La Voina si prin imprejurimi

TIPĂREȘTE

Dupa o raita reusita, de weekend, pe la bulgari, prin zona Lovech, parca a inceput sa ne manance in talpa, nu prea mai avem astampar in a sta pe acasa, asa ca intorsi duminica seara din plimbare, a doua zi, pe seara, ne-am gandit ca tot fiind sarbatori pe sfarsit de saptamana, Sf. Gheorghe si Floriile, de ce nu am iesi pe undeva, “mai pe langa casa” vreo 2 zile.

Zis si facut, am deschis rapid laptopul, m-am salutat cu “fratele Google” si impreuna :)) am inceput a cauta ceva interesant.

Bineinteles am cautat tot ceva in limita a 250km departare de casa.

De drumetii “serioase” pe munte nu se prea punea problema, vremea nefiind prea prielnica pentru astfel de plimbari, anunatandu-se ploi, plus ca sus, la peste 2000m altitudine, zapada ar fi putut fi inca destula.

Asa ca din cele cateva variante pe care deja ni le creionaseram, excluzand, ca de fiecare data Valea Prahovei =)), am ales pana la urma in a merge in zona Voina, langa Campulung Muscel.

Stiam de cand fusesem ultima data prin 2013 in zona ca nu sunt prea multe optiuni de cazare in zona Voina, doar vreo 4-5 optiuni.

Asa ca am sunat tot la cabana unde fusesem cazati in urma cu vreo 3 ani 2013,2016 in speranta de a gasi 4 camere libere.

Am sunat, ni s-a confirmat disponibilitatea pentru sfarsitul saptamanii, am primit rapid pe SMS contul in care trebuia sa platim un avans, am platit la fel de rapid in aceeasi seara prin internet banking avansul solicitat si iata-ne cu rezervarea facuta.

Pana in zona Voina, plecand din Bucuresti, sunt cam 190km, dintre care 120km pe autostrada.

Pentru a ajunge la Voina, de la iesirea din Campulung, mergand spre Rucar, se vireaza stanga, spre localitatea Leresti si Cabana Voina.

Am vazut ca si soseaua ce leaga Pitesti de Campulung Muscel este rebilitata, nu mai este plina de gropi ca in trecut, ramand inca de refacut doar zonele de trecere peste calea ferata si trecerile peste poduri.

Din Campulung pana la Voina sunt cam 18km, iar dupa ce traversezi satele Voinesti si Leresti ce sunt practic lipite de Campulung, incepe si peisajul sa se schimbe, soseaua serpuind si urcand usurel, de-a lungul raului Targului, printre versantii impaduriti.

Se ajunge in scurt timp la barajul Rausor, unde e musai sa opresti pentru o gura de aer si “clatirea” ochilor cu peisajele din jur.

Noi am plecat cam pe la 6,30 din Bucuresti, am oprit in Campulung pentru aprovizionarea cu mancare si lichide mai mult sau mai putin 'inflamabile' ;)), iar in jurul orei 9,15 eram deja la barajul Rausor admirand privelistea din jurul barajului.

De acolo dupa inca vreo 4km am ajuns in zona Voina, unde aveam rezervat mini-sejurul nostru.

Aici, se regasesc vreo 2 din cele cateva optiuni de cazare, chiar langa un complex format din 2 cladiri, apratinand de Administratia Nationala Apele Romane, aici functionand un Centru de formare, perfectionare si agrement.

Lipita, gard in gard, se afla cabana “noastra”, Cabana Cristina, iar vis-à-vis o alta pensiune.

Un pic mai departe la vreo 800-900m, se afla Cabana Voina, iar de acolo se termina si asfaltul, mergandu-se pe un drum forestier bun, cale de inca vreo 600m, pana la confluenta raurilor Batrana si Cuca unde se mai afla amplasata inca o pensiune.

Se mai gasesc, ce-i drept razletite, in acesta zona inca vreo 3 case care intregesc “vatra” aceastei zone.

De mancat se poate doar la Cabana Voina, unde am vazut ca in parcare erau vreo 10-15 masini.

Aspectul cabanei Voina este acelasi pe care il avea si acum 3 ani, un aspect ponosit. Se observa din exterior ca o aripa a cabanei ar fi suferit ceva reabilitari, fiind schimbat acoperisul.

Nu am intrat deloc in interiorul cabanei si nu stiu cat de OK ar fi serviciile pe care le ofera.

In fata cabanei exista un mic loc de joaca, cu leagane si un tobogan.

Noi dupa formalitatile rapide de preluare a camerelor, si descarcarea bagajelor din masini, am plecat la o scurta plimbare prin imprejurimi, profitand si de vremea bunicica de afara.

Posibilitatile de petrecere a timpului liber in zona sunt destul de limitate.

Poti alege o drumetie “serioasa” de minim 4-5 ore, dus, pe traseul spre Refugiul Iezer si Crucea Ateneului, sau spre Varful Iezerul Mare.

Tot un traseu destul de dificil si lung este cel spre Vf. Papusa, dar se pot alege si plimbari usurele, asa cum am ales si noi de asta data, spre Cabana Cuca.

De la cabana Voina pana la Cabana Cuca este un drum forestier chiar bun, ce urca un pic in a doua sa parte, lung de vreo 4km.

Se parcurge lejer pe jos cam intr-o ora, o ora si un pic.

Am vazut si cateva masini, unele destul de joase, circuland pe acest drum fara probleme prea mari.

Inteleg sa mearga pe acest drum cu masina cei ce vor sa “atace “ traseele de drumetie spre Vf. Papusa, pentru a economisi timp si forte, dar pentru cei iesiti doar la o plimbare in natura, sa nu se dea jos deloc din masina pentru a face cativa pasi pe propriile picioare, … nu prea inteleg. :((

Nu stiu cum poti iesi la munte, in a admira natura doar din masina, eventual cobori doar un pic din masina (cu atentie sa nu te murdaresti pe botine) trantesti rapid, o poza, doua, le “urci” rapid pe fcb, dai si un check-in cu locul pe unde esti si incepi sa te lauzi pe unde ai umblat.

Dar fiecare cu “pasaricile” lui!

Cam intr-o ora si jumatate am ajuns si noi la Cabana Cuca, cu opriri dese pentru foto dar si pentru a ne odihni un pic, ca de eram si cu grupa mica, nepotica de 5 ani :)) si nu trebuia sa o obosim si sa nu-i placa “ drumetia” ci doream sa castigam inca un iubitor al muntelui.

A fost faina plimbarea, iar la Cabana Cuca ajunsi, ne-am auto-premiat cu cate un sirop de bujor de munte “home made” de la cabana.

De aci se poate poate continua traseul spre Vf. Papusa, dar noi am ales … … drumul catre “casa”, drum ce a trebuit sa il facem intr-un ritm mai alert, “manati” de stropii de ploaie ce incepusera sa cada.

Cand am ajuns noi langa cabana noastra s-a dezlantuit si ploaia, ploaie ce a fost insotita de o grindina marunta la un moment dat, oprindu-se dupa cam o ora.

Se mai poate face si o plimbare relaxanta, de-a lungul Vaii Batrana, pe firul raului Batrana, trecand pe langa fosta Cabana Batrana, distrusa de o viitura in trecut, nemaifiind refacuta pana in prezent.

Se poate continua tarseul pentru cei antrenati si doritori pan ape Vf. Iezerul Mare, sau spre Plaiul lui Patru.

Cam astea sunt varinatele de petrecere a timpului liber aici in zona Voina.

La inapoiere spre Bucuresti, te poti abate, asa cum am procedat si noi, in a vizita Manastirea Rupestra de la Namaesti si Muzeul Casa Memoriala George Toparceanu, aflate cam la 4km de Campulung, mergand spre Rucar, dar si Manastirea Rupestra Corbii de Piatra, aflata cam la 34km de Campulung Muscel.

Noi am ales varianta in a ne intoarce pe drumul pe care venisem de la Pitesti, DN73, iar imediat langa Campulung ne-am indreptat pe DN73C, spre Curtea de Arges, drum pe care l-am parasit in localitatea Domnesti, virand dreapta spre localitatea Corbi.

Drumul DN73 nu este in cea mai buna stare, nu are gropi, dar este denivelat si cu multe plombe de asfalt. Chiar daca nu este un drum foarte bun, in schimb este un drum foarte frumos, ce urca si coaboara, serpuind pe muscelele ce au dat nume acestei zone a tarii noastre.

La Manastirea Corbii de Piatra, dupa vizitarea bisericii, se poate urca prin partea stanga, pe o poteca amenajata, chair deasupra stancii unde a fost sapata bisericuta, de unde se deschide o frumoasa priveliste asupra satelor din jur, apoi se poate cobori pe partea cealalta a stancii, exact pe langa casa batraneasca, foarte veche a Mamei Uta, prilej cu care poti intra in a vizita aceasta casa veche si de a cumpara o pereche de “botosi” impletiti manual, din lana, dar si de admira “uriasul” ce “doarme” in peretele stancos de langa casa.

Poti gasi langa poarta manastirii, asa cum am gasit si noi de asta data, vreun batran care vinde cascaval de casa, cascaval sub forma unor bile, turtite la baza, asezate frumos intr-o cosnita impletita si acoperite cu o bucata de tifon.

Ne-a inspirat incredere batranul, vazandu-i straiele curate, si produsele asezate cu grija, in acea cosnita curata pe un stergar de panza la fel de curat.

Am cumparat si noi, si pot spune ca este printre cele mai bune cascavaluri de casa mancate de noi.

De aici ne-a intors pe acelasi drum pana in localitatea Domnesti, de unde in loc sa facem stanga pe unde venisem de la Campulung, am virat dreapta spre Curtea de Arges, pe un drum bunicel, lung de vreo 25km dar care in vreo 2 locuri este in lucru, consolidandu-se.

Aici, in Curtea de Arges, noi de data aceasta am vizitat doar Manastirea Curtea de Arges si Fantana lui Manole.

Aici se mai pot vizita si alte obiective turistice importante, obiective ce noi le-am vizitat anul trecut, cu ocazia unei ture pe Valea lui Stan.

Se pot vizita ruinele Curtii Domensti si Biserica Domneasca ctitorie a lui Basarab I dar si necropola domneasca a voievozillor munteni, unde daca ai norocul (asa cum am avut noi) de a se nimeri prin preajma directorul Muzeului Municipal, muzeu situat vis-à-vis de Biserica Domneasca, un ghid si un om exceptional, care s-a oferit voluntar, observandu-ne cum admiram fresecele din biserica in a ne povesti despre fiecare in parte.

A fost o reala placerea in al asculta cum ne desluseste tainele fiecarei picture si a fiecarui detaliu din biserica.

Se mai pot vizita si ruinele Bisericii San Nicoara din apropiere dar si Biserica Olari, aflata pe o straduta adiacenta, tot in apropiere.

Tot in aceasta zona se afla si Muzeul Etnografic Casa Norocea.

Cam atat din scurta noastra plimbare de week-end!

Vacante cat mai reusite!

---

VIZUALIZĂRI: 3552 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI