Conacul Drugănescu – alt exemplu de arhitectură brâncovenească

TIPĂREȘTE

În ultimul timp am avut prilejul de a vizita o serie de ctitorii ale epocii brâncovenești, domnești (Palatul Mogoșoaia /vezi impresii/ și Palatul Potlogi /vezi impresii/), boierești (Conacul Pană Filipescu: vezi impresii) ori religioase (Mănăstirea Sâmbăta: vezi impresii).

Istoricul de artă Răzvan Theodorescu descrie într-un mod complet stilul brâncovenesc în lucrarea „Drumuri către ieri”, apărută în 1992: A fost un stil de artă și un stil de viață, unul al ceremonialului și al reculegerii, al culorii și al organicului, al călătoriei și al „zăbavei”. A fost, într-o mare măsură, un stil al spectacolului, acordând esteticul politicului – și tocmai prin aceasta purtând indelebilă pecetea barocului –, un spectacol care nu era doar cel pus în scenă la o petrecere domnească... „Scenografia” putea fi cea a arhitecturilor chiar, a pridvoarelor de lăcașuri deschise spre peisaj, înfrățind cultura edificiului construit cu natura înconjurătoare. [… ] sub specie stilistică, preferința timpului pentru mișcarea liniilor și a volumelor, pentru bogăția materialelor puse în operă, pentru fuziunea mai multor meșteșuguri artistice avea să conducă treptat, în cuprinsul aceleiași domnii a lui Constantin vodă, spre o specie de „rococo atectonic”, în care principala modalitate de decorație, ușoară și fluidă, este tocmai stucul, regăsit în interioare de palate, dar și pe fațade de lăcașuri...

Ei bine, în primul weekend mai călduț din luna noiembrie, după un octombrie rece și morocănos, ieșim în aer liber. Alegerea este Conacul „Gavril Drugănescu” din comuna Florești-Stoenești, județul Giurgiu – superb monument de arhitectură brâncovenească.

Acces. La circa 30 de km de Capitala României putem admira o construcție la fel de reprezentativă pentru stilul brâncovenesc, ca și Palatul Mogoșoaia sau Palatul Potlogi. Pornim pe Autostrada București-Pitești (A1) și la km 30 ieșim pe la nodul rutier Bolintin Vale, doar că nu traversăm podul spre această localitate, ci rămânem pe partea dreaptă a autostrăzii. Traversăm o parte din satul Palanca, continuăm pe DJ 401A și ajungem rapid în localitatea Stoenești, pe prima uliță mai mare faceți dreapta. A doua variantă ar fi să faceți dreapta în Palanca pe DC 156, care se continuă cu DC 148 până în Stoenești – aici aveți indicator la șosea spre ulița unde e amplasat conacul. Dacă nu vă descurcați mai întrebați localnicii, vă vor îndrepta către destinație. Puteți combina vizita la Conacul Drugănescu cu o plimbare mai lungă la Ansamblul brâncovenesc Potlogi; sunt doar 15 km între cele două localități, mergând pe DJ 401A și traversând satele Găiseni și Cărpenișu. Calitatea drumurilor e bună, traficul e redus pe aceste șosele secundare.

Amplasare în timp și fragmente de istorie. Familia boierească valahă Drugănescu are vechi rădăcini istorice, ocupând de-a lungul secolelor funcții la curtea domnească, mai mari ori mai mici. Personajul care ridică reședința de la Drugănești (cum se numea satul/moșia pe atunci) este Gavril Drugănescu, ocupant al dregătoriei de mare vornic de Târgoviște (reprezentant al domniei, conducător administrativ al orașului, avea drept de judecată). Gavrilă Drugănescu era înrudit cu familia Cantacuzino, care avea reședințe la Filipeștii de Pădure; a fost văr cu Toma Cantacuzino, marele spătar care l-a trădat pe Constantin Brâncoveanu în 1711. Marele vornic Drugănescu deținea case și în București; moșia Drugăneștilor era bine amplasată pe malul râului Sabar, lângă târgul Floreștiului, pe drumul comercial ce mergea la Târgoviște, apoi spre Transilvania. Gavrilă Drugănescu și fiul său Preda ctitoresc biserica de piatră cu hramul „Buna Vestire” din Drugănești în 1725, probabil drept mulțumire că au scăpat din acțiunea de trădare a domnitorului Brâncoveanu din 1711.

Conacul brâncovenesc. Oprim autoturismul în fața unor porți metalice mari; poarta mică de acces pietonal e deschisă – o alee centrală străjuită de arbori înalți străbate parcul și îți îndrumă pașii către monumentul istoric. În stânga intrării, într-o poiană, se înalță o biserică de lemn în stil maramureșean (construită și sfințită în 2014) – nucleu al nou înființatei Mănăstiri Izvorul Tămăduirii din Stoenești.

Peisajul de toamnă târzie și-a pus amprenta pe vechiul parc: flori de toamnă străjuiesc aleea betonată, frunze ruginii pigmentează gazonul încă verde, multe crengi sunt deja despuiate de veșmântul lor vegetal. În capătul aleii observăm frumosul ansamblu brâncovenesc – foișorul sprijinit pe coloane, o combinație de alb și roșu, ocupă vizual toată fațada conacului. Construit undeva între anii 1711-1715 (probabil după mazilirea lui Constantin Brâncoveanu) de Gavrilă Drugănescu, conacul în stil brâncovenesc are cu siguranță fundații mai vechi. Un document domnesc de la 1647 este emis de Matei Basarab de la „conacul de la Drugănești”. Deci vechea casă domnească este înlocuită la începutul secolului al XVIII-lea de acest conac boieresc în noul stil arhitectural al epocii.

Transmis prin moșteniri în familie, apoi vândut și cumpărat de diverse persoane, conacul ajunge în 1939 în posesia prințesei aviatoare Marina Știrbei Brâncoveanu (adevarul.ro/locale/alexan ... ff73/index.html). Aceasta angajează pe arhitectul G. M. Cantacuzino pentru a restaura și reface conacul din Drugănești; între 1940-1942 acesta mai adaugă o aripă conacului și lărgește foișorul. Noi lucrări au loc în anii 60, printre care și placarea la exterior cu cărămidă aparentă. În 1971 se deschide în conac Muzeul de Etnografie și Artă Populară al Câmpiei Dunării; în 2005 muzeul se va muta la Giurgiu, construcția fiind retrocedată moștenitorilor. Moștenitorii vând conacul și parcul unei firme italiene care dorea deschiderea aici a unui centru de relaxare exclusivist. În urma decesului unuia dintre investitori, Episcopia Giurgiului cumpără în 2012 conacul și înființează aici Centrul pastoral–cultural „Gavril Drugănescu”. La definitivarea lucrărilor de amenajare în conac ar trebui să găsim o bibliotecă, un muzeu etnografic și de artă religioasă, birourile Protoieriei Bolintin, spații pentru ateliere de creație și un centru de restaurare și conservare a patrimoniului bisericesc.

Am fost întâmpinați de maica stareță care se ocupă de acest centru și de mănăstire; ne-a spus câteva cuvinte despre conac și rolul său viitor. Am înconjurat clădirea trecând pe lângă un dud secular sub coroana căruia există câteva scăunele și mese. O alee trece prin parc și merge către biserica „Buna Vestire” ctitorită de familia Drugănescu pe fundații mai vechi. În spatele conacului se păstrează conturul și adâncitura unui iaz/lac artificial, alimentat probabil din râul Sabar. Se cunoaște de altfel specificitatea conacelor/palatelor brâncovenești: foișor, logie, lac, parc și biserică. Într-adevăr și la conacul Drugănescu există în spatele clădirii o frumoasă logie cu vedere spre fostul lac. Șase coloane cu capiteluri sculptate susțin arcade de cărămidă și formează o logie spațioasă. O ușă de acces spre demisolul supraînălțat se află într-un fel de adâncitură a terenului. Pe lângă clădire și în logie se află mai multe obiecte și unelte tradiționale adunate pentru viitorul muzeu etnografic. Fostul acoperiș de șiță, apoi din plăci din azbociment este acum înlocuit cu unul din tablă zincată.

Revenim în fața conacul și urcăm câteva trepte săpate în partea frontală a foișorului. Acesta este susținut de opt coloane sculptate la capete, spațiul e foarte mare (lărgit în anii 40), mai multe obiecte cu caracter ecleziastic și etnografic sunt amplasate aici. Tavanul foișorului e pictat cu scene religioase, o toacă metalică atârnă între două coloane. Pătrundem în „Sala Brâncovenească”, singura încăpere amenajată în conac (pe lângă câteva birouri ale protoieriei și camere de locuit pentru măicuțe). Mese lungi și scaune de lemn sculptat ocupă întreaga sală; în capete, dar și pe lateral, se află mai multe jilțuri arhierești. Pe pereții laterali admirăm o serie de țesături, icoane vechi, portrete ale unor conducători religioși. Mai vedem uși împărătești, sfeșnice vechi, obiecte de ceramică și metal; o vitrină expune frumoase obiecte de cult. Tot pe lângă pereții laterali ai sălii sunt etalate câteva zeci de costume populare, din diverse zone ale țării. Privim cu nesaț prin ferestrele sălii către logia din spate și natura de lângă conac. Ieșim din nou în foișor și privim de la înălțime parcul gălbui-ruginiu, gazonul verde și obiectele de decor amplasate prin parc (nu prea potrivite cu acest loc).

Aceasta a fost vizita la ansamblul brâncovenesc „Gavril Drugănescu”, un loc încântător, cu acces liber, situat aproape de Capitală. Comparativ cu alte reședințe și conace boierești din țară, nu neapărat brâncovenești, această construcție a avut parte de o soartă ceva mai bună – nu a fost demolată, este îngrijită și va avea un rol cultural important. Puteți combina vizita la Palatul brâncovenesc de la Potlogi cu o escapadă în Florești-Stoenești, la conacul Drugănescu. Vizite plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 11457 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI