„Templul mistic” al Iuliei Hasdeu (Muzeul memorial B. P. Hasdeu)

TIPĂREȘTE

Motto: „ (...) am visat fericirea”... (extras din cugetarile Iuliei)

„Plangeti-ma, dar nu ma consolati; sunt dureri ce nu se pot alina”, scria Iulia.

Si totusi, tatal sau, renumitul savant B. P. Hasdeu, a construit un templu in memoria fiicei sale plecata prea devreme din lumea materiala catre cea a spiritelor, incarcand sa-si aline astfel durerea pe care a simtit-o la disparitia ei prematura.

Aflat intr-o minunata gradina, inconjurat de arbori inalti, Castelul se inalta linistit pe o strada plina de case, in care nici nu ai fi banuit de existenta sa.

La cativa ani de la moartea Iuliei, tatal acesteia se hotaraste sa inalte un edificiu dupa planurile desenate de el insusi, dar, inspirate de spiritul fiicei sale.

Forma finala, de trei turnuri crenelate din piatra avea sa devina refugiul familiei Hasdeu incepand cu 1896, cand s-a terminat constructia Castelului.

Intrarea principala se facea printr-o usa de piatra ce se rotea in jurul unui ax si pe care se poate observa deviza familiei Hasdeu „Pro fide et patria” (pentru credinta si tara). In prezent, intrarea se face prin usa laterala din dreapta, care, ca si cea din stanga, are grilaje colorate in galben si albastru, simbolizand soarele.

Intrarea centrala este flancata pe ambele parti de doua tronuri din piatra pe care stau doi sfinxi feminini si pe care sunt inscriptionate Legea sociala, Legea filozofica, Legea morala si Legea religioasa.

Uitandu-ma pe niste fotografii ale familiei, am observat ca in locul acestor tronuri erau doua scaune pe care stateau sotii Hasdeu. Prin urmare, nu stiu daca fotografia a fost facuta inainte de terminarea castelului sau daca aceste tronuri au fost aduse din alta parte, cunoscut fiind faptul ca multe dintre lucrurile existente in castel sunt aduse de la mormantul Iuliei din cimitirul Belu din Bucuresti, primul templu ai Iuliei. Si asta, mai ales datorita faptului ca acest castel a fost lasat in paragina, afectat de cutremurul din 1977 si devastat de-alungul timpului, astfel incat la reconstituirea acestuia s-au adus diverse obiecte apartinand familiei.

Deasupra usii principale se afla simbolul „Ochiul lumii” si pe cele sase creneluri este inscriptionata data de 2 iulie, cand marele savant isi sarbatorea cele doua Iulii ale sale: sotia si fiica.

De mentionat ca la aceasta data, in Castel are loc un eveniment anual intitulat „Sarbatoarea celor doua Iulii”, o actiune culturala cu prelegeri, recitaluri lirice si muzicale (info aici: http://www.muzeulhasdeu.ro/index.php?meniu=72 ).

Din aceasta usa se patrunde printr-un culoar ingust catre incaperea din turnul central, printr-o usa cu oglinzi paralele ce simbolizeaza infinitul. Aici se afla inaltata statuia lui Isus, opera sculptorului Casciani din Paris.

Caragiale spunea despre statuia Mantuitorului aflata aici ca „se ridica deasupra unor nouri, catre cer, cu bratele deschise, cu privirea aplecata spre pamant pe care-l binecuvanteaza cu amandoua mainile”. Poate de aceea Castelul a rezistat timpului si vicisitudinilor vremurilor.

Pe stalpul central din care pornesc scarile din metal catre galeriile ce duc la statuie se afla un desen cu imaginea Iuliei pe catafalc.

In Castel se afla sase incaperi: salonul de primire al Iuliei Hasdeu – sotia scriitorului; sufrageria, decorata cu picturi murale, in care se afla medalioane cu membrii ai familiei Hasdeu; templul Castelului format ca intr-o biserica din pronaos, naos si altar (unde se afla acum un pian si este incadrat de doua holuri biblioteci) ; biroul de lucru al savantului; camera cu cale a Iuliei si camera obscura, destinata spiritismului.

Intregul castel e plin de simbolistica si mister, aproape fiecare loc spune ceva, creand senzatia intoarcerii in timp cu mii de ani si nu cu o suta de ani, cand a fost el construit.

In interiorul castelului se afla expuse, in principal, obiecte personale ale familiei Hasdeu: sigiliul acesteia, un salbatic in bronz acoperit cu un vesmant primitiv cu peruzele, o fructiera cu busturi de femeie, vase de portelan, un ceas in stil Biedermayer din sec. al XIX-lea, cu calendar astronomic, ce a apartinut tatalui lui Hasdeu, cateva piese de mobilier, inclusiv in stil Rococo (o masa de stejar sculptata pe picior, o masuta servanta de spiritism, scaune din lemn executate intr-un atelier european, o canapea stil Confident, un birou din lemn de nuc, o masuta in stil spaniol, trei scaunele in forma de triunghi inscriptionate Hasdeu), dar si numeroase desene, portrete si fotografii de familie si tablouri, inclusiv unul ce ilustreaza arborele genealogic al familiei Hasdeu din 1827, o luneta astronomica, o lampa de gaz, doua icoane, alte statuete, manuscrise, jurnalul Iuliei, un caiet de matematica in limba franceza, dar si papusa din portelan a Iuliei.

Papusa fusese daruita, dupa moartea Iuliei, unei fetite care a cantat la pian in castel si care l-a impresionat pe Hasdeu, determinand-ul sa ii daruiasca papusa. Poate nu intamplator, aceasta micuta a devenit o pianista...

De remarcat faptul ca in multe tablouri exista reprezentat spiritul Iuliei veghind asupra parintilor sai, intr-una dintre cele mai importante camere din castel care este camera obscura de unde se desfasurau sedintele de spiritism si unde se mai vad, pe peretele de deasupra gaurii prin care patrundea spiritul Iuliei in Castel, doua fragmente din pictura originala, una reprezentand-o pe Iulia.

Hasdeu comunica permanent cu fiica sa cu ajutorul spiritismului, pe care l-a imbratisat dupa trecerea acesteia in nefiinta, ca si Victor Hugo, a carei fata Leopoldine a murit la aceeasi varsta, inecata in Sena. De altfel, pe Iulia Hasdeu si pe Victor Hugo ii lega o adanca prietenie, Iulia fiind foarte mahnita la moartea acestuia.

In curtea Castelului se mai aflau inca trei case, din care numai una se mai pastreaza, in prezent fiind biblioteca si arhiva muzeului memorial.

Iuliei Hasdeu, care la sapte ani a fost capabila sa scrie despre viata lui Mihai Viteazul, iar la 16 ani, dupa ce absolvise Conservatorul din Bucuresti si intrase studenta la Sorbona, urmand in acelasi timp cursurile Scolii Inalte de Studii din Paris, i se intrezarea un viitor genial... Desi a „sperat o lume intreaga de fapte mari”, a luat parte „in acest joc obositor ce viata se numeste, unde atatia lupta si atatia plang”, lasand insa in urma doar amprenta acestui geniu neinteles...

Un „templu metafizic” a ramas in urma ei, un castel unic in lume prin simbolistica pe care o reprezinta si care se afla accesibil fiecaruia dintre noi, in Campina, un orasel mic de provincie, dar mare prin personalitatile care s-au stabilit aici...

Castelul se poate vizita cu ajutorul unui audioghid (sub forma unui telefon wireless), toate exponatele avand un numar atribuit, pe care tastandu-l, aflam informatii despre acesta, acompaniati de o bucata muzicala clasica in surdina.

---

VIZUALIZĂRI: 6921 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI