Targul boierului

TIPĂREȘTE

Era intr-o zi de primavara; aflasem eu ca in curtea Muzeului Antipa urma sa se desfasoare prima editie a celui mai mare targ vintage si handmade, pompos numit " Muzeul de haine si bijuterii". Acum ca nu putea fi vorba de un muzeu in adevaratul sens al cuvantului, mi-am dat si eu seama, dar cum curiozitatea era mare si dorinta de a cumpara ceva romantic pentru un cadou m-a scos din casa, uite-ma la fata locului. Cand colo ce sa vezi? Pe o suprafata de nici 200 mp. Vreo 10 " expozanti " ar fi dorit sa vanda niste accesorii noi si stupide chinezarii, ce pot fi gasite dealtfel in oricare piata sau magazin de cartier. Marfa era expusa pe mese, ca la orice targ. Unii vindeau (sau sperau sa vanda) cani, scrumiere si papirusuri egiptene, altii in plin soare vindeau ceva dulciuri gen jeleuri si napolitane, iar altii CD-uri. Bijuterii aveau vre-o doi expozanti, dar nicidecum ceva demn de un muzeu. Erau si cateva hainute pe 2-3 stendere, dar mai mult aveau aer de sh, decat ceva deosebit ce putea fi incadrat la vintage. Potentiali clienti; zero. Organizatorii nici macar nu s-au sinchisit sa puna un mesh pe gard; erau doar doua mici anunturi printate pe coli A4; unul agatat de gard si unul de un copac, in incinta. Jenant.

Sa mor de ciuda nu alta; uite de ce am venit eu cu sperante si chef de ceva frumos. Plec suparata, hotarata sa ma intorc acasa, cand la 30m. distanta... ce gasesc?

Targul Boierului

Loc de desfasurare; langa Piata Victoriei, in curtea Muzeului Taranului Roman, intrarea din Bdul. Ion Mihalache.

Perioada de desfasurare am aflat ca este din februarie si pana toamna tarziu cu diferite tematici in functie de anotimp si de sarbatorile religioase (Paste de exemplu).

Aici alta poveste; cu putina bunavointa cam tot ce era expus se putea incadra in categoria boierie. Expozanti mai multi, marfa mai diversificata si lume muta dornica sa vada si sa cumpere.

Sa incep cu micii producatori de branzeturi, celebrii de acum in toata tara (sau cel putin in Bucuresti unde toata lume ii cauta) ce vin tocmai din zona Sibiului. Toti clientii spera ca pe acolo iarba este mai curata si animalele hranite cat mai natural; si mai spera ei ca si producatorii de branza sa fie mai seriosi, sa nu adauge in branzeturi altceva decat puneau bunicii lor, care au mancat " bio " toata viata, caci nici nu stiau cum s-ar putea altfel. Cat ori fi de bio, nu pot spune cu siguranta, dar ca sunt delicioase si ca nu se compara la gust cu cele din supermarket, asta este sigur.

Tot din partile alea au venit la targ si producatorii de mezeluri; carnati, carnaciori, tobe, slaninuri si muschiuleti; care mai decare mai uscate si mai bune de pus langa o mamaliguta si un paharel de tuica. Ce mirosuri... ce bunatati... Din cate am vazut eu, multi clienti cunosteau bine marfa, ca nu mai vroiau sa guste. Exista si un gratar unde astfel de bunatati sunt fripte, gata sa fie mancate pe loc sau luate acasa. Exista si kurtos kalacs, celebrii colaci secuiesti pentru care nu trebuie sa mai strabati jumatate de tara. Proaspeti, calzi, facuti sub ochii tai.

Apoi erau producatorii de miere, de sucuri naturale, de zacusca, de gemuri si dulceturi, care spuneau ei ca nu folosesc conservant sau coloranti. Aici nu pot sa nu pomenesc de uimirea unui domn care vindea zacusca si care m-a invitat sa gust din marfa lui. Eu, l-am refuzat politicos, spunand ca nu vreau sa gust pentru ca nu am de gand sa cumpar. Nu ii venea sa creada; cand toti gusta in nestire, cum de eu refuz; ... el golise deja trei borcane, numai pentru curiosi. Preturile nu mi s-au partu mari la aceasta categorie de produse; daca ma gandesc ca ceva bun si natural nu are cum sa coste cativa bani, atunci da, merita banii. Si oricum erau mai ieftine dect in magazinele cu produse bio, facute industrial.

De la una din cele doua mese la care se vindeau sapunuri naturale, nu am putut pleca fara sa cumpar. Cum se bucura altii in fata unui borcan cu dulceata, asa ma bucur eu in fata unui astfel de sapun. Dulceturi fac si eu si de aceea nu cumpar, dar sapun nu fac. Mai erau vre-o doi cioplitori in lemn, care vindeau diverse obiecte casnice, incepand cu linguri si terminand cu mici cuiere si scaunele.

Am trecut apoi printr-un gang in care o doamna se straduia sa vanda fara succes ceaiuri. Spun fara succes, caci erau pur si simplu plantele, puse in borcanele. Mi-a lasat impresia ca erau ceaiuri cumparate de la un magazin naturist, scoase din ambalajul original si puse in borcane. In plus i-am declansat o criza de isterie cand am facut o fotografie... poate se simtea vinovata... ?

Daca aceste produse pot sau nu pot fi, incadrate la categoria " alimente boieresti ", in urmatoarea curte interioara unde pe cca. 500 mp. era un targ de antichitati, nu mai sunt dubii in acest sens.

Multe din lucrurile expuse acolo au bucurat viata boierilor sau familiilor bune din Bucurestiul de inceput de sec. XX. Incepand cu piese de mobilier (mi-au placut mult doua scaune stil renascentist, desi nu le-as gasi un loc potrivit in apartamentul meu) mai mari sau mai mici, continuand cu luste mari, masive pentru care inaltimea camerei trebuie sa depaseasca 3,5 m. si terminand cu tablouri, mari, pe panza, cu rame bogate aurii... totul te duce cu gandul la un trecut nu chiar istoric, dar de lume buna cu miros de levantica. Gasesti acolo, o multime de lucruri deosebit si bine intretinute sau restaurate; vitrine masive din lemn de esente nobile, servante, mese si masute, scaune si canapele. La capitotul tablouri, ai din ce alege, daca vii cu gand sa cumperi, nu doar sa privesti.

Apoi erau o multime de " nimicuri " boieresti, care faceau diferenta intre un om de rand cu venituri mici si cei bogati. Sticlarie veche si vesela din portelan scapate prin nu stiu ce minuni de razboaie, de mutari succesive si de mici accidente casnice, te duc cu gandul la mesele pline cu bunatati ale boierilor de altadata. Apoi erau o multime de decoratiuni din alpaca sau alte metale argintate, tacamuri si sfesnice, ceasuri, statuete din bronz si alte asemenea lucruri care cu eroism si patina timpului depusa, sfideaza trecerea modei.

Ce nu mi-a placut (si nu este prima oara cand remarc asta la un targ de antichitati) multimea rommilor, comercianti de asemena lucruri. Este drept ca fac comert, si comertul poate fi la fel de bun si cu antichitati, dar parca nu fac parte din acel tablou; tabloul lumii bune de altadata. In plus este clar ca scopul este diferit; caci una este sa cumperi la prima mana de la proprietar si alta de la un intermediar.

Oricum pentru cine apreciaza astfel de obiecte cu o istorie in urma, cu patina timpului depusa peste stralucirea de odinioara, acolo este locul potrivit unde sa se duca.

Interesant era ca printre acele lucruri boieresti, stateau pe o masa si agatate pe umerase pe un zid, o multime de ii si camasi vechi taranesti. Din acelea de panza tesuta in casa, brodate la guler si la poale cu motive taranesti cusute cu migala de mana si care erau mandria taranilor la zilele de sarbatoare in sat. Daca tot mi-am amintit de camasi taranesti, sa spun ca erau si trei reprezentanti ai olarilor; gasesti la ei de la canite mici pentru tuica fiarta, la strachini, untiere, vaze, cani si ulcele de toate marimile si culorile. Toate facute cu truda si pricepere, bune pentru o masa in gradina, sau pur si simplu bune sa imodobeasca o bucatarie.

Nu stiu cat de bine mergea vanzarea in partea acesta de trag, dar fata de ce vazusem inainte la asa zis muzeu de haine, ce era aici, pe drept cuvant se putea numi muzeu de antichitati. Marfa nu era expusa intr-un mod elegant, rafinat, care sa ii sporeasca farmecul si valoarea, dar... macar exista varierate si cantitate.

In toata aceasta lume pestrita de vanzatori si clienti, nu putea trece neobservat (neauzit) un tigan flasnetar. Era de acolo... din tabloul perioadei interbelice... asa cum vezi prin fotografiile vechi ale bunicilor. Cu flasnta in mana si cu o palarie rotunda cu borurile ridicate incat sa formeze un mic santulet, se plimba agale prin multime impreuna cu mica sa trupa. Cine forma trupa? Doi perusi si doi soricei albi, care se invarteau in borul palariei sale negre ala Charlie Chaplin. Cand o rafala de vant a trecut peste lume, bietul om era cat pe ce sa ramana fara " animatori ".

Concluzie; daca va este pofta de o branza buna, de un carnat adevarat, de o tuca sau o sticla de suc, de un borcan cu zacusca sau de un sirop natural, acolo le puteti gasi.

Daca vreti un sapun bun, natural fara parabeni, a carui parfum sa se simta si a doua zi... acolo il puteti gasi.

Daca va loveste nostalgia si vreti un obiect de decor despre care sa spuneti ca este mai batran decat parintii vostri... tot acolo il puteti gasi.

---

VIZUALIZĂRI: 2573 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI