Descoperă orașul Fetești

TIPĂREȘTE

Așezat pe cursul inferior al Dunării, Fetești a fost încă unul dintre orașele românești de la malul fluviului pe care am dorit să le vizităm. Prilejul s-a ivit în minivacanța de Sf. Maria, zilele libere acordate în plus fiind în același timp un avantaj, dar și un dezavantaj pentru noi. Cum se ajunge din București la Fetești, cum, cât, unde și când se plătește taxa de trecere pe pod, nu voi aminti pentru că acestea sunt amănunte cunoscute de toată lumea. Mi-ar plăcea, înainte de toate, să amintesc legendele acestui vechi oraș.

Se spune că, în trecut, tinerii ciobani plecați cu oile în Câmpia Bărăganului veneau în sat să caute fete pentru însurătoare. De la "satul cu fete" se pare că se trage numele așezării - Fetești. Cum o legendă nu circulă niciodată singură, din bătrâni se mai povestește că pământurile din jur aparțineau boierului Dudescu care avea o fată. La căsătorie, i-ar fi dat acesteia ca zestre jumătate din moșie. Pe moșia fetei a luat naștere satul, numele de "moșia fetei" sau "satul fetei" folosit în acele vremuri transformându-se cu timpul în Fetești. Tot legendele mai spun și că în zonă exista o movilă de pământ - "dealul cu fete" - pe care se aprindea un foc vizibil de la mare depărtare, care semnala apropierea turcilor năvălitori. Atunci, de frica lor, tinerele fete se ascundeau în șirele de paie.

Dar, mai importantă și mai demnă de crezare decât orice legendă este atestarea documentară a așezării, la 21 aprilie 1528, într-un act emis de voievodul Țării Românești, Radu de la Afumați. La început târg de cereale și de animale, așezarea s-a dezvoltat devenind comună, apoi oraș. Din 1995 este municipiu.

Municipiul Feteşti este alcătuit din mai multe cartiere apărute pe vetre mai vechi, înşiruite pe o distanță de 5 km de-a lungul malului stâng al braţului Borcea, la contactul acestuia cu lunca Dunării. La nord, în apropierea nodului feroviar Feteşti-Gară, a apărut un nou cartier care concentrează instituţiile administrative, social-culturale şi principalele unităţi economice. Faptul că orașul Fetești este important nod de cale ferată, dar și că este situat lângă autostradă, creează premise pentru dezvoltare economică și turism de tranzit.

De numele orașului Fetești se leagă și povestea Podurilor Dunărene, cea mai amplă lucrare de terasare din România sfârșitului de secol XIX. Proiectul liniei ferate Fetești - Cernavodă și construirea celor două mari poduri (peste Dunăre și peste brațul Borcea), lucrare magistrală înfăptuită sub conducerea arhitectului român Anghel Saligny, a uimit lumea. La 14 septembrie 1895 când s-a deschis circulația între Fetești și Cernavodă Pod, întregul complex de poduri feroviare românești peste Dunăre (cu o lungime totală de 4087 m) era cel mai lung complex de poduri feroviare din Europa continentală și al treilea din lume. Bineînțeles, unul dintre scopurile călătoriei noastre era revederea acestei vechi magistrale dublată de combinația de poduri moderne, realizate în zilele noastre. Dar, despre Podul Anghel Saligny sau Podul Carol I voi scrie în viitor.

Ieșind din Autostrada Soarelui, La Fetești, am continuat pe Str. Călărași căutând numărul 347 unde se află Muzeul municipal "Anghel Saligny". Știam că împreună cu Biblioteca municipală "Ion Vlad", Muzeul "Anghel Saligny" este găzduit de o veche clădire renovată în acest scop. Structurat în trei săli - sala Anghel Saligny, sala Depoului CFR şi Camera ţărănească - muzeul expune aprox. 3000 de obiecte în mare parte donații ale localnicilor (unelte gospodărești, uniforme militare, monede din perioada interbelică și cea de după al doilea război mondial…)

Acest obiectiv figura primul pe lista noastră. Chiar înainte de a ajunge la cazare, în centru, la Hotel Miorița ne-am grăbit la Muzeul municipal "Anghel Saligny" sperând să-l mai găsim deschis. N-am avut noroc. Uitasem că minivacanța de Sf. Maria înseamnă zile libere în plus pentru funcționarii de la stat. Am dat târcoale muzeului, am fotografiat Monumentul Eroilor ridicat de locuitorii comunei Fetești în amintirea celor 139 de eroi din localitate căzuți pentru țară în primul război mondial, apoi ne-am întors la ușa muzeului. Pentru cei care - eventual - vor merge acolo și vor citi mai întâi pe aici, transcriu programul de vizite afișat la intrare: Luni - Joi între orele 8.00-16.00, Vineri între orele 8.00-14.00 după care, până la 16.00 - program administrativ, Sâmbătă, Duminică, precum și în toate sărbătorile legale - închis. Există și un număr de telefon afișat la intrare, număr la care nu răspunde nimeni. O fi chiar telefonul din interiorul muzeului? Dacă da, atunci cine să răspundă când muzeul este închis?

Pentru că chiar în fața muzeului este o stație de autobuz, un bătrânel care aștepta acolo, ne-a spus că nu este mare lucru de văzut în interior, dar s-a arătat dispus să ne ajute încercând să contacteze pe cineva de pe telefonul lui mobil. Zădarnic!

În continuare, la numărul 301, tot pe Str. Călărași, Școala generală nr. 2 este un local de care se leagă începuturile învățământului în Fetești. Funcționând din 1873, la început într-o casă cu două camere situată pe terenul unui localnic - actuala curte a școlii - abia în 1887 școala a căpătat un local nou, cu trei săli de clasă și o cancelarie, local care poate fi văzut și astăzi. În anul 1922 s-a construit o a doua clădire cu patru săli de clasă și două cancelarii, care a funcționat ca gimnaziu mixt până în 1932, după care a devenit școală primară, iar după reforma din 1948, școală elementară.

Tot în Fetești, în cartierul Dudești, pe Str. Plevnei, nr. 9, se află una dintre cele mai vechi biserici ale orașului. Biserica Sf. Nicolae, un monument de arhitectură, datează din 1884. Parohia a luat ființă în anul 1882 prin unirea parohiei comunei Dudești cu cea a cătunului Feteștii-Noi Scutari și s-a hotărât construirea unei noi biserici de zid cu hramurile celor două vechi biserici parohiale, respectiv Sfântul Nicolae și Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Construcția a început în 1884 și s-a încheiat cinci ani mai târziu, în 1889, an în care meșterul bucureștean Mihail Dragomirescu a realizat pictura interioară. Cu trecerea timpului, sfântul lăcaș cu trei turle și pridvor închis, cu o frumoasă catapeteasmă din lemn de brad, a necesitat și a beneficiat de anumite refaceri. De la Biserica parohiei Fetești-Dudești și până în Fetești-Gară, sunt 7 km.

În nordul orașului se află cartierul Feteşti-Gară, zonă care concentrează instituţiile administrative, social-culturale şi principalele unităţi economice. Acolo rezervaserăm și noi cazarea - de la Hotel "La doi colonei" pomenindu-ne la Hotel Miorița (dar despre asta am povestit!) - așa încât acolo am petrecut cea mai mare parte a timpului dedicat orașului Fetești. Ce am făcut acolo?

După formalitățile de cazare, o bere rece la Restaurant Rustic, apoi plimbare cât cuprinde, până la masa de seară.

Gara din Fetești, acest ansamblu industrial construit concomitent cu calea ferată Bucureşti - Ciulniţa - Feteşti, datează din 1887. Pe pasarelă, am traversat liniile ferate pentru a ajunge la Biserica Adormirea Maicii Domnului, un lăcaș de cult nou, situat în Str. Țăndărei, nr. 6, înălțat în perioada 1998-2000. Când am ajuns noi acolo, poarta era încuiată, așa încât ne-am mulțumit privind și fotografiind zidurile albe și pridvorul încă nefinalizat, precum și monumentul ridicat în memoria eroilor locali căzuți în cele două războaie mondiale.

Trebuie să spun că, în Fetești, pe Str. Constantin Brâncoveanu, mai există o Biserică Adormirea Maicii Domnului. Spre deosebire de prima, fiind mult mai veche (1882), aceasta este inclusă pe lista monumentelor de arhitectură de interes local.

Pe Str. Călărași, nr. 595, nu departe de Primărie, se află Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, un lăcaș mai nou, înălțat în perioada 1937-1948.

Am făcut o plimbare până la vechiul turn de apă al orașului situat în apropiere de gară, ocazie cu care am văzut clădirea în care a funcționat din 1953 și până în 1959 primul liceu din orașul Fetești. De asemenea, am văzut Școala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" veche de 43 de ani. De-a lungul străzii principale - Strada Călărași – dincolo de Parcul central și de Catedrala "Sfânta Treime" - una lângă alta, vedem alte trei unități de învățământ: Școala Gimnazială "Aurel Vlaicu", Liceul Teoretic "Carol I" și Liceul Tehnologic "Anghel Saligny". Spitalul municipal datând din 1908, construit după proiectul inginerului Anghel Saligny, poartă - bineînțeles - numele acestuia și este considerat monument de arhitectură.

Dacă vă interesează și alte monumente istorice de interes local, aflați că pe Str. Borcea se află o moară țărănească datând de la începutul sec. XX. Este vorba despre o moară cu ciocănele pentru măcinat grâu și porumb. Iar dacă vreți să vedeți două case cu prăvălie - monumente de arhitectură de interes local, căutați-le pe Str. Călărași! Una dintre ele, construită în 1905 de Iacovanache Andreescu a fost locuinţa proprietarului, dar și magazin alimentar, primărie şi apoi sediu al Ocolului Silvic. O altă casă-monument, construită din cărămidă, în 1923, a fost la rândul ei locuinţă şi prăvălie.

Concluzii

Desigur, Fetești nu este un oraș turistic. Cel puțin nu în accepțiunea actuală a termenului de "oraș turistic". Nu trebuie însă să lipsească de pe lista celor care - asemenea mie - și-au propus să viziteze toate orașele românești de la Dunăre.

Podul Regele Carol I dintre Fetești și Cernavodă, proiectat de Anghel Saligny, Gara Fetești și Depoul CFR, sunt monumente istorice de arhitectură de interes național și merită atenția celor care încă nu le-au văzut.

---

VIZUALIZĂRI: 2812 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI