Argeș - între pământesc și spiritualitate

TIPĂREȘTE

Din cliclul unde mai mergem weekendul asta? Fără cazare, doar tur retur... Argeșul (județul adică) are și el farmecul lui. Regăsim aici numeroase obiective turistice. De asemenea să nu uităm că tot Argeș găzduiește barajul Vidraru și o parte însemnată din Transfăgărășan!

Zoo Pitești

Trecuse ceva vreme de la ultima escapadă pe aici. Hai că nu mai sunt grade cu minus, hai că s-a mai stârpit covidul și prin Argeș, hai aici.

Zis și făcut. Că de obicei, ne-am pregătit cu o seară înainte toate cele, senvisuri, sucuri, ape... și 2020 starter pack... șervețele umede, gel dezinfectant, măști de rezervă, tot tacâmul.

Ajungem destul de devreme la Zoo, undeva la 10-30... 11. Găsim și loc de parcare. Aici e o problema în general cu locurile de parcare, fiind foarte puține, iar în zilele aglomerate se simt din plin lipsa lor.

Tarifele de intrare în Grădina Zoologică sunt foarte mici. Am plătit 8 lei pentru adult și 4 lei pentru cea mică (peste 3 ani) și încă 4 pentru un pensionar.

Ne bucurăm din plin de lejeritatea cu care ne puteam plimbă prin grădina. Dacă era puțîn mai cald era și mai bine dar e ok și așa. Vizităm încet încet fiecare animal în parte. Ursul care mai are puțîn și doarme pe el ne amuză teribil. Între timp o alpaca mai sfioasă își face curaj și vine aproape de gard dar între timp pleacă.

Rațele patinează pe lacurile înghețate dar se distrează copios prin apă care chiar dacă este aproape înghețată pe margini, nu pare să le deranjeze. Între timp natură ne cheamă la ea... toaletele nu sunt cele mai curate iar frigul din interior se simte din plin din cauza lipsei unei surse de căldură. Sunt conștient că nici lumea nu păstrează și în final administratorii zic "lasă așa că oricum nu au grijă de ele".

Însă ne bucurăm de parcul pentru copii amenajat spre capătul grădinii zoologice, aproape de partea cu păsări. Cea mică este cea mai încântată. Bonusul vine dintr-o pisica, probabil a grădinii zoologice care se iubește de zor de noi.

Ne întristăm din cauza faptului că zona cu papagali este închisă în interior, probabil ceva măsuri legate de limitarea răspândirii cu noul Coronavirus... aia e. Poate dată viitoare.

____

Mănăstirea Trivale

La nici 10 minute de mers cu mașina de la Zoo Pitești, ajungem la Mănăstirea Trivale. O gășiți pe stradă Trivale, nr. 71. Biserica mânăstirii, cu hramul„Sfânta Treime", a fost construită din lemn, în secolul al XV-lea, de familia Trifon și Stanca Stăncescu.

S-a refăcut în timpul lui Matei Basarab, domnul Țării Românești (1632-1654) apoi a fost rezidită din piatră și cărămidă de către Mitropolitul Varlaam al Ungrovlahiei (1672-1674), lucrările petrecându-se în 1698 pe vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu.

Alte noi restaurări au avut loc între anii 1854 și 1856, datorită starețului Ierotei Niculescu. În 14 octombrie 1802, a fost lovit puternic de cutremurul din aceeași zi. Apoi a fost refăcut de către Partenie, egumenul de la Schitul Buliga, în 1803.

Rezidit de starețul Ierotei Niculescu între anii 1854-1856, după planurile arhitectului Johan Schaltter, ansamblul monahal adaugă un nou nume pe lista ctitorilor în persoană lui Justin Ionescu (1904), cel care a ridicat actuală clopotnița. Biserică a fost pictată de Ioasaf Grecu în 1731 și rezugrăvită în 1904.

Schitul Trivale a fost refăcut după cutremurul din 1940, lucrările dintre anii 1942 și 1944 fiind coordonate de Episcopia Argeșului. În anul 1990 cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Calinic, pe atunci Episcop al Argeșului și Teleormanului, lăcășul a fost transformat în mânăstire, biserica fiind resfințită. Bătrânii din zonă spun că a fost adăpostit aici, pentru o vreme, capul lui Mihai Viteazul, în drum spre Târgoviște, după ce vrednicul domnitor a pierit ucis mișelește la Câmpia Turzii.

În zona există o mică parcare amenajată iar stradă Trivale de lângă Mănăstire, este doar cu acces pietonal, pe toată bucată de la intersecția cu Bulevardul Libertății. Zona este destul de frecventată de turiști iar în exteriorul amanastirii, lângă una din porți, este și un rău unde era ceva aglomerație. Lumea venea cu sticle și bidoane, pentru a lua apă de aici. Nu știu mai multe detalii... probabil un izvor cu apă sfințită sau ceva.

După 20-30 minute o luăm din loc spre următoarea destinație...

____

Mănăstirea Corbii de Piatră

La aproximativ 50 de kilometri de Piteşti şi 170 km de Bucureşti, într-una dintre cele mai frumoase comune din Argeş – Corbi, mai precis în satul... Jgheaburi, se află o adevărată minune a artei într-o simbioză specială cu natură. Sigur aţi auzit fără îndoială de Mănăstirea Corbii de Piatră, cunoscută peste tot că „biserica din piatră” , lăcăşul de cult construit direct în stâncă, un loc special menţionat în mai toate ghidurile turistice, asta şi pentru că aici este şi cel mai vechi ansamblu de pictură din România, realizat undeva în secolul al XIV-lea, înaintea celui de la Biserica Domnească de la Curtea de Argeş. Ansamblul a fost reînfiinţat în perioada domnitorului Neagoe Basarab (1512 - 1521).

Nu avem mult de mers de la Mănăstirea Trivale unde eram dar drumul este extrem de prost. Parcurgem distanță doar pe Drumuri Județene care sunt pline de gropi, șanțuri și copaci netăiați pe margine. Într-un final ajungem și aici. Este prima dată când vizităm acest obiectiv. Zona pare destul de sărăcăcioasă zona iar fumul gros de la sobele pe lemne se simte din plin. Este foarte pitorească că să zic așa. Parcăm mașina la marginea drumului așa cum fac toți pentru că în zona nu există o parcare amenajată. Era una ceva mai înapoi dar neștiind zona, mi-a fost teamă să o las acolo și nu sunt sigur că era pentru turiști.

Intrarea este gratuită și găsiți un magazin chiar în incinta obiectivului, care are haine tradiționale. Nu am stat să analizez mai multe... nu mă pasionează.

Urcăm pe trepte ușor până la locul cu pricina. Pentru cine nu știe Corbii de Piatră, cea mai veche mănăstire rupestră din România, dar se degradează pe zi ce trece. De ce? Păi nu trebuie să va mai zic nu? Pentru că... România... pentru că nu dăm (autoritățile) 2 bani pe patrimoniu, pe obiective pe chestiile care în general... fac bani în alte țări cu apă caldă.

Mănăstirea rupestră de la Corbii de Piatră a fost săpată într-un perete masiv de stâncă, înalt de circa 30 m şi lung de 14,5 m. Corbii de Piatră este singurul lăcăş de cult din România care are două altare funcţionale pe acelaşi naos. A existat supoziţia că cele două altare ar fi fost construite pentru a servi atât cultului ortodox, cât şi celui catolic. Însă aspectul lor bizantin infirmă această supoziţie, împingând vechimea construcţiei în primul mileniu al erei creştine. Există voci între specialişti care plasează săparea acestui locaş chiar în vremea persecuţiilor împotriva creştinilor. Argumentul lor ar fi intrarea minusculă în biserică (sub 1 metru înălţime), care ar fi fost perfect adaptată acelor vremuri şi uşor de camuflat. Mănăstirea-unicat este evident ignorată de către Ministerul Culturii. Şi asta în condiţiile în care peste 85% din pictură interioară este afectată, iar fără un proiect care să înceapă cât mai repede, această mănăstire-minune riscă să ajungă o ruină.

Facem câteva poze apoi urcăm CU ATENȚIE pe scările din stânga mănăstirii, scări care sunt constituite din bucăți de lemn înfipte în pământ. Noroc cu balustradă că altfel ne duceam cu cracii în sus. Se vede și aici o lipsa acută a investițiilor. Dar na, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Ajungem în final la crucea din piatră aflată sus pe acest munte de piatră. De aici putem admira întregul sat Jgheaburi. Pe fundal se aude ceva muzică de petrecere de pe timpuri. Drăguț ce să zic. Mergea o pastramă și un vin fiert și ne cazăm aici.

Tot sus ai un traseu pe unde ajungi pe o altă cărare mai înapoi că să zic așa. Nu am testat dar peisajul de sus este superb, iar aerul este foarte curat și încărcat de ozon. Foarte faină zona.

Mai facem câteva poze și o luăm din loc, mai avem o ultima oprire...

_____

Mănăstirea Curtea de Argeș

Avem de parcurs 30-40 de minute până la acest obiectiv. Deja este trecut de după-masă dar nu ne grăbim.

Despre Mănăstirea Curtea de Argeș se pot spune multe. Locul este încărcat cu istorie, cu legende dar și cu multă spiritualitate.

Cei care vizitează pentru prima dată acest edificiu vor să cunoască mai întâi frumoasă legendă a Meșterului Manole. Legendă ne spune că Meșterul Manole, încercând să construiască mânăstirea, și lovindu-se de grele încercări... pentru că tot ce construia ziua, se dărâmă noaptea, acesta recurge la sacrificiul suprem și își zidește propria soție. Mai exact pe Ana, într-unul din zidurile exterioare ale mânăstirii, această fiind singura cale că edificiul să poată fi ridicat. Sacrificiul uman nu se oprește aici, Manole însuși pierzându-și viața când încearcă să zboare de pe acoperișul mânăstirii. Acolo unde trupul său s-a izbit de pământ legendă spune că a apărut un izvor, pe locul respectiv aflându-se, astăzi, Fantâna lui Manole.

Asta ar fi legenda... Dacă aplecăm urechea la adevărul istoric, notat în documentele oficiale ne spune că mânăstirea a fost ctitorită în vremea lui Neagoe Basarab (1512-1517). Este cunoscută și că Biserică Episcopală pentru că a fost scaun Episcopal între 1739 și 1748, și poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Supusă mai multor lucrări de restaurare, formă actuală este dată de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy și de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, în a două jumătate a secolului al XIX-lea.

Vizităm și nouă Catedrala unde este îngropat Regele Mihai, alături de alți Regi, și intrăm și în biserica din spatele locurilor de vezi. Această se află în plin proces de amenajare a picturilor și pereților însă am avut noroc și am prins una dintre slujbele de duminică.

Ne încărcăm cu energie pozitivă, facem câteva poze și o luăm din loc.

____

Ți-a plăcut acest review? Nu uită să mă încurajezi cu un vot!

Drum bun călătorule!

---

VIZUALIZĂRI: 682 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI