Muzeul bucatelor ascunse… sau periplu prin istoria bucatelor romanesti

TIPĂREȘTE

V-ati gandit vreodata de unde vine mamaliga? Sau cum s-a format numele ei? Ati crezut mereu ca mamaliga este a noastra din mosi stramosi, asa-i?? Ei bine…. nu!

Porumbul a ajuns pe continentul nostru abia in secolul al XVI-lea, sosit din America, asa ca inainte de asta terciul la noi se facea din alte cereale: mei, naut, hrisca.

In Romania, porumbul a intrat in Transilvania pe la 1640, in Tara Romaneasca sub domnia lui Serban Cantacuzino (1678 – 1688), in Moldova la inceputul anilor 1700, fiind introdus de catre Constantin Mavrocordat — care a domnit in ambele tari si astfel a extins si cultura de porumb :).

Si cum era ieftin, usor de intretinut si spornic, a prins avant mai ales in vremuri de restriste si foamete, ajungand sa ocupe parti importante din tarile noastre, si a inlocuit cu succes meiul. Probabil incercand sa prajeasca boabele de porumb in ceaun asa cum faceau cu cele de mei, inainte sa le rasneasca, au descoperit si popcornul :)!

Iar denumirea de mamaliga, ar putea veni de la termenul “mumalig” (cuvant macedo-roman, derivat de la cuvantul “mama”), sau conform povestilor populare de la “mama Ligia”, prima femeie hangita care a schimbat mamaliga de mei cu cea de malai de porumb.

Sa revin la muzeu. Este un muzeu temporar, creat de Lidl, aducand in atentia contemporana bucate romanesti cu traditie, din diverse zone ale tarii, inainte sa se piarda retetele definitiv.

Intr-un spatiu de pe Calea Victoriei, langa teatru Odeon (in cladirea in care la data de 27 mai 1896 a rulat primul spectacol cinematografic din tara noastra, aici fiind saloanele ziarului “L’independence Roumaine”), doi actori, Doru si Felicia, ne-au plimbat prin istorie, cu mult umor si multe informatii.

Am ajuns aici, inscriindu-ma pe net (https://surprize. lidl.ro/camaranoastra), (te mai poti inscrie pana la data de 30 septembrie 2018), unde trebuie sa alegi un interval orar si o zi, asa ca am ales sa fac asta duminica, incepand cu ora 11.30 (primul interval orar al zilei). Am ajuns pe la 11.10, si fiind primele, am crezut ca n-o sa fie nimeni, dar pana la 11.35, se stransesera cam 25-30 persoane.

In interior, sa ajungi la primul obiectiv, treceai prin “lanul de porumb”, care ocolea toata sala de la parter. Imediat in stanga gaseai un plug, si in fata lui o moara de macinat porumb, din piatra, datand, dupa cum ni s-a spus, tocmai de la 1738, fiind inca functionala :)!

Pe perete, te intampinau “mamaligi” colorate, din malai, mei, hrisca si naut, iar in fata lor, cei care nu vazusera pana acum boabele corespunzatoare lor, isi puteau satisfice curiozitatea, pipaindu-le.

Dupa prezentarea istoriei mamaligii, ne-am indreptat spre o masa rotunda, unde pe harta de lemn uriasa a Romaniei, erau 5 boluri cu 5 feluri de mancare, pe care ne-am chinuit sa le ghicim, si denumirea si zona din care provin. Nu le-am ghicit normal, pentru ca felurile se chemau: pogacele cu jumari din Ardeal, zama de paradaisa cu susulet din Banat, pui cu puricei din Moldova, ratavita din Dobrogea, colarez din sudul tarii.

Mai departe, am urcat scarile strajuite stanga-dreapta de “hambare” de porumb, trecand prin “valea cu gutui”, catre etajul unde toate zonele tarii erau reprezentate specific si original.

Tot acolo, puteai sa-ti “olaresti” un vas din lut, sub indrumarea unei doamne foarte rabdatoare. Lavinia si-a bagat mainile in lut, si a modelat timid, un vas mic, pe care l-am luat acasa, cu grija, sa nu-l distrugem.

Alta surpriza pentru noi a fost ca puteai sa faci o poza pe care ti-o printau pe fondul unei etichete de magiun de prune, pe hartie auto adeziva care putea fi lipita pe borcanul de magiun primit cadou, intr-o sacosica foarte draguta.

Mai departe, ajungeam la un panou cu ghicitori, cu care ne-am distrat maxim, incercand sa ghicim raspunsurile. Cei care am ghicit, inclusiv eu... prima ghicitoare... am castigat un ballot de paie… dar l-am lasat acolo :), pentru ca nu cred ca cei de la metrou ar fi apreciat dara de paie :) !

Dupa care am fost invitati la masa, la produse preparate (sarmalute in foi de varza cu mamaliga, sarmalute in foi de vita, un carnat cu porumb (care nu stiu cum se cheama) dar bun, si diverse alte produse, pe care le gasesti in magazinul lor, plus socata, apa minerala si o bautura din coacaze si mere. Ca si desert am avut salam de biscuiti, fursecuri si cornulete cu gem.

Daca aveti timp, va recomand sa trageti o fuga. Vizita a durat o ora si jumatate, dar nu m-am plictisit nicio secunda!

Vizita a fost foarte interesanta si educativa pentru ca am aflat lucruri noi despre ceea ce credeam ca stiu deja, si originala, pentru ca nu stiu din care lan de porumb poti sa vezi firma teatrului Odeon sau a teatrului de revista Constantin Tanase.

---

VIZUALIZĂRI: 544 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI