Vizită Papală in Catedrala Mântuirii Neamului

TIPĂREȘTE

Niciodată să nu spui ”niciodată”. Adevărată zicală. In momentul inaugurării și sfințirii Catedralei Mântuirii Neamului, inaugurare care avut loc in 25 noiembrie 2018, mi-am spus că niciodată nu voi călca pragul acestui lăcaș de cult. Nu eram de acord cu această construcție mult prea mare și enorm de scumpă. Nu am crezut și nu cred nici acum că era necesară construcția, in secolul XXI, a unei catedrale imense.

Dar iată că vizita papei Francisc m-a determinat să nu îmi respect cuvântul dat și să intru in această catedrală.

Deoarece am avut și eu o infimă contribuție la organizarea transmisiilor televizate prilejuite de vizita Papei, am primit o invitație la Catedrala Mântuirii Neamului, unde Papa Francisc urma să facă un popas pentru rugăciune.

Nu puteam rata o așa ocazie, mai ales că acum 20 de ani, la vizita Papei Ioan Paul al II-lea, nu am putut participa, fiind plecată din București. Mi-am spus că este o ocazie unică de a vedea un papă in țara mea, că cine știe dacă voi mai fi pe aici la o viitoare vizită a unui Papă in România.

Pe invitație scria că intrarea in Catedrală era permisă intre orele 15.30-16.30. Am plecat in ultima clipă de la serviciu, cu câteva minute inainte de ora 16.00. Impreună cu Cristi, soțul meu, ne-am propus să ajungem din Calea Dorobanți până la Catedrală, in aproximativ 30 de minute.

Greu de realizat, dar după două trenuri de metrou prinse chiar in momentul anunțului cu inchiderea ușilor, după un adevărat cros prin Parcul Izvor, am ajuns la primul punct de control.

Eu am trecut cu brio de control, nu aveam nimic periculos la mine, dar la Cristi a găsit un mic briceag, care de fapt era un breloc. I s-a spus că nu poate intra cu acea armă albă, că trebuie să lase micul briceag acolo la intrare sau să renunțe. Dar Cristi, nu și nu. A Inceput să le spună că acel mic cuțit nu taie, că este o jucărie, că nu poate să il lase că are o valoare sentimental (apropo, habar nu am de unde are acel briceag ????).

Dar, cei de la SPP (un băiat și o fată) erau neinduplecați. Atunci mi-a venit idea să il scoată și să il ascundă in iarbă, lângă gard. Zis și făcut, a scos brleocul cu briceag de la chei și s-a dus să il ascundă in iarbă, dar, la indicațiile celor de la SPP, puțin mai departe de zona de control. Deși il controlase deja atât corporal cât și in rucsac, la intoarcerea din operațiunea de ascundere a armei albe, a mai fost o dată controlat, că, cine știe, poate a lăsat briceagul și a luat automatul. Nimic de zis, oamenii iși făceau doar datoria. Bineînțeles că Cristi nu s-a lăsat și le-a mai zis ceva, că aproape că imi era frică să nu se supere cei de la SPP și să nu ne mai lase să intrăm sau mai rău... Până la urmă am reușit, iar la plecare tânăra SPP-istă mi-a recomandat să il mai calmez până incepe slujba ????.

Am plecat in graă spre următorul punct de control, aflat chiar in fața intrării principale in curtea catedralei. Dar, noi, care aveam invitație, trebuia să intrăm pe la o poartă laterală, pe unde se intră la Paraclisul Catedralei. După ce am mai fost opriți preț de câteva minute ca să facilităm trecerea unor delegații oficiale, am ajuns in fața porții. Un zgomt metalic, de zăvor care cade, m-a anunțat că poarta tocmai se inchidea, chiar in fața noastră. Cel care punea zăvorul era un preot, iar atât in fața porții cât și dincolo de ea erau mai mulți SPP-iști. Nu se poate, mi-am zis, să se inchidă poarta chiar in fața mea, după ce am alergat atât. Am inceput să ne rugăm de SPP-iști, dar ne-au zis că ei nu aveau nicio putere, că trebuie să vorbim cu preotul. Acesta era incă acolo, și ne-am rugat de el, să ne lase totuși să intrăm. Au pus o vorbă bună chiar și cei de la SPP, și, până la urmă, preotul s-a lăsat induplecat și a deschis poarta.

Așa cum am mai spus, era prima dată când intram in curtea catedralei. Este imensă, iar catedrala aproape te strivește prin dimensiune. M-am simțit foarte mică, neinsemnată, in fața acestei construcții. Dacă la asta s-au gândit constructorii și mai marii bisericii atunci când au stabilit dimensiunea catedralei, pot să le spun că au reușit.

Am urcat treptele și am intrat in catedrală pe una din ușile laterale, ajungând chiar in fața altarului.

Despre Catedrala Mântuirii Neamului, istoric, simbolism, calendarul lucrărilor, etc., găsiți informații foarte detaliate pe site-ul www.catedralaneamului.ro.

Eu voi face doar câteva referiri, invitându-vă să intrați pe site-ul oficial, unde veți regăsi lucruri foarte interesante.

Despre construirea unei catedrale in București s-a vorbit prima oară pe timpul Regelui Carol I, mai precis, după războiul de independență din ani 1877- 1878. A apărut atunci necesitatea construirii unei biserici mai mari, mai incăpătoare, in care să poată intra și participa la slujbele religioase un număr cât mai mare de credincioși. Deși a inceput strângerea de fonduri, catedrala nu a putut fi construită in timpul lui Carol I și nici mai târziu, pe timpul domniei regelui Ferdinand. După Marea Unire din anul 1918, Mitopolitul Miron Cristea a preluat demersurile privind construcție catedralei, și l-a rugat pe regele Ferdinand să adreseze Sfântului Sinod un hrisov prin care să anunțe hotărîrea de a ridica in București o catedrală in cinstea marelui eveniment. Au fost disponibilizate fonduri inn acest scop și a inceput căutarea unui amplasament. După indelungi discuții asupra locului cel mai potrivit pentru amplasarea catedralei, s-a ajuns la un consens, și s-a stabilit ca acesta să fie la poalele Dealului Mitropoliei, pe locul Pieței Bibescu. Locul a fost sfințit și s-a ridicat chiar și o troiță, dar totul s-a oprit aici. A venit cel de-al doilea război mondial și apoi comuniștii, care nu aveau nici un gând să construiască vreo catedrală sau biserică, ba, din contră, au dărâmat câteva, multe dintre ele monumente istorice.

După anul 1990, Patriarhul Teoctist a relansat ideea construirii catedralei. Au reinceput discuțiile privind amplasamentul. După indelungi discuții, după hotărâri de guvern privind darea in folosință a unor terenuri in scopul construirii catedralei, după sfințirea unui loc unde urma să se construiască și mai apoi renunțarea la acel amplaaemnt, după indelungi controverse privind amplasarea catedralei in Parcul Carol (cu care personal nu eram de acord), s-a ajuns la decizia de a se amplasa catedrala in Calea 13 Septembrie din București, chiar in spatele clăditrii Parlamentului.

Construcția catedralei a inceput in anul 2010 și continuă și in ziua de azi. De fapt, catedrala este ridicată și funcțională, mai necesită lucrări in interior, acoperirea cupolelor, ridicarea clopotelor, etc.

In interior, in prezent, deasupra altarului, se află icoana in mozaic a Maicii Domnului ”Platytera” sau ”Impărăteasa cerurilor”, cu o inălțime de 16 metri de la bază până in vârful aureolei.

In rest, in interior nu prea ai ce să vezi, va mai dura ceva pînă pereții vor fi acoperiși cu picturi sau mozaicuri.

Ușile de acces au chipuri de sfinți imprimate pe exterior. Sunt 50 de sfinți care străjuiesc catedrala. Pe ușile principale de acces sunt imprimate chipurile Fecioarei Maria și ale lui Isus Hristos.

A mai fos finalizat vitraliul de pa fațada de vest, deasupra intrării principale, vitraliu care reprezintă icoana Inălțării Domnului.

Patru turle principale au fost acoperite cu invelitori din cupru, iar in prezent se efectuau lucrări la cupola prinicipală.

Lucrări se efectuau și in curte, erau incă macarale amplasate, schele, containere de șantier.

Nu știu cum va arăta in final catedrala și nici când va fi complet gata. Oricum, nu o să mai spun că niciodată nu voi mai intra in Catedrala Mântuirii Neamului. Cine știe ce intâmplare mă va face să imi calc promisiunea.

Oricum, cred că, după ce este gata, merită văzută măcar o dată. Până atunci, vă las cu câteva fotografii făcute in interior, in timpul vizitei lui Papa Francisc, precum și câteva din exterior.

La finalizarea catedralei voi veni cu completarea ????.

---

VIZUALIZĂRI: 2413 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI