Biserica Domnească „Sf. Gheorghe” din Pitești

TIPĂREȘTE

În multe orașe, în zona centrală sau foarte aproape de centrul istoric, au supraviețuit epocii comuniste o serie de biserici vechi de secole. Proiectele comuniste au dus la redesenarea multor centre urbane, arhitectura fiind un instrument al propagandei regimului. Cu toată presiunea autorităților din acele vremuri o serie de clădiri istorice, biserici, piațete și statui au scăpat tăvălugului demolărilor. Un asemenea exemplu îl reprezintă Biserica Domnească din centrul Piteștiului.

Am fost de mai multe ori în orașul de pe malul Argeșului cu ocazia desfășurării „Simfoniei Lalelelor” , am vizitat centrul pietonal (vezi impresii) și, anul acesta, Parcul Lunca Argeșului. De fiecare dată când am ajuns în Parcul Central am trecut pe lângă o frumoasă biserică îmbrăcată în cărămidă aparentă roșie, chiar am intrat în locașul de cult de vreo două ori.

Edificiul religios îl are drept ctitor pe domnul Constantin Șerban și soția sa, Doamna Bălașa, anul ridicării bisericii fiind 1656. Monumentul a trecut prin mai multe transformări și restaurări dar a reușit să își păstreze măreția și să reflecte peste veacuri armonia artei arhitecturale a secolului al XVII-lea. Ctitoria domnească a adus orașului statutul de oraș domnesc și a impus biserica „Sf. Gheorghe” drept catedrală a orașului argeșean.

În aprilie am mers din nou la Simfonia Lalelelor (vezi impresii), prilej de a face câțiva pași și prin parcurile centrale ale orașului (Republicii, Central).

Istoricul Nicolae Iorga scria numai de bine despre Pitești: O regiune de dealuri bine împădurite încunjură capitala Argeșului. Strade drepte, case frumoase, cât se poate de bine întreținute, desăvârșită lipsă de praf. Lumea nu stă închisă în casă ca la Râmnic, ea circulă pretutindeni, gătită, dar nu prea mult; vioaie, veselă. Clădirile statului: liceul, școli primare, sunt deosebit de frumoase. În mijloc, o grădină publică, cu arbori bătrâni, având din toate părțile clădiri mari și un hotel foarte frumos, vrednic de a fi într-o capitală. Încotro te uiți, vezi hărnicie și pricepere, însușiri nedezlipite de rasa noastră...

Am admirat de la distanță turla cea mare și corpul masiv al bisericii de sorginte domnească încercând să ne închipuim încadrarea locașului într-o țesătură urbană medievală. Pridvorul cu arcade iese în evidență (la etaj fiind clopotnița), la fel brâul sub formă de zimți de fierăstrău și ancadramentele de piatră ale ferestrelor și ușii de acces.

Interiorul e slab luminat, liniștea, calmul și legătura spirituală cu Divinitatea sunt elemente predominante în sufletul celor care pătrund în locașul domnesc. Pictura viu colorată datează din două secole diferite, frescele îmbracă toate spațiile urmând regulile zugrăvelilor bisericești. În pronaos vedem tabloul votiv, domnul Constantin Șerban Cârnul și Doamna Bălașa, iar în naos apreciem frumosul mobilier sculptat. Catapeteasma din lemn de tei induce emoție și se detașează prin baldachinul aflat deasupra ușilor împărătești.

Îndemn vizitatorii orașului Pitești să intre pentru câteva clipe în Biserica Domnească „Sf. Gheorghe” pentru o rugăciune și pentru valoarea istorică și artistică a monumentului istoric. Biserica aceasta a rezistat timpurilor, a fost școală și punct de sprijin pentru oamenii orașului.

Numai bine!

---

VIZUALIZĂRI: 173 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI