Am intrat în Altarul Catedralei Mântuirii Neamului

TIPĂREȘTE

Cu bucurie și recunoștință pentru ajutorul divin pe care l-am primit de la EL, din Cer, vă spun că am reușit ceea ce de multă vreme îmi doream: să intru în Altarul Catedralei Neamului, care s-a sfințit - după cum am văzut cu toții în mass-media – duminică, 26 oct. 2025, de sărbătoarea Sf. Dumitru.

Se știe că noi, femeile, nu suntem primite în altar decât după sfințirea și, apoi, câteva zile după sfințirea de deschidere a unui locaș de cult, fiecare biserică după cum consideră că este nevoie. Nu mi-a trebuit timp să iau hotărârea de a-mi îndemna surorile, trei din cinci câte mai suntem, să mergem la Catedrală și să intrăm în Altar, ocazie unică pentru noi, femei cu vârste cuprinse între 69 -76 de ani, eu fiind cea mai mare😊

Așa că miercuri, 29 oct., pe o zi însorită și fără vânt, ne-am întâlnit în Piața Constituției, în stația de troleu 63, din stânga Parlamentului, cum stai cu fața la el. Era ora 14:30 p. m., cu soarele pe cer.

Am venit pregătite pentru așteptare îndelungă, cu sacoșe cu ceaiuri, apă, câte ceva de ronțăit – dulce și sărat – și am început, stând la rândul imens, să urcăm încet, încet, spre fostul deal al arsenalului armatei, pe lângă zidul ce înconjoară construcția cea nouă. Pe lângă merinde, fiecare ne-am luat și câte un scăunel pliabil ce ne-a fost de mare ajutor, altfel n-am fi reușit să rezistăm... câte ore credeți:-?? ... 15:00 ore 🥺, dar, cu ajutorul LUI am reușit! 👌

N-a fost ușor deloc nici pentru oameni mai tineri ca noi, dintre care mulți au plecat pe parcurs, estimând că vom depăși ora 23:00 sau 24:00 noaptea. Poate că am fi plecat și noi, dar am mai stat pe scaune, am „socializat” cu lumea din rând... știți cum e la cozi! :)

Încet, încet, s-au cam terminat proviziile de apă și mâncare și s-a mai răcorit... era cam ora 19:00. M-a luat frigul și l-am sunat pe Mihai să-mi aducă de acasă haină groasă, de iarnă, lungă și cu glugă, de teama de-a nu răci. Se știe că pentru vârstnici o simplă răceală aduce mari și rele probleme de sănătate, iar pentru băut, să ne aducă doi litri de apă. Mai aveam ceva rezerve, dar... să fie acolo, să ne hidratăm, pentru că nu știam cât vom sta!

De unde am început urcușul și până când gardul face la dreapta, sunt cam trei stații de mașină; am măsurat pe hartă și sunt cam 1,1 km, urcuș lin.

Șirul de oameni de lângă zid era întrerupt din când în când, pe toată lungimea lui, de jandarmi care încercau să facă un pic de ordine. Una din „bariere” era în dreptul porții de ieșire a mașinilor parlamentarilor, iar până sus în deal au mai fost vreo 5 sau 6 de același fel, controlate de jandarmi.

Se întunecase și se făcuse cam frig, dar nu bătea vântul... de ploaie, nici vorbă :), de-aceea ne-am ambiționat să așteptăm, pentru că nu se știe cum va fi vremea peste câteva zile. :-?? Aud vești din jur că s-ar fi prelungit perioada de la vineri, 31 oct. - care era inițial termenul limită de vizitare – cu încă cinci zile, până pe 5 nov. Bun și-așa, să poată veni cât mai multă lume!

Nevoile firești ne-au fost facilitate de vreo 15... 18 cabine de toalete ecologice plasate pe cealaltă parte a Căii 13 Septembrie. Pe la ora 20:00... 20:30 toaletele arătau bine, erau curate, dar nu mai aveau hărtie igienică. :(Pentru că tot traversasem, am intrat și la un „Mega Image” să luăm câte ceva de mâncare. Am cumpărat chifle lungi, calde, cu susan și salam săsesc. Am rugat-o pe cea de la mezeluri să ne facă niște sendvișuri, lucru pe care l-a făcut cu amabilitate și cu zâmbetul pe buze. 😊 Am mai luat câte un croissant cald cu ciocolată și ne-am întors la rând.

Dacă până acum a mai fost cum a mai fost, pentru că am putut ieși din rând spre trotuar ca să stăm pe scăunele, după ce am făcut spre dreapta sus, unde se vede „J. W. Mariotte Bucharest Grand Hotel” , pentru noi, surorile - și nu numai - a început greul, pentru că nu se mai putea ieși din rândul de gărdulețe metalice spre stradă, îmbulzeala, oboseala și nerăbdarea oamenilor se simțea mai acut... iar jandarmii - ca niște cerberi - își făceau datoria!

Atenție! 🤒 Nici persoanelor cu orice fel de dizabilități locomotorii, sau de oricare alt fel, nu li se permite intrarea în fața altora!

Am intrat în curtea Catedralei la ora 01:00 din noapte. Aici sunt alte cozi de așteptare, pe vreo 5 sau 6 bucle mari, îngrădite cu gărdulețe de metal, pe cât e de mare și lungă curtea, ca la aeroport. A fost porțiunea cea mai grea pentru noi, că nu mai puteam sta pe scaunele. Temperatura pe la ora 04:00 scăzuse la 7 °C.

Curtea este bine luminată, atât de la iluminatul interior, cât – mai ales – de cele două panouri mari TV care emit imagini cu fazele construcției catedralei de când a început și până în prezent. Sunt lucruri interesante de văzut și reținut, la care m-am uitat cu atenție, astfel că parcă n-a trecut foarte greu timpul până când am intrat, efectiv, în Catedrală; asta se întâmpla la ora 03:00 De-acum nu mai suntem îndrumați de jandarmi, le-au luat locul angajați ai bisericii și chiar preoți.

Un lucru interesant, pentru mine, cel puțin! Ce m-a nedumerit - privind imaginile ce se derulau pe ecranele TV - a fost următorul lucru: împărțirea interiorului acestei catedrale / biserici, nu mai este cea pe care eu o știam de mult timp, anume: cu (pridvor-dacă e cazul), cu pronaos, naos (sau nava principală), abside și altar. Aici desenul indica „Naosul” (locul până în fața absidelor - unde stau, de obicei, pe scaune, enoriașii) ca fiind PRIDVOR-ul, iar locul din fața catapeteasmei cu cele două abside, ca fiind NAOS-ul. :-?? (când am să am timp am să compar ce știam eu cu ce voi găsi pe net; poate că între timp, s-au schimbat denumirile?!)

Interiorul este luminat á giorno, iar picturile icoanelor în mozaic realizate pe fond auriu, care îmbracă altarul, emană frumusețe și noblețe făcând, parcă, mai luminos interiorul! 😊

Picturile în mozaic sunt finalizate de sus, din cupola centrală și până jos, doar în altar și în cele două abside de lângă el. Pavimentul este, și el, finisat cu gresie (marmură:-??) doar până în dreptul absidelor. Restul catedralei, pereții și stâlpii, este „îmbrăcat” în panouri din hârtie, sau material plastic alb, ambele imprimate cu desene de icoane și decoruri ce imită stucaturi sau alte elemente decorative. Se vede că sunt provizorii și puse în grabă, pentru respectarea termenului de sfințire, în spatele lor zărindu-se zidăria. Pe jos este acum o mochetă roșie care, discret, este aspirată cu un aparat silențios (pe unde nu se poate, se folosește o mătură).

În biserică am mai avut posibilitatea unei odihne minime pe scaunele deja montate pentru invitații de la sfințirea de duminică, dar împrejmuite cu cordoane ce opreau așezarea pe ele. Aveam pregătită de acasă rugămintea mea către EL, scrisă pe o hârtie, în care pusesem donația mea către biserică. M-a mirat să văd montat pe un stâlp din nava centrală un aparat P.O.S. pentru donații cu cardul, începând cu suma de la 5 până la 200 lei, pentru că la noi, în România, n-am mai văzut așa ceva. (doar afară am mai văzut, dar nu mai țin minte unde:-??)

Am intrat, în sfârșit, în locul unde mi-am dorit cu ardoare să ajung! Câtă frumusețe!👏👏👏 În mijlocul mesei altarului era pusă Evanghelia cu coperți aurite, cu crucea aurită așezată peste ea, pe care ni s-a spus să le atingem/sărutăm dacă dorim și ni s-au arătat locurile – două la număr – unde putem lăsa donațiile. Lângă masa altarului, mai erau două racle îmbrăcate în metal aurit: una mai mare, cu moaștele Sf. Dimitrie cel Nou și o alta mai mică, cu cele ale Sf. Andrei, creștinătorul României!

Nu cred că am stat mai mult de 2 sau 3 minute în altar, n-am făcut nicio fotografie (n-am avut timp), pentru că eram rugați să nu zăbovim prea mult☹

Istovită de oboseală, dar cu bucuria de a-mi fi împlinit dorința de-a intra în altarul nou sfințit, am mai rămas puțin în catedrală să stau „de vorbă” cu Domnul în „legea mea” , în liniște și reculegere, să mă rog pentru toți cei dragi, pentru familie, pentru prieteni, cunoștințe, pentru tot neamul nostru, să ne apere de rele! Am mai zăbovit puțin admirând tot ce este în jurul meu și, pe la ora 05:15 a.m. /30 oct. am ieșit din biserică, după o oră și jumătate petrecută în interior.

Am plecat spre stația de autobuz. La ieșire se aflau zeci de taxiuri care te duceau doar după ce negociau cu tine prețul. De exemplu, până în cartierul Tei, tariful era între 50-70 lei. („Uber”-ul pe care l-a „găsit” sora mea i-a luat 40 de lei. 😉) Eu am avut norocul să pot să iau un troleu care m-a lăsat direct acasă, pentru că, deja, începuse să circule transportul în comun. 👍Am intrat în casă la ora 06:35, după 15 ore de așteptat la coadă. Dacă mai adaug la asta și timpul transportului dus/întors de acasă se mai adună încă două ore!

Dacă recomand? Desigur!:)) Asta dacă mai aveți timp până pe 5 nov., ultima zi anunțată pentru intrarea în altar. Se pare că după aceea vom avea acces numai la slujbele duminicale, în rest fiind închisă pentru continuarea lucrărilor. După părerea mea ar mai fi nevoie de vreo 3 sau 4 ani până la ultimele finisaje interioare și exterioare. Dar......numai EL știe când va fi gata!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 135 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI