Explorând Câmpina – un oraș la poalele munților

TIPĂREȘTE

Zile călduroase de august, zile libere de Sfânta Maria Mare, zile care ne îndeamnă la plimbare deși cele mai multe obiective turistice sunt sufocate la propriu de vizitatori. Răsfoiesc pliantele adunate de la ultimele târguri de turism desfășurate în București pentru a descoperi locuri frumoase. Alegerea mea se îndreaptă spre zona submontană, pentru un pic de răcoare, dar nimeresc exact în orașul în care sunt cele mai multe zile însorite într-un an calendaristic. Totuși, nu renunț… mă îndrept către Câmpina.

Așezare și acces. Cum depășim Ploieștiul apare șirul de dealuri submontane, astfel că la Câmpina suntem exact la limita dintre Câmpia Ploieștilor și Subcarpații de Curbură. În amfiteatrul natural creat de confluența râurilor Prahova și Doftana s-a cuibărit efectiv așezarea omenească atestată documentar la începutul veacului al XVI-lea. Poziția geografică propice dezvoltării vieții social-economice, drumul comercial care ducea spre Transilvania, statutul de vamă conduce la dezvoltarea târgului. Secolul la XIX-lea îi aduce statutul de „Texas al României”, descoperirea zăcămintelor de petrol constituind un adevărat impuls de dezvoltare pe toate planurile.

În Câmpina ajungem pe bătrânul DN 1 care în această zonă încă ne lasă să circulăm pe două benzi pe sens. După ce parcurgem circa 23 km aproape în linie dreaptă, trecând pe lângă deviația ce ne duce către Palatul „Micul Trianon” (vezi impresii) și Conacul Pană Filipescu (vezi impresii), ajungem în Bănești, locul unde vedem din mersul automobilului monumentul închinat pionierului aviației Aurel Vlaicu, prăbușit pe aceste meleaguri în 13 septembrie 1913 în încercarea temerară de a traversa Carpații.

Coborând dinspre Bănești, traversăm podul pesta apa Doftanei și ne încadrăm pe breteaua din dreapta pe DJ 102L, șosea care poartă numele de Bulevardul Carol I în oraș și îl străbate în mare parte.

Pas cu pas prin Câmpina

De un real ajutor ne-a fost harta de mari dimensiuni, amănunțită, primită de la standul Centrului de Informare Turistică Câmpina în cadrul Târgului de Turism. Distanțele mai mari între obiective le-am parcurs cu autoturismul, prilej cu care am observat că și acest mic orășel este destul de circulat și duce lipsă de locuri de parcare. Am observat și câteva indicatoare turistice, dar destul de puține.

Am început periplul câmpinean cu un superb monument istoric de factură religioasă: fostul schit Slobozia. Un adevărat complex de clădiri, înconjurat de natură, aduce liniște și spirit de rugăciune în rândul celor care îi pășesc pragul. Biserica „Sf. Nicolae” datează din veacul al XVIII-lea, iar casa parohială din secolul următor. Am poposit mai mult timp în curtea spațioasă, pe o bancă la umbra unui nuc bătrân.

Următorul obiectiv l-am privit din spatele unui gard în hărmălaia provocată de vreo trei câini vagabonzi aciuați lângă clădire. Pe Aleea Parcului am descoperit capela Hernea, un superb monument în stil baroc lăsat în paragină. Primăria este cea care administrează locul din 2015, dar în afară de tencuieli căzute, ornamente prăbușite și decopertarea unui perete până la cărămidă nu se observă nici o îmbunătățire (de fapt există o schimbare – strada respectivă a fost asfaltată). Dumitru Hernea este unul din oamenii cei mai bogați ai Câmpinei, posesor al multor sute de hectare de teren în sudul orașului, loc unde el a declanșat exploatarea petrolului. Capela este ridicată în 1886 după moartea lui Hernea de către inginerul care l-a ajutat să exploateze „aurul negru”. De ani de zile citesc în presă despre planurile de reabilitare, fără a se întâmpla nimic concret (campinatv.ro/News/Article ... -sua-in-romania).

În drum spre Primărie am făcut câțiva pași pe pietonalul umbros de pe Bulevardul Culturii, prin vegetația densă am putut observa drumul național din vale. Biblioteca Municipală „Dr. Constantin I. Istrati” ne apare în cale, chimistul savant fiind unul din reperele culturale ale orașului, primul întemeietor al unei biblioteci publice în urbea câmpineană. Case cu o arhitectură deosebită răsar pe mai multe străzi, traforaje de lemn împodobesc pridvoare pline de flori. Într-o curte aerisită se află impunătoarea Casă cu Grifoni, de fapt Vila Ștefănescu, nume provenit de la proprietarul său, Gheorghe Ștefănescu – prosper om de afaceri, implicat cum se putea altfel decât în tranzacții cu petrol. Acesta construiește între 1901-1902 palatul în stil Beaux-Arts, prima clădire iluminată electric din Câmpina. În perioada interbelică generosul om de afaceri dăruiește palatul „Școlii de Maiștri Sondori și Rafinori”, unicat în lume la începutul veacului al XX-lea. Privesc spre cupolele din tablă de zinc, încheiate cu roze ale vânturilor; între cupole stau maiestuoși cei doi grifoni, ființele mitologice care au generat supranumele clădirii. Aspectul este foarte îngrijit, restaurarea recentă a pus în valoare clădirea care azi găzduiește Primăria Câmpinei. O discretă fântână arteziană aruncă jeturi de apă în fața intrării străjuite de coloanele dorice; mi-au plăcut mult ancadramentele ferestrelor, în stil italian.

La început de Calea Doftanei vedem impozanta clădire a Colegiului Național „Nicolae Grigorescu”, fost liceu „Dimitrie Barbu Știrbey”, prințul care a contribuit la dezvoltarea zonei. O parte din clădirea liceului de azi (aripa din Calea Doftanei) este construită în 1929 de cunoscutul arhitect Toma T. Socolescu, iar aripa din Mihai Eminescu este finalizată în 1937. Am remarcat ancadramentele ușilor de acces, bogat decorate cu motive românești, dar și chenarele ferestrelor, coloanele de la foișor ori decorațiunile de fier forjat de la uși.

Revenim în Bulevardul Carol I și ne continuăm periplul. Ne atrage atenția un turn cu ceas – este Casa cu ceas, opera a aceluiași vestit arhitect Toma T. Socolescu. Construită în perioada interbelică pentru un bogat om de afaceri, de această dată Dumitru Ștefănescu, ne atrage atenția prin balcoanele de lemn, arcade trilobate, dar și foișorul turnului.

În apropiere, pe strada Dreptății, zărim silueta Sinagogii, o clădire neoclasică ridicată la 1904-1905. Dacă în momentul construcției edificiului religios erau în oraș peste 100 de familii de evrei, în ziua de azi nu mai sunt decât câteva persoane de cult mozaic. Clădirea a fost reabilitată și probabil ar fi utilă introducerea ei într-un circuit cultural muzeistic.

La bulevard, lângă Spital, rezistă încă clădirea Cinematografului Central, construcție din 1959, loc unde am înțeles că nu se mai difuzează filme de peste 20 de ani. O frumoasă clădire placată cu cărămidă roșie se află în apropierea ruinelor descoperite de arheologi prin 2015 și bănuite a fi rămășițele unui mare centru comercial, posibil Vama Prahovei.

Mai facem câțiva pași pe lângă un șir de blocuri și găsim Biserica Adormirea Maicii Domnului, refăcută din temelii la 1833 de familia boierească a Lupoienilor, pe temelii mult mai vechi. Lăcașul de cult nu are dimensiuni foarte mari, mi-a plăcut pridvorul cu stâlpi albi și inscripția frumos colorată de pe „Casa parohială”.

La distanță mică, pe strada Golești, se află Biserica romano-catolică „Sfântul Anton de la Padova”, frumoasă construcție în stil romanic, cu accente neogotice. Întrucât specialiștii sosiți la exploatările de petrol din zona Câmpinei începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea erau majoritari romano-catolici s-a impus construcția unui lăcaș de cult. Inginerul german Anton Raky face proiectul bisericii și cumpărăr terenul, astfel că între 1904-1906 apare zveltul lăcaș de cult. Zidită din piatră adusă de la cariera din Albești Muscel biserica romano-catolică atrage atenția prin turnul pătrat; ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt confecționate din piatră de Rusciuk. În curte sunt statuile lui Iisus Milostiv, Fecioara Maria și a Sfântului Anton de Padova, precum și o mică clopotniță.

Un popas mai lung am făcut pe malul Lacului Bisericii sau Lacul Miresei, loc de agrement reamenajat de Primărie acum câțiva ani. Legendele urbane pomenesc de scufundarea unei bisericii pline cu enoriași sau despre povestea unei mirese care s-a aruncat în apă în ziua nunții, refuzând mariajul cu un bogat bătrân și urât. Cert este că acum există o alee de promenadă, bănci pentru odihnă, iluminat public, pontoane pentru pescari (poate ar trebui introduse câteva hidrobiciclete/bărci – au existat la un moment dat). Din mijlocul oglinzii de apă țâșnește o fântână arteziană, există și un loc de joacă pentru copii și un restaurant cu terasă și ponton. Locul e destul de curățel, am găsit toalete curate, pe apă mai plutesc însă gunoaie și au crescut alge. Printre copaci zărim șă câteva construcții metalice aparținând secularei rafinării „Steaua Română”.

După un timp ne îndreptăm spre ieșirea din oraș pe același bulevard Carol I, nu înainte de a ne opri la Muzeul memorial „Nicolae Grigorescu”. Casa construită la începutul veacului al XX-lea este locul unde celebrul pictor și-a trăit ultimii ani din viață. Distrusă în 1918, casa este reconstruită și devine muzeu memorial. Pridvorul de lemn împestrițat de mușcate roșii și acoperișul de șiță dau un farmec aparte locului. În curte se află bustul pictorului, realizat din bronz în 1957.

La circa 500 m distanță nu putem să nu oprim din nou – Castelul Iuliei Hașdeu ne introduce într-o lume fermecată. Construit de scriitorul Bogdan Petriceicu Hașdeu între 1894-1896 în memoria fiicei sale Iulia, plecată prea devreme din lumea pământenilor, castelul ascunde o mulțime de legende și, mai ales, simboluri. O descriere completă găsiți pe site-ul oficial al muzeului: muzeulhasdeu.ro/index.php?meniu=72.

Pe lângă parcul castelului Iulia Hașdeu se ajunge la Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr”; e o zonă cu multe case frumoase și grădini cu pomi fructiferi unde veți găsi și mai multe pensiuni. Bulevardul Carol I ne va conduce către aglomeratul DN 1 după această vizită interesantă în orașul Câmpina.

Incursiunea în urbea câmpineană, străvechi punct de vamă, dar și prosper orășel industrial la un moment dat, a constituit o plimbare plăcută printre vechi și nou. Am găsit străduțe cu vile vechi, adevărate exemplare de arhitectură de diverse tipuri, biserici, muzee și locuri de plimbare. În același timp nu am putut să nu sesisez aglomerația de pe străzile centrale, lipsa locurilor de parcare în principalele puncte de atracție turistică, mizeria din câteva puncte, dar și aspectul de „harababură” a unor zone. Cred că ar fi necesară amplasarea mai multor indicatoare turistice în oraș pentru îndrumarea vizitatorilor. Una peste alta, am reușit să văd cea mai mare parte a obiectivelor turistice din Câmpina, un oraș pe care până acum doar l-am tranzitat în drum spre Valea Doftanei.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 3121 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI