GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Centrul Istoric Bucureşti - istorie şi relaxare
Prima dată când m-am plimbat pe Lipscani, a fost în timpul armatei, prin 1989 şi atunci cu un ochi la clădirile istorice şi cu altul la patrula militară care avea obiceiul să controleze orice militar în termen întâlnit în cale. Atunci nu aveai voie în ţinută civilă, iar cea militară de “oraş” trebuia să fie impecabilă, foarte greu datorită condiţiilor din unităţile militare.
După terminarea armatei, la începutul lui aprilie 1990, am vizitat „Casa Poporului”, care era un vast şantier la momentul respectiv şi Centrul Bucureştiului, incluzând aici şi Centrul Istoric. Aveam o mătuşă care locuia chiar lângă sediul PNŢCD de pe bulevardul Carol I, atunci cred că se numea Republicii, deci foarte aproape de Intercontinental, de metrou și de Centrul Istoric, am stat în Bucureşti câteva zile pentru a evalua detaşat urmele Revoluţiei din decembrie şi de a vizita câteva obiective cum ar fi Muzeul Naţional de Istorie şi Tezaurul din subsol, dar şi Muzeul Militar Central, care m-a atras dintotdeauna prin exponatele prezentate acolo.
Ulterior, am revenit în Bucureşti de mai multe ori cu un target fix, de foarte puţine ori având ocazia de a rupe câteva momente pentru a vizita Centrul Istoric. Abia în noiembrie anul trecut, cu prilejul TTR de toamnă am putut evalua amenajarea “noului” Centru Istoric şi a parcării subterane de la Universitate, inaugurată cu câteva zile în urmă.
Însă în acest an am alocat o seară pentru a observa transformările de care s-a bucurat Centrul Istoric, în opinia mea destul de interesante, care a reuşit să (re)aducă atmosfera unui oraş care se bucură de o istorie frumoasă, cu multe clădiri foarte vechi şi mulţi turişti impresionaţi de ceea ce văd.
Venind dinspre zona de nord a Bucureştiului, am coborât din metrou la Piaţa Unirii şi am luat-o apoi către Curtea Veche, prima Curte Domnească din Bucureşti.
Am trecut pe lângă Hanul lui Manuc una dintre cele mai vechi clădiri din Centrul Istoric, construit de către Manuc Bei în anul 1808, o clădire interesantă cu multe pavilioane, pivniţe, terase, dar şi peste 100 de camere la etaj. Parcă nu mi-a venit să intru de unul singur şi am plecat mai departe spre Biserica Curtea Veche, cea mai veche biserică din Bucureşţi, construită între 1545 şi 1554 şi Palatul Voievodal, care împreună formează Curtea Domnească, pe locul unde Mircea cel Bătrân construise o cetate în anii 1400.
Sunt foarte multe informaţii care apar în legătură cu construcţia Palatului Voievodal, multe dintre ele pun sub semnul întrebării perioadele construcţiei Curţii Domneşti, au fost descoperite recent hrube, ziduri de apărare, trepte şi coloane care pun într-o nouă lumină dovezile care atestă că Vlad Ţepeş ar fi cel care a iniţiat consolidarea vechii cetăţi construită de Mircea cel Bătrân.
Fiind seară, n-am reuşit să pătrund în Curtea Domnească, o voi vizita cu prima ocazie când voi mai ajunge în Bucureşti, am descoperit imagini fascinante cu interiorul Curţii, cu arcadele şi zidurile impunătoare, cu turnul susţinut cu bârne din stejar, care avea funcţia de observator.
S-au identificat şaptesprezece imobile din Centrul Vechi care păstrează urme din perioada construcţiei Curţii Domneşti, dar şi ziduri de apărare cu bolovani, blocuri de piatră şi cărămidă din apropierea Băncii Naţionale şi a străzii Soarelui.
Cu regretul că n-am putut vedea mai mult din Curtea Domnească, paşii m-au purtat către fosta Curtea a Sticlarilor, devenită acum Curtea Berarilor, una dintre cele mai renumite berării din oraş, aici se poate servi Lada de Degustare cu 7 sticle de bere diferite şi o porţie de hamsie sau alune la un preţ foarte bun, conform unei reclame întâlnite în drum. Cum eram singur şi cum nu-mi place să beau singur, am trecut mai departe cu regretul că prietenul pe care îl sunasem în Bucureşti era ocupat în acel moment.
Am întâlnit o mulţime de clădiri renovate a căror destinaţie s-a schimbat, au apărut câteva hoteluri şi multe, multe restaurante, baruri şi terase a căror personal era în stradă, dornic de a te invita înăuntru, foarte multă lume, deşi temperaturile erau destul de mici, am întâlnit şi fetiţe care te priveau zâmbind şi provocator, undeva după intersecţia cu Lipscani, pe strada Şelari, am descoperit o străduţă extrem de îngustă, asemănătoare cu străduţele din Roma, unde am fost întâmpinat de un grup de ţigani care m-au întreba fiecare câte ceva, in aceeaşi secundă: “O fetiţă? ”, „Ţigări bune?” şi „Un fum?” Nu le-am răspuns nimic şi am trecut mai departe. Oricum, la ore mai avansate din noapte cred că devin periculoşi şi îi suspectez şi de amiciţie cu poliţia locală, care era prin preajmă, preocupată de telefoanele personale.
Am admirat arhitectura clădirilor şi efortul depus pentru a scoate această zonă din negura în care se afla, mai sunt clădiri dărăpănate sau în curs de renovare, însă cred că în scurt timp, datorită potenţialului zonei, ele se vor transforma în atracţii pentru turişti.
Pe Lipscani am observat câteva saloane de masaj erotic, iar pe câteva străduţe laterale magazine tip „sex shop”, ceea ce înseamnă că este o zonă atractivă şi dintr-un anumit punct de vedere, ceea nu este foarte rău pentru turism şi bugetul oraşului, zic eu.
Pe Lipscani am întâlnit Hanul cu Tei construit în 1833 de două familii, o clădire monument istoric, care odinioară era cunoscută sub numele de Hanul de pe Uliţa cea mare a Marchitanilor, singurul han care şi-a păstrat forma iniţială. La intrarea în han încă mai există blazonul celor două familii care l-au construit. În prezent aici funcţionează un foarte apreciat restaurant dar şi o galerie de artă, unde periodic au loc diferite expoziţii.
Clădirea Băncii Naţionale a României este cu adevărat monumentală, construită între anii 1883 şi 1900, păstrează liniile Renaşterii, a fost proiectată de către arhitecţi francezi şi construită de către români, în principal cu materii prime din ţară şi cu ajutorul breslelor de meșteșugari din Bucureşti. Arhitectura cu ziduri înalte şi groase, ornamentele, decorul, statuetele şi ferestrele largi şi înalte, conferă acestei clădiri o însemnătate aparte, urcând pe podiumul celor mai frumoase monumente istorice din Bucureşti.
Pe Lipscani mi-a plăcut foarte mult designul felinarelor retro şi canalizările pe care scrie Primăria Bucureşti, cu emblema acesteia, mă gândesc că dacă erau în Constanţa, de mult erau la fier vechi.
Un punct de atracţie important, sunt vestigiile de la Curtea Domnească scoase la lumină în faţa Palatului BNR, luminate şi protejate de geamuri groase, aşa ceva am văzut în Sofia, pe lângă clădirea Parlamentului, lângă metrou, poate n-ar fi rău să existe câteva panouri care să prezinte aceste vestigii, sau nu le-am văzut eu.
Vis-a-vis, se află Palatul fostei societăţi de asigurare Dacia – România, actualmente sediul BCR, o clădire la fel de frumoasă ca Palatul BNR, cu o faţadă împodobită cu busturi, cu grupuri de personaje în relief. În mijlocul clădirii se observă o cupolă impresionantă, iar către extremitatea de pe Lipscani, putem observa grupuri statuare deosebit de interesante, luminate foarte frumos. De fapt fiecare element ornamental al celor două Palate este luminat feeric, m-am bucurat ca măcar Centrul istoric să semene cu o capitală occidentală care atrage zeci de mii de turişti.
Plimbarea mea a continuat prin spatele Palatului fostei societăţii de asigurare, pe strada Stavropoleos, către Mănăstirea Stavropoleos, un monument istoric din 1724, care astăzi funcţionează ca Mănăstire de maici. De fapt, atunci când s-a construit, această biserică era inclusă în interiorul unui han, care astăzi nu mai există. Biserica a fost susţinută mult timp de veniturile realizate de către han.
La nici 100 de metri de biserică, se află Caru' cu bere, una dintre cele mai celebre berării din Bucureşti, care la acea oră era plină ochi, doar era sâmbătă seara.
Mi-am continuat plimbarea pe Calea Victoriei şi apoi am reintrat pe Lipscani pentru a ajunge pe strada Smârdan la Biserica Rusă, o biserică deosebit de frumoasă, luminată pe măsura importanţei sale, construită în 4 ani, între 1905 şi 1909, cu hramul Sf. Nicolae, are turle specifice bisericilor ruseşti, nu mai sunt aurite ca în momentul inaugurării, dar păstrează aceeaşi strălucire de odinioară. Mi-ar fi plăcut să o vizitez, însă era închisă, oricum arhitectura este minunată şi sunt convins că interiorul este magnific, cu toate că multe piese iniţiale, care au aparţinut bisericii au fost retrase la Sankt Petersburg în timpul Primului Război Mondial.
De aici mi-am continuat plimbarea către ansamblul de 3 statui din faţa Universităţii, Heliade Rădulescu, Mihai Viteazu şi Spiru Haret, am făcut câteva fotografii şi am admirat zona refăcută complet, apoi am luat un taxi care m-a lăsat la hotel.
Centrul Istoric al Bucureştiului este superb, procesul de aducere la lumină a unor clădiri foarte vechi continuă, turiştii sunt încântaţi de ceea ce văd, a (re) devenit una dintre principalele atracţii ale Bucureştiului, pentru cine doreşte distracţie, aici este locul cel mai bun, pentru cine doreşte să se întâlnească cu istoria, a nimerit exact acolo unde trebuie, și într-un caz şi în celălalt, câteva ore nu sunt de ajuns pentru a te plimba, a înţelege şi a profita.
Eu personal îmi doresc să revin, de această dată pe timp de zi, când obiectivele turistice sunt deschise vizitării, dar în acelaşi timp îmi doresc câteva clipe de relaxare într-un local cu tradiţie alături de prieteni la o bere, pentru a povesti despre Centrul istoric şi ceea ce înseamnă el. Pe când o mini-întâlnire AFA la Hanul lui Manuc?
P.S. Cu siguranţă în momentul plimbării prin Centrul Vechi nu cunoşteam foarte multe amănunte despre clădirile istorice care îl alcătuiesc, din acest motiv am găsit de cuviinţă să inserez linkuri către principalele obiective, care mie mi-au fost de un real folos. Data viitoare când îl voi vizita, voi fi cu toate temele făcute şi deja voi privi către particularităţi, care de obicei se ascund la prima vedere. Însă voi deja aveţi toate elementele acum.
Vă doresc o plimbare sau chef pe cinste în Centrul Istoric din Bucureşti!
Trimis de pepsi70ro in 16.04.13 19:47:47
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (pepsi70ro); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@pepsi70ro: O mini-întâlnire AFA la Hanul lui Manuc? Sună bine, dar cât de greu se adună oamenii în acelaşi timp, în acelaşi loc! Problemele vieţii şi faptul că suntem atât de diferiţi ne fac mai greu de adunat.
Am citit cu interes review-ul tău pentru că deşi vorbeşte despre locuri bine cunoscute, mi le-a prezentat într-o altă lumină, cea de seară. Am trecut de multe ori prin centrul istoric, uneori chiar şi numai pentru plimbare şi pentru a remarca ce schimbări au mai intervenit, dar niciodată n-am facut asta după lăsarea serii. Mi s-a întâmplat ca ieşind de la o petrecere, mult după miezul nopţii, să remarc forfota de pe străduţele înguste de lângă Crama Domnească şi Biserica Curtea Veche.
Aşa este, ai dreptate:
”…pentru cine doreşte distracţie, aici este locul cel mai bun, pentru cine doreşte să se întâlnească cu istoria, a nimerit exact acolo unde trebuie...
Eu am un "barometru" secret pentru masurarea potentialului si calitatilor de oras turistic ale Bucurestiului si cum se schimba ele de la an la an.
Cand am ajuns prima data singur in Bucuresti acum vreo 16 ani (cred), vroiam sa ajung la aeroport, de la Gara de Nord. Am trecut strada si am mers sa-mi cumpar "belet" pentru autobuz. Desigur ca nu stiam nici ce autobuz sa iau, nici cat costa etc. dar m-am gandit ca "domnisoara" de la ghereta va fi prea bine-voitoare si ma va indruma.
Mi-a luat banii si mi-a aruncat un bilet, la intrebarile mele, facandu-se ca nu aude. Inacrita rau. Am incercat sa mai povestesc ceva cu ea, prin gaurica din geam dar m-a sictirit in mare scarba
Am trecut prin Bucuresti cu putin timp in urma. Acum este autobuz direct pana la Otopeni, doar ca trebuie sa stii de unde sa-l iei.
Ghereta cu bilete e tot acolo. "Domnisoara" e la fel de inacrita si suparata pe viata. Barometrul meu, inca nu arata vreme buna... dar cine stie?
Incet, incet.
Interesant review. Salut renasterea centrului istoric.
Rog ataşarea următorului videoclip care ilustrează cel mai bine Centrul Istoric.
Urmăriţi-l până la capăt
@pepsi70ro: Sa stii ca eu am fost incantata de aceasta schimbare a centrului capitalei. Ne lipsea acest lucru!!! Toate capitalele au un centru istoric frumos amenajat, un punct nevralgic pentru turisti si nu numai, asa ca eu, anul trecut, cand am reusit sa ma plimb putin pe acolo, am fost super incantata!! Mi-aduc aminte ca doar cu cateva zile inainte de venirea mea in capitala, centrul era plin de spanioli (cupa UEFA daca nu ma-nsel, intre cele doua Atlétic (o) de aici), si vedeam la posturile spaniole tot puhoiul in centrul Bucurestiului, pe care eu nu-l recunosteam!!! Asa ca abia asteptam sa ajung si eu, sa vad marea schimbare.
Ca mai sunt multe de facut? Logic. Ca mai e mult de "umblat" la acrituri, cum zice Traian? Iar logic. Insa, important este ca incetul cu incetul se fac schimbari...
Mi-a placut review-ul, Ovidiu.
Vă mulţumesc, îmi plac foarte mult clădirile istorice şi mă bucur nespus când nu sunt uitate, când sunt puse în valoare şi prezentate lumii, pentru că de foarte multe ori ne-am bătut joc de trecut şi de ceea ce a reprezentat el. Istoria face parte din noi, avem obligaţia de a o păstra şi conserva pentru generaţiile următoare.
@pepsi70ro: ai fi putut sa vizitezi mai multe, chiar si sa degusti berea, insa probabil ca ai uitat numarul meu de telefon... Eu stiu ca atunci cand am venit pe litoral, parca te-am sunat...
@iulian68: Ai dreptate, însă am avut la dispoziţie aproape două ore, ştiam că dacă mă văd cu tine îmi vor fi necesare minim 4 Mă revanşez pe litoral.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2024 De la biserică și han, la bancă și spațiu expozițional: povestea Palatului Dacia-România — scris în 06.11.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 Redescoperind capitala: Lipscanii între București și Victoria — scris în 27.10.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 Spectacolul apei și a dronelor în Piața Unirii — scris în 24.08.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2024 Străzi și clădiri bucureștene cu parfum de epocă — scris în 02.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2024 Povești despre clădiri și oameni: Palatul Noblesse — scris în 01.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2023 Repere ale Revoluției Române în București în 2023 — scris în 21.12.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Fântâni, bere & dovleci — scris în 20.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ