a simtit ceva si in unele articole sau ecouri care au avut tangenta cu caile ferate si trenurile.
Pe la 7 ani stiam cum sa recomand cuiva cu ce tren sa ajunga dintr-o localitate in alta, cat costa etc ceva similar cu ce face internetul astazi.
Iar in Bucuresti stiam cum se ajunge la 7 ani in orice colt al orasului cu ITB-ul.
Am vrut sa ma fac mecanic de locomotiva cand eram mic.
@webmaster: Simt nevoia să vă răspund și nu „să vă confrunt” pt. că nu-mi permit. Subiectul a fost încadrat ca fiind de interes restrâns. Completez eu. Depinde cine-l citește. Eu, care sunt trecut prin viață, pot scrie destule despre Gara de Nord București pentru că în anii studenției am mers mult cu trenul, Ploieștul fiind aproape. Pe mine mă leagă multe amintiri de această gară.
Este adevărat că acum transportul pe calea ferată este surclasat de transportul auto, de „explozia” de autoturisme din București. Vă compătoimesc pe voi, bucureștenii, care trăiți sufocați de autoturisme. Tu, pieton, ești nevoit să circuli pe partea carosabilă deoarece trotuarele sunt ocupate cu autoturisme parcate.
Aveți și voi parcări mari, care sunt doar parțial folosite pentru că parcarea acolo costă bani iar românul se descurcă, merge pe ideea „lasă, că merge și așa” și parchează mașina oriunde. Eu mai viu în București doar cu treburi și parchez mașina la Intercontinental, unde 2/3 este liberă, apoi de acolo, folosesc transportul public.
Web. vă rog să-mi dați voie să răspund și d-nei Michi, deci voi mai scrie un ecou
Doamne, dece edilii Bucureștului nu iau exemple de la alte tări avansate. Vă dau un exemplu de pe acolo, pe unde am fost cu mașina. În Brusells este recomandat să parchezi mașina la intrarea în oraș, într-o parcare imensă, cu un tarif modic și ca recompensă, cu tichetul de plata parcării, circuli gratuit cu transportul public, până la destinație.
Cu respect d-le Web și vă rog să-mi dati posibilitatea să-i răspund și d-nei Michi.
@Mihai18:
” Doamne, dece edilii Bucureștului nu iau exemple de la alte tări avansate. Vă dau un exemplu de pe acolo, pe unde am fost cu mașina. În Brusells este recomandat să parchezi mașina la intrarea în oraș, într-o parcare imensă, cu un tarif modic și ca recompensă, cu tichetul de plata parcării, circuli gratuit cu transportul public, până la destinație.
Soluţia propusă de tine şi inspirată din experienţa unor ţări occidentale este valabilă doar pentru cei ca tine care vin în Capitală cu oarece treburi. Aplicabilitatea ei este ZERO pentru bucureştenii posesori de autoturisme personale. Eu locuiesc şi lucrez în Bucureşti şi, din comoditate, aleg să mă deplasez cu maşina. Ar fi absolut ilogic pentru mine să ies din oraş, să caut o asemenea parcare pe care să o mai şi plătesc doar pentru avantajul de a circula gratuit cu transportul în comun, nemaivorbind de faptul că aş ajunge la muncă abia a doua zi 
.
Şi totuşi care este legătura dintre Gara de Nord şi lipsa cronică a locurilor de parcare?
@Michi:
Frumos articol. Gara de Nord a fost mereu in viata mea, de la primii ani de viata cand ma aduceau de la Braila in Teleorman la bunici, apoi dupa liceu, cinci ani cam de 1-2 ori pe luna, apoi naveta spre orasele unde era repartizat sotul si apoi zilnic dupa 89 cand o traversam spre serviciu, atunci cand veneam cu metroul. In gara plina de tarabe din acei ani am aflat de tragedia de la Balotesti, de moartea lui Luchian Mihalea, de multe altele. Acum cand veneam devreme sa o astept pe Maria, a fost floare la ureche, aveam un loc cald de asteptat, aveam de unde cumpara mancare, apa, cafea, incomparabil cu anii de demult. Demolarea garii inseamna iar o crima caci face parte din istoria Bucurestiului si a tarii, din intrarea noastra in Europa moderna de atunci, noi nu suntem capabili sa o facem muzeu macar. Altfel este logic ca o gara noua si cu o societate CF moderna si pusa pe treaba este necesara vremurilor astea dar cred ca este loc de amandoua garile, una sa ne dovedeasca trecutul si una utila momentului.
@Michi: Absolut superb!
Gara de Nord... Prima oara am vazut-o in 1984!
Noi avand masina, nu prea am circulat cu trenul. Bine, au fost si alte motive... nu le dezvolt aici.
Tin minte ce emotii am avut atunci... Doamne, cum imi batea inima! Veneam prima oara in capitala, paseam pe peronul Garii de Nord. Apoi, tot atunci am mers prima oara si cu metroul pana la Universitate...
Ei, apoi pauza! Cu nasul mergeam doar Ploiest-Braila (ca invers imi luau ai mei bilet!). Am revenit cand m-am angajat, in 1991 si pana-n 1996. Braila-Bucuresti-Videle. Dar rar, cam odata la luna, sau la doua luni!
Iar pauza, apoi, sporadic, prin 2003 si 2004 la Neptun. 2012 la Vaslui, 2015 la Predeal si 2016, de drag si cu mare bucurie!
@Michi: Mulțumesc pentru că ați amintit de "îngerii AFA" din Gara de nord, mă număr printre ei și mai pot spune că tot pe peronul Gării mi-am serbat... și unu ani alături de dragele AFA-iste asteptand-o pe Maria de la Tg Mureș. Ce ger a fost în dimineața aia -18 grade, deci nu am cum să uit!!!
În Gară ajung și cu treburi de serviciu, merg sus unde sunt birourile celor de la CF călători și ale Regionalei Buc.
Întotdeauna mi-a plăcut să mă plimb cu trenul, având avantajul gratuități la bilete, aveam permis cu 24 călătorii și le foloseam pe tot parcursul anului. Acum suntem firmă privată și ni s-au redus și gratuitățile.
De proiectul mutării gării se vorbește de mult, practic este vorba doar de accesul trenurilor până în zona Grand și Basarab, nu se pune problema demolării Gării de Nord.
Mi-a plăcut explicația pe care v-a dat-o doctorul legat de memorie. Acum înțeleg de ce bunica mea, nu mai ține minte ce a făcut ieri, dar ne povestește ce a făcut acum 40-50 de ani.
Felicitări pentru articol.
Toate cele bune.
Eu cand citesc ceva legat de Gara de Nord ma furnica si acumm, dupa 40 de ani. Cum sa nu tii minte drumul zilnic la gara pentru a ajunge la Urziceni, cu personalul (doar la asta puteai lua abonament) de ora 6, faceam 2 ore, 70 de km si 14 halte, totdeauna intarziam la prima ora dar "cadrele locale: stiau mersul trenurilor si ne pasuiau. Si ce trenuri, bou-vagon, pline de de muncitori iesiti din schimbul 3, scoteau sticla cu trascau si o Maraseasca sau o Nationala... restul eram profesori, majoritatea, cativa economisti, doctori si un avocat bisnitar un lucru bun, fiind atat de devreeme, in fiecare saptamana gaseam revista Flacara si, cand era sezon, "almanahe", era bataie pe ele
Gara de Nord București, cu bune ori mai puțin bune.
Pe mine mă leagă multe amintiri despre această gară, atât din anii studenției, cât și după aceea când mai veneam în interes de serviciu.
Mă voi referi la ce este bun pentru Gara de Nord București. Eu țin minte și cred că nu greșesc, că această gară are 12 linii de sosire - plecare. Așa ceva eu nu am mai întâlnit până acum.
Pe unde am călătorit în Vest, ocazional mi-au ieșit în cale și am intrat în gările din Munichen, Franfurt am Main, Koln, Praga și Budapesta și am constatat că nu aveau atâtea linii de sosire/plecare.
Mi-a plăcut reviewul dv.
Cu bine.
@Mihai18: Gara de nord are 14 linii de plecare/sosire. Știu sigur asta, pentru ca instalațiile de la liniile 13-14 au fost reabilitate/refăcute de noi, firma noastră, soțul fiind șef de proiect la vremea respectiva și tot pe aceste linii vin și pleacă trenurile de Constanța.
Ce de amintiri ne-a trezit Mama Michi cu articolul ăsta. !
Toate cele bune.
@ANILU:Eşti grozavă Anilu! Mi-ai luat-o înainte cât am dat eu telefon la gară la 9521. Eram puţin derutată de numărul de 12 menţionat de Mihai18. Operatoarea de la informaţii mi-a confirmat nr. de 14 linii. Citisem că la reabilitarea din 1930-1932 s-a făcut peronul mare colector, s-a extins numărul peroanelor la nouă şi a liniilor la 16 din care la două s-a renunţat. Ştii ce facem noi? Comunicare interactivă.
@nicole33:
Iată care este legătura între Gara de Nord și lipsa locurilor de parcare.
În acest mare oraș sunt și salariați ex-bucureșteni care din comoditate vin la serviciu cu mașina, deși mulți ar putea face naveta cu trenul. Și aceștia contribuie la aglomerarea orașului, deci am dreptate.
Ar fi fost ilogic să mă refer la localnici iar acel ZERO scris de dv. mie nu-mi place și nici nu este recomandat pe acest sit.
@Michi: Așa este. Știam asta doar am contribuit și noi la bunul mers al trenurilor, mai puțin acum când nu se dorește reabilitarea CF, care este mai sigură și mai economica, după anii '90 au avut prioritate transporturile rutiere.
Legat de Gara de nord, a fost o perioadă când accesul se făcea pe bază de bilet de tren sau bilet de intrare contracost (nu mai știu cât costa). Dar pot spune că arata mai îngrijit, era mai curat, asta la începutul anilor 2000. Dar cum orice lucru bun ține puțin la fel s-a întâmplat și cu accesul în Gară. Acum ai senzația că nu o întreține nimeni.
@Mihai18:
” În acest mare oraș sunt și salariați ex-bucureșteni care din comoditate vin la serviciu cu mașina, deși mulți ar putea face naveta cu trenul. Și aceștia contribuie la aglomerarea orașului, deci am dreptate.
Nu este chiar aşa. Dacă este să vorbim despre navetişti, mulţi vin la serviciu cu trenul sau cu microbuze. Cei care vin cu maşina sunt prea puţini pentru a putea fi "acuzaţi" de aglomeraţia tot mai mare din traficul bucureştean. Dacă vezi în Bucureşti în trafic maşini cu numere de alte judeţe, limitrofe sau nu, nu este neapărat necesar ca şoferii respectivi să fie navetişti. Pot sta în Bucureşti în chirie sau cu alte forme şi atunci au exact acelaşi regim ca bucureştenii. Am vecini de bloc cu maşinile înmatriculate în alte judeţe şi care îşi folosesc maşinile în fiecare zi, la fel ca mine.
"Vizitatori" reali apar şi aglomerează Bucureştiul la modul vizibil mai ales înaintea principalelor sărbători, gen Paşte sau Crăciun.
Din păcate, Gara de Nord şi transportul de călători pe calea ferată, în general, piere "pe propria-i limbă", din cauza creşterii repetate şi nejustificate a preţurilor care au devenit extrem de necompetitive, dar şi a lipsei investiţiilor în infrastructură în ultimii douăzeci-treizeci de ani, care a condus la viteze tot mai reduse şi la creşterea aberantă a duratei călătoriilor comparativ cu perioada de dinainte de 1989. Am peste 17 ani de când nu m-am mai urcat într-un tren din România şi nici nu intenţionez prea curând .
”Ar fi fost ilogic să mă refer la localnici iar acel ZERO scris de dv. mie nu-mi place și nici nu este recomandat pe acest sit.
Când afirmaţiile tale nu sunt explicite, pot da naştere la interpretări şi degeaba te superi după aceea că nu ai fost înţeles din prima.
Credeam că ai studiat vreo statistică privind creşterea numărului de autovehicule înscrise în Bucureşti în ultimii 10-20 sau 30 de ani sau privind creşterea numărului de locuitori ai capitalei noastre. Atunci ai fi înţeles cauza REALĂ a aglomeraţiei tot mai mari din oraş.
Ce-ţi place ţie sau nu şi ceea ce este recomandat să scriu eu pe site pot fi două lucruri diferite, alţii sunt în măsură să aprecieze.
@Michi: Sărut mâna!
Dulce acrișor, așa l-am perceput eu. Articolul zic.
Am multe, multe amintiri cu Gara de Nord. Nu numai legate de trenuri, de călătorii, ci și legate de policlinica din gară.
Fiecare schimbare a gării o observam mereu, fiind nevoită să merg pe peron, la medicii de acolo.
În altă ordine de idei... ador trenurile, dar nu astea, doar pe cele dinainte de '90.
Dacă mă pricepeam aș fi scris eu un review despre gară. Așa le spuneam fetelor, îi promisesem Mariei că pentru ea aș merge și la muzeul din gară, mă sacrificam, renunțam la pokemoni.
Vă mulțumesc frumos, vă doresc din suflet sănătate!
-
Altceva: profit de acest articol si spun că am două tichete cu reducere 45%, valabile până la 14 aprilie ac. Deci două călătorii reduse cu 45%. Le-am obținut la TTR de la două doamne amabile dar neinformate suficient, cam derutau oamenii cu info aiurea.
Ofer cu drag cele două tichete, mie nu îmi sunt de folos.
@krisstinna: Său´ mâna, noi ca pensionari avem deja reducere la tren. Anunţă-le la firul de discuţii de la Slănic la care toţi se uită şi dacă nu, să le pună Maria pe Grup AFA-FB.
Mi-a făcut plăcere să citesc amintirile din text, mai ales cea cu rusul alb, nobil.
În ce privește trenul, din păcate tendința la noi este invers față de restul țărilor civilizate, anume de scădere a traficului feroviar. Adevărul este că nici nu s-a făcut mare lucru pentru îmbunătățirea rețelei, încă nu s-a finalizat modernizarea completă a unei magistrale (cu excepția București - Constanța), astfel încît măcar între principalele orașe să se circule rapid. De micul trafic de navetiști, care ar trebui să meragă brici și să unească cît mai multe localități din jur cu orașul, nici n-are rost să vorbim.
Colac peste pupăză, de vreo 10 ani se tot aduce periodic în discuție și mutarea gării mai spre periferie, deși direcția normală de mutare, dacă ar fi să se mute, ar trebui să fie spre centru. Noroc că mutarea cu pricina este imposibilă, costurile directe și indirecte ar fi enorme, peste orice își pot imagina arhitecții care au schițat ideea respectivă.
M-am uitat pe tot proiectul și cred că putem sta liniștiți: nu are șanse de implementare. Problemele tehnice sînt expediate în 2 paragrafe: se mută triajul mai la nord și în rest, Ministerul va trebui să analizeze. Dacă ar fi avut curiozitatea să întrebe și un specialist, cred că li s-ar fi explicat rolul tuturor kilometrilor de linii ferate din amonte de gară și ar fi înțeles că mutarea gării nu e o simplă translare în Photoshop cum au făcut ei, ci implică mutarea de triaje, depouri, revizii de vagoane, ateliere și accese către acestea. Practic ei au decupat gara și au mutat-o 1 km la nord. Trebuiau să decupeze tot complexul feroviar și să îl gliseze 1 km, ca să aibă o imagine cît de cît coerentă asupra cheltuielilor directe și asupra „deranjului” provocat. Așa ar fi văzut că efectiv nu e loc pentru mutarea asta, sau, ca să se facă loc, ar fi nevoie de exproprieri enorme.
Și ăsta e doar începutul. Trebuie să modifici transportul local, deranjul și durata lucrărilor ar perturba traficul feroviar ani de zile, iar această perturbare, alături de îndepărtarea gării față de centru, va descuraja și mai mult utilizarea transportului pe calea ferată.
Mutarea asta nu folosește nici călătorilor (care ar trebui să ajungă cît mai central cu cît mai puține schimbări, nu trambalîndu-se din tren în monorail), nici căii ferate în sine, deci nu are sens nici logistic, nici financiar. Numai imobiliar. Așa cum se tot discută de închiderea aeroportului Băneasa. Alt vis irealizabil din motive care țin de regulamentele traficului aerian, care din fericire nu pot fi trecute cu vederea la fel de ușor ca regulamentele de urbanism (cum sînt obișnuiți investitorii imobiliari de pe la noi).
@abancor: Aveţi dreptate în ce priveşte modernizarea căii ferate.
Proiectul iniţial a fost Culoarul IV Paneuropean, Constanţa-Curtici. Se lucrează pe bucăţele. S-a terminat şi Bucureşti-Predeal, Arad-Curtici, iar acum se lucrează între Sighişoara-Vinţu.
În ce priveşte mutarea gării nu cred că se v-a înfăptui vreodată.
Toate cele bune.
Da, exact la asta mă refer, nici măcar București - Curtici cap - coadă nu au reușit încă să o termine. Încă mai e destul de lucru.
Altceva: am uitat mai sus să atrag atenția că în poza 17 nu e Gara de Nord din București, ci cea din Timișoara (Iosefin), clădirea veche, distrusă de bombardamente în războiul 2.
@Anilu şi Abancor: foarte interesante completările cu caracter tehnic dar şi de informare publică. Mulţumesc.
@Michi: De ceva vreme timpul este dusmanul meu astfel incat am putut intra destul de putin aici sa citesc ce -a mai scris. Cand in sfarsit am reusit sa pun mana pe ceva timp m-am dus in urma sa reiau necititele si acest articol imi tot iesea in cale, apucam sa-mi arunc un ochi pe inceput, muream de curiozitate sa-l citesc insa am zis ca din loc nu fuge si uite ca acum am ajuns si la el.
Ce pot spune, doar ca si mie mi-a starnit amintiri si am vazut emotie si in ecouri. Am incercat sa-mi aduc aminte prima calatorie cu trenul si nu prea mi-o aduc aminte insa eram mica de tot.
Stiu doar ca trenul era mijlocul meu de transport preferat, cand mergeam cu trenul vare imi placea sa stau pe culoar si sa deschid geamul si sa stau cu capul sa simt aerul de afara.
Cand eram studenta si terminam sesiunea ma urcam in primul tren si plecam la Focsani la matusa mea (nici macar nu e mai spuneam, stiau ca vin). Dupa ce masina a facut insa parte mai mult din viata mea (fata de tren), aceste calatorii s-au imputinat mult si pot spune ca imi doresc sa mai merg cu trenul si sper sa o fac deoarece intentionez ca in curand (1-2 luni) sa merg cu mama la Petrosani cu trenul.
Cat despre gari, am fost neplacut impresionata de aspectul actual al Garii de Nord, daca ploua afara ploua si in Gara de Nord iar salile de asteptare sunt groaznice. Am incercat intruna din zilele geroase sa stau putin in sala de asteptare. Am stat putin si am iesit afara cat am putut de repede, nu se putea sta inauntru.
Cred ca este un vis prea frumos sa speram la o gara civilizata mai ales ca suntem capitala (si avand si experienta minunata a garilor din China 
, dar cum speranta moare ultima nu-mi ramane decat sa va felicit pentru articol si sa-l votez cu mare placere, chiar si cu un vot simbolic.
@Michi: Amintiri și iar amintiri... așa reușim să alcătuim o istorie vie a unui obiectiv. Gara de Nord este locul în care vroiam cu nerăbdare să ajung după terminarea școlii știind că odată urcat în tren începea vacanța mult așteptată. Nu mai conta faptul că uneori ne urcam pe geam în compartiment, era aglomerație maximă astfel că abia puteai ajunge la toaletă, că drumul pe calea de fier dura vreo 8 ore etc., etc.
Un Plan Director de sistematizare al Municipiului București publicat în „Urbanismul” din 1937 (elaborat de arhitecți și ingineri de valoare, de ex. Duiliu Marcu, G. M. Cantacuzino) schițează problemele cu care se confrunta Gara de Nord, dar și soluțiile care ar fi trebuit luate pentru rezolvarea dificultăților generate de calea ferată. Textul sună cam așa: Jena cea mai importantă pe care pe care calea ferată o aduce astăzi orașului, provine din faptul că liniile sunt la nivelul străzilor. Dacă liniile mai vechi și gările Nord și Filaret au fost construite la nivelul solului, aceasta este explicabil, căci în timpul construcției lor nu se bănuia de nimeni desvoltarea la care va ajunge orașul și creșterea uriașă a circulației pe străzi și drumuri.
Una din soluții ar fi fost: Pentru traficul de călători ideal ar fi ca în locul situației de azi cu o gară terminus, să avem o linie ferată dealungul Dâmboviței, cu mai multe gări de trecere, sub nivelul solului, cu gări de formație la intrarea și eșirea din oraș a acestei linii și ca tot aici să treacă și liniile viitoare proectate a face legătura directă Roșiori-Craiova, sau cu Urziceni-Făurei-Moldova.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2024 De la biserică și han, la bancă și spațiu expozițional: povestea Palatului Dacia-România — scris în 06.11.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 Redescoperind capitala: Lipscanii între București și Victoria — scris în 27.10.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 Spectacolul apei și a dronelor în Piața Unirii — scris în 24.08.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2024 Străzi și clădiri bucureștene cu parfum de epocă — scris în 02.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2024 Povești despre clădiri și oameni: Palatul Noblesse — scris în 01.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2023 Repere ale Revoluției Române în București în 2023 — scris în 21.12.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Fântâni, bere & dovleci — scris în 20.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată