GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Inside The Village - Bezdead, Dâmbovița. Atât!
TIPĂREȘTEAm o întrebare pentru voi, ăștia de omorâți saitul AFA: ce vă spune numele de Bezdead? Probabil că nu mare lucru, cred că bănuiți că e numele vreunei zone de prin Egipt, Turcia sau mai știu io ce țară din România. Acuma, nah, io, ca să mă dau șmecher, nu o să vă mai las să orbecăiți, că așa-s io, milos, plâng când rup aripile muștelor ca să văd dacă mai pot zbura turbo, de-aia vă dau un element ajutător: este un sat din Dâmbovița. Județul spui, nu râul!
Numele, de altfel, e destul de misterios și a stârnit curiozități. Unii au speculat că ar putea veni din slavonă: „bez” = „fără” și „ded” = „bătrân/preot” , deci, într-o interpretare liberă: „fără preot” sau „fără bătrâni” . Dar nimic sigur, istoricii se mai scarpină și ei în creștet pe tema asta.
Ce-i clar e că:
Satul există (nu e o glumă cu Dracula), se află într-o zonă pitorească, de deal și munte, e locuit de oameni reali, care nu-s nici morți, nici din Egipt.
Când am ajuns în Bezdead, primul lucru pe care l-am căutat a fost semnul de „bine ați venit în lumea celor vii!” . Degeaba ! N-am găsit decât o liniște mistică, vaci care mestecau filozofic și ulițe ce par trase cu rigla curbată, dar curbată, bre, de un topograf cu chef de glume. Aer curat cât să-ți cureți plămânii de tot smogul din București și oameni care te salută de parcă te știu de când erai „un țânc de om” .
Inside The Village – Raiul rustic unde Google nu se rătăcește și Waze știe tot
Te dai jos din mașină și primul gând e: „Am greșit planeta?” Nu, frate, e doar ” Inside The Village” , un colț de sat românesc teleghidat de bun gust și pace sufletească. Cinci căsuțe rustice, perfect restaurate, ca scoase dintr-un film cu bunici fericiți și vaci blânde. Amplasate într-un loc de vis – natură cât vezi cu ochii și o liniște care te lovește în timpan mai tare decât claxoanele de la Piața Victoriei.
Surprinzător, Google Maps n-a leșinat de emoție când l-am rugat să mă ducă acolo , m-a lăsat în poartă. Da, m-a dus doar pe asfalt, turnat bine, fără gropi să te ia sughițul . Iar Waze? Waze ți-ar putea face și un tur ghidat cu ponturi gen: „Aici e ascunsă sticla de țuică a pădurarului, nu căuta mai departe!”
Curtea e lărguță, perfectă de dat cu mingea, mai bine de parcat mașina, scuturat praful de pe hamace și tras un pui de somn la umbră. Te simți” insider” din prima secundă, deși n-ai idee că urmează chinuri grele: mâncare ca la mama acasă, aer curat care-ți resetează plămânii și... niciun motiv să mai pleci.
Pe scurt? Inside The Village nu e doar un loc – e un detox rural în ambalaj premium.
Ajungem la” Inside The Village” pe la 8 seara, cu vreo patru ceasuri întârziere față de ora anunțată. Îți vine să te scuzi, dar gazda ne întâmpină zâmbitoare. Eu, vrâncean precaut și fost polițist pe de-asupra, am ochiul format – mă uit repede dacă n-ascunde ceva la spate: paloș, măciucă, ceva. Când colo… o farfurie cu prăjituri! Arătau bine. Prea bine. Automat mi se aprinde beculețul: „Sunt otrăvite, nu pune mâna!” . Deh, experiențe HoReCa. Și , deformare profesională, toată lumea-ți vrea binele, nu-i lăsa să ți-l ia !
Dar până la urmă gust una. Una, am zis ?! Din șase, patru s-au evaporat la mine-n farfurie. Încă sunt viu. Sau poate nu-mi dau eu seama…
Facem turul: căsuță țărănească, frumos restaurată, cu toate cele – LCD, microunde, cafetieră, mofturi moderne dar puse discret, fără fițe. Terasa e mare, cu vedere spre curte, dar destul de retrasă cât să nu te deranjeze nimeni. Și, nici tu pe ăilalți. E spațiu cât vrei. Respiri.
Și când ridici privirea... stai un pic: dealuri împădurite, liniște de început de lume, păsărele, aer curat cât să-ți desfunzi tot sistemul respirator. E prea frumos, sincer! Devine enervant de bine. Deci, să fim precauți!
Pe urmă înțelegi că neliniștea e doar angoasa ta, de român hârșit cu mdernitatea, care știi că nimic nu poate fi prea frumos și să fie adevărat. Ete, te-nșeli! Când stai acolo, începi să-nțelegi ce-i cu „Inside The Village” . Nu e doar un nume șmecher, ci un fel de-a deveni insider în viața unui sat care trăiește încet, calm, fără grabă și fără notificări. Satul e peste tot în jurul tău. Nu e vreo iluzie de resort montat pe fundal de lemn ars, ci chiar viață de sat, cu oameni care-ți dau binețe ca la revederea unui vechi prieten, deși, acum câteva ore habar n-aveai că există satul ăsta! Aici, cocoșul e cel mai bun Rolex de există, iar câinele – după cum e dispoziția ta sau a lui – poate fi alarmă sau mângâiere.
Seara, lucrurile se schimbă frumos. Te așezi pe terasă, cu privirea peste curte și dealuri, și începi să observi liniștea. Nu bruscă, nu apăsătoare. O liniște care vine treptat, pe nesimțite, odată cu întunericul . Câte un câine latră undeva, în sat, probabil de dorul Lunii. Și zgomotul unui motor de ceva, auto, turat din nou, înainte de a fi oprit .
Mai apoi, după miezul nopții, satul adoarme de tot. Rămân doar stelele, sus pe cer, și câte o dâră de avion care trece la o înălțime de unde, vai lor, nu pot vedea frumusețea locului.
Paharul cu vin din mâna-ți e cireașa de pe tort. Nu trebuie să faci nimic altceva. Doar să stai. Și să simți. Mulțumirea, împlinirea aia simplă, după care alergăm toți. E ca-n copilărie, la bunici, când totul ți-era permis și lumea gravita în jurul tău. Eram mici burice ale universului. Și aici, măcar pentru o vreme, parcă redevenim așa.
Timpul curge. Invariabil. Nu-l oprești nici cu rugă, nici cu telecomandă. Alea două zile rezervate, inițial cu emoție („dacă n-o fi frumos? dacă nu-mi place?” ), s-au dus.” Fugit irreparabile tempus” , cum ziceam, ca să vedeți ce erudit stă ascuns în mine.
Oameni buni, Dumnezeu mi-a dat șansa să fiu om umblat. Am văzut locuri, clădiri, peisaje, grădini, grădinițe, jungle urbane, hoteluri cu stele multe, dar fără suflet. Și am înțeles că, la fiecare plecare, mori un pic. Așa se spune. Dar mai important e ce rămâne după. Vrei să revii? Sau zici „gata, am bifat, pas mai departe” ?
Eu nu prea mă întorc în locuri deja vizitate. Excepție face căsnicia mea – și aia, slavă Domnului, e bine! Dar când am plecat de la Inside The Village, n-am simțit că mă despart de ceva. A fost mai degrabă o pauză, o paranteză temporară. M-am simțit de-al locului. Ca și cum n-am fost în vizită, ci acasă.
Și am știut că o să revin. Nu „poate” , nu „dacă” . O să revin! Chiar dacă pe buletin scrie Moldova (ca și la buzoieni, să fim serioși!), inima rămâne acolo, în colțul ăla de lume care ți se strecoară în sânge, îți umblă prin ADN și te transformă fără să știi. Te face Insider cu acte-n regulă.
Cam asta am vrut să zic. Mă laud și eu un pic cu ieșirea mea. Gata, vă lăs, ” Haidi, pa!”
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub
- ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
- ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni
Trimis de Yersinia Pestis in 28.07.25 11:56:03
- Alte destinații turistice prin care a fost: Europa
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Vă rog, mult de tot, nu mai năpădiți cu ecouri, chiar dacă sunt geniu, asta am stabilit deja, nu pot face față avalanșei de ecouri!
Până acum am primit aproape 0 (zero) ecouri, vă rog, fiți rezonabili, am și io o inimă, ca orișice căruță! De un’ să mai pot și eu?!
Altcumva, știu că am numa’ “subecte “de review-uri de-ngheață saitul, dar, nah, cu toții ați votat că și ăia,” într-o doagă” au voie să se exprime. Așa că, na-vă! 🤗
Rog așteptați...
Webmaster: Da, exact acolo e locația! 😂
@Yersinia Pestis:
Ce este clar e cert: matale te plimbi, nene, nu glumă!
Te rog să fii sincer cu moi: este o destinație bună în care să faci prima ieșire cu noua iubită?
Dacă primesc reclamații, jur că dau vina pe tine. Eventual, dă-mi, te rog, un share location , să ți-o trimit pe cap. 😂
PS: De-al naibii ce sunt am scris ecoul, că poate ai treabă și te rețin cu cititul. 🙂
@Yersinia Pestis: 
Of, ce ne mai place să ne plângem! Când am deschis eu articolul, avea 7 vizualizări și 2 voturi, când să apuce oamenii să scrie ecouri? Știi bine că scrierile tale nu duc lipsă de așa ceva.
În altă ordine de idei, știu ce spui, că și eu caut pe aici prilej de vorbă și nu am parte chiar mereu. Mai ales vara, ăsta e sezon mort pentru oamenii normali. Iar eu doar acum am vreme de stat la discuții, mai încolo intru în hibernare. Și nu am ieșit de mult timp din cea veche.
Fain loc ai descris. Tocmai am plecat din unul asemănător, în mijloc de parc național, fără semnal la telefon. Bine a mai fost, nu mă bucură întoarcerea la civilizație. Însă nu am încotro 
.
L.E. Până am terminat de scris, ai ajuns la 18 vizualizări, 4 voturi și 2 ecouri.
@Flaviu: Frate, dacă te duci acolo cu noua iubire și e genul “Ce frumos se văd stelele!” chiar ai pus-o! Ca vezi stele toată noaptea!
Dar, dacă nu e genul romantic și se lasă cu reject sentimental, dă-mi numărul ei de telefon, cine știe, poate am o șansă! Scuze, nu vreau să fiu nesimțit, adică, nah, io nu vreau dar nuș’ ce iese!
Du-te, omule, merită, e chiar frumos locul, și-apoi, ce, ai găsit minciuni la mine?
@Yersinia Pestis:
Stelele îi plac, cu siguranță.
Acu' să vedem cu câte se mulțumește: 2,3, 4 sau musai 5...
Io-s obișnuit și cu stelele verzi. 🤣
@adso: Da, tu m-ai ghicit mereu, așa este, sunt alintat și vreau să fiu băgat în seamă. Azi cu atât mai mult că chiar merită locul de-am zis de el, nu spui harneală!
Vorbele ajută: comunici idei, trăiri, emoții și alte alea. Psihologic vorbind, dialogul este o formă de conflict, fiecare încearcă să impună preopinentului ideea de la cre a plecat discuția. Majoritar, e o formă de conflict constructiv, până ajunge la cel pseudoștiințific care, de regulă, se rezumă la destinații anatomice sau masculine unde/l trimiți pe ăla de te contrazice. Mai e și dialogul contondent, de-ți expui ideea și rămâi cu ochii vineți, doar că aicea, on-line, nu se aplică, nu de alta dar, dacă era așa, io eream mort demult!
Cât despre contorizarea review-ului de l-am bălmăjit, hm, ai sânge albastru, sau, ce știu io, poate doar ochii. Nu cumva ai și-un nasture “Philips” de filmează și întegistrează? 🥵
@Flaviu: Stelele verzi pot să fie un punct de plecare, te lupți și schimbi nuanța. Dacă-s punct de final, e nasol, verdele-nseamnă încruzit, acritură, îți sterpezește dinții! Care sterpezeală trece cu tratament, ceea ce-nseamnă card bancar sleit și nici măcar n-ai finalul scontat: poate doar să te ierte de greșeala-ți anterioară nu să primești ceva acum!
Mda, nasol cu cromatica stelelor, mai ales cu interpretarea ei! Doamne ajută-ne, pe noi, bărbații, că nu suntem firi complicate!
@Yersinia Pestis:
” Cât despre contorizarea review-ului de l-am bălmăjit, hm, ai sânge albastru, sau, ce știu io, poate doar ochii.
Vezi că scrie tot în josul articolului tău. Sunt informații de interes public.
Și nu te bucura prea mult: din alea 18 vizualizări de care vorbeam, vreo patru erau ale mele și încă atâtea ale lui @Flaviu. De fiecare dată când unul dintre noi a intrat să citească un nou ecou, s-a mai contorizat câte o vizualizare.
Asta - la ora aia, 14:50, pentru că între timp am mai contribuit, chiar substanțial, la popularitatea ta!
@adso: 🤣🤣🤣
Între timp am mai tras câteva vizualizări.
...and still counting. 😆
@Yersinia Pestis: Ei bine, eu știu unde este Bezdeadul și pe unde trece Bizdidelul, am fost pe acolo cu ani în urmă, chiar am scris un articol pe AFA despre zonă prin 2015 (vezi impresii). Doar că acum un deceniu nu exista acest loc de cazare, liniștit, rural, cu nume „englezesc” (ori „americănesc” ).
Ne-am oprit mereu pe malul râului Bizdidel pentru picnic și relaxare, dar ne-am plimbat puțin și prin sat. La „Malul de răsună” te-ai distrat? Ai căutat trovanții din albia râului? Mă bucur că satele din zonă și-au păstrat liniștea ancestrală și oamenii au încă respect. Mă întreb dacă DJ 710 ce trece prin Bezdead a fost asfaltat integral către Breaza (cu ani în urmă erau porțiuni „urâte” ).
Să vă fie de bine popasul de la Bezdead și să repetați experiența cât mai repede!
@all: Zona pitorească din jurul Pucioasei era binecunoscută cu circa 120 de ani în urmă de cei care veneau la băi ori pur și simplu pentru petrecerea timpului liber (Capitala nu e foarte departe).
Să citim o descriere amuzantă a excursiilor ce aveau loc în împrejurimile stațiunii Pucioasa la 1889:
Mai în fiecare zi se alcătuesc escursiune, când la Vulcana, unde se află isvoare de iod, și păcură, ori la mănăstirea Bunea sau Bezdead, ori Petroşiţa. Drumul e cât se poate de frumos la aceste localităţi. Unde mai pui, că ele se fac de mai multe familii, cari se înşiruesc pe drum în ordinea următoare: doamnele mai bătrâne să sue în fundul carului, împodobit pe margine cu rămuri de aluni, puse ’nadins să ţie umbră. Apoi vine o domnişoară sau doamnă mai tinerică, însoţită de 2—3 cavaleri, care cu o nueluşe în mână bat o mârţoagă de cal să meargă. Vezi, bată-l potca de cal, pare că simte el, că n-are de cine să meargă. In felul acesta am privit azi vreo 10 care şi 20 călăreţi pe şoseaua Petroşiţa Am avut parte de vreme frumoasă. S-a petrecut de minune. Numai că ne-am fărâmat casele pe şelele ţărăneşti. (Adevărul, 26 iulie 1889)
@tata123 🔱: Am trecut pe la Mal doar că nu ne-am descurcat, părea că ar fi trebuit să trecem prin curtea cuiva.
Așa că ne-am întors și am mers spre Transbucegi, la Bolboci, Grota Ursului, Cheile Tătarului și p-orma până sus, la Cabana Peștera, poate c-o să scriu despre.
Oricum, locuri tare frumoase! Și, da, s-a asfaltat și drumul spre Breaza, copiii au venit pe-acolo și nu s-au plâns de drum. Eu am venit Tîrgoviște-Pucioasa-Bezdead, la fel, drum bun dar cu multe curbe!
@Yersinia Pestis:
”Am o întrebare pentru voi, ăștia de omorâți saitul AFA: ce vă spune numele de Bezdead? Probabil că nu mare lucru, cred că bănuiți că e numele vreunei zone de prin Egipt, Turcia sau mai știu io ce țară din România.
Pe mine nu m-a încuiat întrebarea ta 
Chiar dacă nu aveam habar de originea denumirii, am bântuit pe acolo în urmă cu foarte mulţi ani şi ştiu exact unde se află Bezdeadul.
Ai reuşit însă să mă surprinzi cu acest Inside, un loc tare fain, bine ascuns într-un colţ parcă uitat de lume. Sunt totuşi curioasă cum l-ai descoperit.
Mi-a plăcut ce am citit despre locul acesta, care mie îmi pare mai degrabă back in the past
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2018 Din nou la Vulcana Băi – regina decăzută a apelor iodurate — scris în 25.06.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2017 Pucioasa - ragaz pentru sanatatea ta — scris în 24.11.17 de VOIAJ din BACAU - RECOMANDĂ
- Jun.2017 Plimbare in zona Pucioasa – Bezdead — scris în 27.06.17 de Dan&Ema din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- Mar.2017 Plimbare prin Pucioasa de altădată — scris în 29.05.17 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2015 În jurul oraşului Pucioasa — scris în 09.07.15 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2015 Vulcana Băi - La aşezămintele interreligioase — scris în 08.07.15 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2015 O zi în Pucioasa — scris în 03.07.15 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată