Fortul Roman de la Jidova - sursă de informație despre organizarea militară și administrativă a Daciei Romane

TIPĂREȘTE

La intrarea în municipiul Câmpulung Muscel dinspre Pitești, pe Șoseaua Națională nr. 127, la limita comunei Schitu Golești, pe dreapta, un indicator arată localizarea castrului mare din „Jidova” , cea mai importantă și mai bine păstrată construcție militară de acest gen de pe traseul Limesului Transalutan, singura edificată din piatră. Acest "detaliu"are o deosebită importanță și atrage atenția vizitatorului dornic de a cunoaște puțin din istoria veche a tării sale.

Linia fortificată, cunoscută și sub denumirea de “Drumul lui Traian” , situată pe teritoriul actualei Românii, în partea de est a Daciei, de-a lungul râului Olt, avea rolul de a proteja provincia romană de incursiunile popoarelor barbare, de asemenea, de a asigura controlul asupra resurselor din zonă, comerțului și păzirii căilor de acces din și spre teritoriile Daciei. Descoperirea unor materiale numismatice datând din vremea lui Antonius Pius în castrele Jidova și Băneasa ar fi un argument că Limesul Transalutan este opera acestui împărat (în lucrările de specialitate apare descrirea descoperirii: “Monedă de argint găsită la poarta Praetoria cu inscripția Împ. Antonius Pius. Aug.” ). Dar, argumentele arheologilor au scos la iveală că desăvârșirea liniei de apărate a cunoscut mai multe etape cronologice, împăratul Septimius Severus fiind ultimul care a reclădit unele castre, a construit altele și le-a întărit cu trupe necesare apărării. De-a lungul Limesului erau construite 13 castre, 7 dintre acestea în actualul județ Argeș. Limesul era reprezentat de un val de pământ întărit cu palisade ori ziduri de piatră, întins pe 235 de km. În punctele strategice, romanii au construit castre de pământ.

Istoria castrului: În satul Apa Sărată au fost descoperite acum 141 de ani ruinele unui mare castru roman. Acestea se găsesc în punctul numit Jidava (Jidova), iar fortul se consideră a fi cel mai solid de pe Limes Transalutanus, adică de pe fosta graniță fortificată dintre teritoriul cucerit de romani și dacii liberi. A fost construit între 190-211. Poziționat la intersecția căilor de comunicație care veneau de la Dunăre spre Transilvania și îndeplinea atât sarcina apărării trecătorilor Rucăr - Bran, cât și supravegherea dacilor liberi care locuiau în zonele muntoase. Pentru a înțelege rațiunile întăririi acestui fort avem nevoie de o scurtă incursiune în istoria și mai veche a locuitorilor din zona actualului municipiu Câmpulung Muscel. Există urme de locuire geto-dacică, din sec. II-I î. Chr., fiind bine conturate în zona actualului oraș, în cartierul Olari-Sfântu Gheorghe; la fel și cele de la Apa Sărată și Bughea de Sus, care aparțin culturii dacice târzii. În partea de nord a județului, în special în zona Câmpulungului, sunt de menționat mai multe situri geto-dacice. La Cetățeni-Muscel, așezare dacică locuită fără întrerupere din jurul anului 300 î. Chr., au fost descoperite urme materiale ce atestă existența aici a unui important centru economic, unde aveau loc schimburi intense de mărfuri. Mult mai târziu, aceste așezări rurale au făcut parte din cadrul teritorial al garnizoanei de la Jidova, justificând rolul acesteia de apărare și impunere a regulilor Imperiului Roman, în rândul unei populații adesea ostile.

Economia de bază a acestui culoar traversat de Limes s-a bazat din antichitate pe resursele agro-pastorale şi forestiere, pe agricultura legată de creșterea vitelor și pomicultură. Configurația economică a zonei lasă loc de discuții despre cât de cunoscute au fost bogățiile minerale ale pământului în epoca romană. Totuși, exploatarea carierei de piatră de la Albești a fost una puternică în perioada Limesului Transalutan. Subsolul zonei conține izvoare puternic sărate, acest fapt reflectându-se și în toponimia cartierului câmpulungean în care se găsește fortul de la Jidova, de aici și concluzia unor istorici că resursa de sare era importantă, exploatarea acesteia reglementată și păzită de soldații romani. Interesele economice, comerciale și militare ale așezării strategice de la Jidova au fost considerentele pentru care fortul era întărit, extrem de puternic.

Castrul avea o formă patrulateră, de dimensiuni 132,35 x 98,65 m, era un complex închis prevăzut cu 22 de turnuri de apărare,  zidurile sale din piatră de râu, cu temelii groase de 2,2 m, aveau ca liant mortarul, iar pentru creneluri s-a folosit cărămida. Porțile erau întărite cu blocuri de piatră. Turnurile de colț, de formă semicirculară, erau construite tot din zid masiv de piatră, cu suprastructuri de lemn, dezvăluite de mulțimea scoabelor și cuielor descoperite în săpături. Fortificația exterioară era înconjurată de șanț de apărare peste care erau podețe de lemn.

Interesante sunt argumentațiile istoricilor privind natura trupelor staționate. Studierea armamentului descoperit, în special depozitul cu cele 400 de săgeți din praetorium, apoi varietatea de vârfuri de suliță, săbii și machaera (o armă de forma unui cuțit, o sabie scurtă, cu o muchie ușor curbată și mânerul aplatizat), precum și dimensiunile depozitelor care se presupune că adăposteau nutreț pentru cai au dus la concluzia că fortul era destinat unei unităti de cavalerie, călăreți sagittari specializați în luptele de deal și de câmpie. Raționamentul campării acestora fiind acela de a se putea retrage în timp util la următorul aliniament, ceea ce pare a se fi întâmplat și când fortul a căzut sub loviturile carpice. Carpii au pătruns prin câmpia munteană spre Oltenia și de aici prin trecătoarea Turnu Roșu, spre centrul Daciei. În urma atacurilor fortul a fost mistuit de un incendiu devastator (anii 244-245).

În anii celui de al Doilea Război Mondial castrul a suferit avarii grave deoarece aici s-au construit clădiri și barăci, precum și șanturi de canalizare și alte instalații gospodărești.

Numele antic al castrului nu îl cunoaștem dar, denumirea actuală este legată de o legendă:  în Evul Mediu timpuriu, localnicii, impresionați de zidurile înalte și păstrate, încă, solide, le atribuie clădirea acestora falnicilor oameni înalți și puternici ce populau lumea la începuturile ei - jidovii (în limbajul popular), întâlniți în majoritatea mitologiilor europene. Mulți dintre istorici au perpetuat în lucrări denumirea de "Jidava", menținând terminologia “dava” , care însemna așezare dacică, cetate.

În "Muzeul Limesului Transalutan", îndrumate de un domn muzeograf extrem de amabil, istoric prestigios și povestitor de talent, putem vedea macheta fostului fort, unde se observă puternicul zid de incintă din piatră, cu porțile și turnurile adiacente, clădirea ofițerilor, locuința comandantului, magazia de hrană pentru soldați și cai. Interiorul castrului era străbătut de patru artere care uneau porțile, pavate cu piatră de râu. Se păstrează obiecte de ceramică (opaițe, cărămizi și fragmente de țigle cu inscripții, amfore, piese de paviliment, bucăți de mozaic, amfore, piese din sistemul de încălzire), arme (vârfuri de săgeți, sulițe, cuțite), accesorii de echipament militar. În incinta castrului observăm o parte din clădirile romane (Principia-comandamentul, Praetorium – clădirea comandantului, clădirea ofițerilor, Horreum – magazia de cereale). Pe latura de sud a fost reconstruit un turn de curtină, și, parțial, turnurile porții Praetoria (poarta principală de intrare), turnul semirotund din sud-vest și celelalte turnuri ale porților Decumana, Dextra și Sinistra de pe laturile de nord, est și vest.

În zona Praetorium – “Clădirea Comandantului” este o mică incintă, cu pereți de sticlă unde se păstrează elemente din instalația de încălzire prin pardoseală și pereți. Principiul de funcționare este difuzarea aerului cald de la sursa de foc către încăperi pe sub podeaua înălțată pe stâlpi de cărămidă și prin ziduri, utilizându-se tuburi de ceramică. Ingeniozitatea romanilor a fost un precursor al modernelor instalații de astăzi de “încălzire prin pardoseală” .

Site-ul arheleogic de la Jidova,  intrat în patrimomiul UNESCO, este o mărturie istorică valoroasă din perioada de romanizare a teritoriilor dacice ocupate de romani și formare a poporului român.

---

VIZUALIZĂRI: 16 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI