Viața la țară

TIPĂREȘTE

Casa memorială George Topârceanu (Nămăești)

Iată că s-a sfârșit un an nefericit pentru toată lumea, iar noul an sper din tot sufletul să nu mai fie atât de restrictiv ca cel ce tocmai s-a terminat. Fiind primul meu articol scris în noul an, am dorit să scriu despre un poet care a prețuit viața și a surprins foarte bine vicii, comportamente sau aspecte ale naturii, într-un stil pe care unii contemporani l-au numit pe Topârceanu drept” caricaturistul vieții” .

În comuna Valea Mare Pravăț, aproape de centrul satului Nămăești și” peste drum” de Mănăstirea Nămăești se află Casa Memorială George Topârceanu. Timp de opt ani, începând cu 1905, familia poetului a locuit în casa cu pridvor la etaj. Aici, Topârceanu a scris primele lui poezii, aici s-a îndrăgostit pentru prima oară, aici s-a căsătorit și tot aici s-a născut fiul său, Gheorghe.

Deși s-a născut la București, părinții au străbătut mai multe localități din țară, apoi au locuit la Nămăești, cu chirie în casa unei tinere învățătoare. În vârstă de nouăsprezece ani, tânărul Topârceanu se îndrăgostește de Victoria, tânăra învățătoare care a închiriat casa familiei poetului. Tot în acea perioadă, poetul debutează cu primele lui versuri însă fără prea mare succes. După absolvirea liceului Sf. Sava, poetul intră ca funcționar, apoi profesor suplinitor. De asemenea, frecventează cursurile facultății de drept pe care o abandonează în favoarea Facultății de Litere, dar nu o termină nici pe aceasta.

Se mută apoi la Iași, în timp ce soția sa și copilul rămân la Nămăești. Urmează o corespondență din care reiese dorul și dragostea față de tânăra lui familie.

Lăsând viața lui personală pe plan secund, străbatem curtea muzeală și ajungem la intrarea în casa memorială. Pe ușa de la intrare este afișat programul de vizitare și prețul biletelor: de luni până vineri, de la ora 09.00 la 17.00, prețul unui bilet fiind de 6 lei/persoană, iar pentru elevi - 3 lei.

Casa are puține odăi, dar este foarte bine împărțită, dispunerea încăperilor fiind simetrică. La intrare ne întâmpină un mic hol/antreu, pe pereții căruia se află colaje de fotografii înfățișând aspecte din viața și opera poetului.

Camera din stânga cuprinde obiecte personale ale lui Topârceanu, în timp ce pereții cuprind fotografii din tinerețea lui, date biografice, aspecte din timpul activității literare. Printre obiectele personale nu am putut să nu remarc diploma de absolvire a liceului Sf. Sava din București, stiloul său, iar alături, în altă vitrină am admirat un set de birou albastru cu auriu, lucrat cu multă atenție. Încăperea din dreapta cuprinde un război de țesut, covoare manuale tradiționale, diverse obiecte care reflectă activitatea de țesut, precum și o ladă de zestre. Mama poetului fusese țesătoare, iar atelierul a fost dedicat acesteia.

Lăsăm în urmă odăile și urcăm la etaj, pe o scară de lemn ce dă în pridvorul larg. La fel ca și la parter, intrăm într-un hol pe pereții căruia se află fotocopii ale volumelor publicate în timpul vieții, fotocopii ale articolelor privind decesul poetului, precum și fotocopii ale volumelor cu dedicație din partea prietenilor din cercul scriitorilor. Tot aici este expus și un portret al poetului, ultimul portret al acestuia. De asemenea, tot în holul de la etaj se află o vitrină cu obiecte originale ce reflectă pasiunile poetului: un arc cu 1-2 săgeți, un fluier, o pușcă de vânătoare și cutia pentru cartușe etc.

Camera din stânga reprezintă dormitorul, amenajat simplu, cu mobilier de epocă și covoare cu motive populare, iar cuvertura de pat și draperiile sunt exemple ale artei românești tradiționale. În dormitor, pe un suport din lemn erau două fiare de călcat cu cărbuni, tablouri și vase de ceramică.

În odaia din dreapta este camera de lucru a poetului. Aici, obiectele sunt abundente și merită o expunere mai amplă. În dreapta camerei, în cuier, sunt agățate bastonul, pălăria, tolba pentru săgeți (arcul era în vitrină) și alte obiecte personale.

Un pic mai departe este un mic birou la care lucra poetul. Mutând privirea spre stânga, întâlnim biblioteca și o etajeră care conțin opere ale clasicilor literaturii universale, precum și volume ale confraților, acestea din urmă având dedicații. Facsimile de versuri, o parte din corespondența sa, relația cu fratele său vitreg (sculptorul Ion Mateescu), documente ce reflectă viața și interacțiunea cu editorii, fotocopia Baladei chiriașului grăbit, toate acestea sunt în camera de lucru a lui Topârceanu.

De asemenea, camera-birou este decorată cu covoare specifice artei tradiționale românești, iar spre peretele din stânga se află un scaun dublu, ciudat, ca și cum vorbitorii și-ar fi putut apropia capetele pentru a vorbi șoptit, împărtășindu-și cine știe ce secrete. Pe birou am putut admira manuscrisul original al poemului Somnul iubitei, scris cu gândul la iubita sa, viitoarea lui soție, învățătoarea Victoria Iuga. În vitrină se regăsesc exemplare din revistele la care a colaborat și a scris: Însemnări ieșene, Viața Românească, Lumea umoristică etc. Din camera de lucru nu lipsește un candelabru” cu aripi” , o oglindă masivă din lemn, icoana, nelipsită din casa creștină tradițională, dar și câteva tablouri.

Am ieșit apoi în pridvor, de unde am putut admira satul ce se întinde de-a lungul șoselei, iar într-un colț flutura, mândru, drapelul național. Să nu uităm că Topârceanu a luptat în primul război mondial, fiind chiar prizonier de război timp de câțiva ani.

Curtea casei nu este foarte mare, dar undeva, lateral de casă, spre” fundul curții” , bustul poetului ne privește cu ochi nici triști, nici veseli, ci doar melancolici, scrutând, parcă, timpurile ce i-au urmat. Și îndreptându-ne spre ieșire îmi răsunau în minte versurile de început ale Baladei chiriașului grăbit, părându-mi-se că aceste versuri se potrivesc foarte bine cu imaginea bustului și cu personalitatea poetului.

Dacă vizitați mănăstirea Nămăești, nu ezitați să pășiți și spre casa memorială a lui George Topârceanu.

---

VIZUALIZĂRI: 583 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI