ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 23.04.2014
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Bucureşti
ÎNSCRIS: 09.05.11
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
OCT-2013
DURATA: 2 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
95.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

O zi în Giurgiu şi/sau împrejurimi

Mărire şi decădere

TIPĂREȘTE

A trecut mai bine de un an de când citeam, aici pe AFA, un articol deosebit de interesant despre oraşul Giurgiu – ,,Trecut şi prezent în Giurgiu’’, review prin care colega noastră @iulianic devenea primul Pretor al acestei comunităţi. Am tresărit şi m-a cuprins brusc nostalgia deoarece copilăria şi adolescenţa mea sunt legate de acest oraş – m-am născut, am copilărit şi am făcut armata în judeţul Giurgiu iar liceul şi primii ani în câmpul muncii i-am făcut în oraşul reşedinţă de judeţ.

Amintirile au început să mă răscolească, clişeele trecutului se derulau cu repeziciune pe retină iar pe măsură ce trecea timpul devenea tot mai apăsător un sentiment de vinovăţie, de datorie neîmplinită, de trădare chiar, faţă de oraşul care a avut un rol determinant atât în formarea mea profesională cât şi ca om – am realizat cu neplăcută surprindere că, vizitele mele în acest oraş în ultimii 26 de ani le pot număra pe degetele unei singuri mâini, în ciuda faptului că domiciliez la cca 60 km distanţă de el (cam o oră de mers cu maşina) iar casa părintească se află la vreo 30 km! Unde mai pui că acele vizite au fost făcute forţat de împrejurări şi cu ochii pe ceas...

Mi-am amintit, de pe vremea copilăriei, de bărâna gară a oraşului (printre cele mai vechi din ţară!), de alimentara Căprioara, gogoşeria şi restaurantul- autoservire Rapid, aflate în imediata apropiere, de bâlciul de Sf Măria Mare de la bariera Ghizdaru, unde, mergeam an de an ori cu bunicii, ori cu părinţii, de Policlinica judeţeană unde mergeam mereu cu strângere de inimă, de strada Gării, plină de buticuri, magazinaşe, tutungerii, cofetării, berării, ateliere, mici meşteşugari, lustragii, bişniţari etc, principala stradă comercială a oraşului, de centrul străjuit de Turnul Ceasornicului şi mai târziu de blocul Romarta, centru unde se mai afla Casa de Cultură pe a cărei scenă păşeam pentru ,,Cântarea României’’ în formaţia de dansuri populare a şcolii, la vârsta de 8 ani, de Piaţa Mare a oraşului de unde făceam aprovizionarea, de Spitalul Judeţean, pe care l-am ,,vizitat’’ de 2 ori până la vârsta de 10 ani.

În timpul liceului am descoperit, pe lângă cele 2 unităţi de învăţământ unde am studiat (Liceul Ion Maiorescu şi Liceul nr 2), căminele (internate aşa cum le spuneam la acea vreme!) Meteor şi Zalomit, primul purtând numele restaurantului vecin, renumit pentru ciorba de burtă pe care o făcea (de multe ori renunţam la prima oră ca să apucăm!), cofetăriile din centru, cinematografele Lumina şi Bucureşti (pe cel de-al 3-lea aflat lângă Şc. Gen. Nr 10 îl frecventam mai rar!) pentru ale căror premiere chiuleam adesea de la şcoală (pt filmul ABBA am lipsit toată ziua!), Teatrul de Vară cu spectacole live (mi-a rămas viu în minte un spectacol excepţional cu regretatul Gil Dobrică!), stadionul Municipal (de lângă Fabrica de Zahăr) unde mergeam pt meciurile echipei de fotbal Dunărea Giurgiu şi pt spectacolele cenaclului Flacăra, al lui Adrian Păunescu, Parcul Alei cu baza sportivă Voinţa (ce gale de box internaţionale se ţineau aici!) şi clubul sportiv Cetate, unde jucam fotbal şi ping-pong, fabrica de conserve Fructonil şi Şantierul Naval Giurgiu, unde am făcut practică în timpul liceului, Ştrandul de pe malul Dunării şi canalul Sf. Gheorghe, unde mergeam să facem baie, Cetatea Giurgiului, Muzeul de Independenţă etc.

Canalul Sf. Gheorghe aveam să-l traversez de sute de ori, după terminarea liceului şi satisfacerea stagiului militar, pe podul Bizetz, în drum spre Ş. N. Giurgiu, locul de muncă unde aveam repartiţia şi pe care l-am onorat cu prezenţa timp de vreo doi ani jumate, interval în care am intrat în contact atât cu unităţile industriale ale oraşului – ICMUG, Combinatul Chimic, Dunăreana – cât şi cu unităţile ,,social-educative’’ la care nu avusesem acces până atunci – restaurantul Perla din Portul Ramadan, restaurantul Ruse din Piaţa Centrală, barul Victoria de la parterul hotelului cu acelaşi nume (noi îi spuneam Preşu’ Roşu!), loc unde ne mai întâlneam cu foştii noştri profesori, braseria Potcoava şi berăria Zori-de-zi, de pe strada Gării, Clubul Tineretului etc.

Atât de multe mi-a oferit acest oraş iar eu am fost atât de nedrept cu el, mi-am zis când am citit articolul respectiv (urmat la scurt timp de un al doilea!), încât m-am hotărât să mă revanşez cumva şi să-l vizitez mai des de-acum încolo! Iar ocazia s-a ivit mai repede decât m-aş fi aşteptat – ceva probleme de rezolvat pentru bătrâna mea mamă mi-a dat ocazia să mă întâlnesc cu câţiva colegi şi să realizăm că tocmai se împlineau 30 de ani de la terminarea liceului, drept pentru care am planificat o reuniune de clasă la începutul lunii octombrie, deci cu o mică întârziere!

Aşa se face că anul trecut am vizitat municipiul Giurgiu de mai multe ori decât în ultimii 26 de ani la un loc! Ce-am găsit? Şi bune şi rele! Dar parcă mai multe rele, după părerea mea!

M-a surprins plăcut strada Gării, transformată într-o stradă pietonală pavată impecabil, cu clădiri vechi reabilitate şi altele noi dar care păstrează cât de cât linia arhitecturală a celor vechi; procesul de restaurare al gării Giurgiu Oraş; apariţia unui frumos parc pe şoseaua Bucureşti, vis-a-vis de Spitalul Judeţean Giurgiu – parcul Mihai Viteazul, cu locuri de joacă pentru copii, căsuţe pt comercianţi iar în mijlocul parcului tronează o frumoasă statuie a domnitorului român; construcţia unui pod paralel cu Podul Bizetz şi conservarea celui din urmă – spre ruşinea mea abia anul trecut am aflat de la @Costi că acesta este primul pod curbat în plan orizontal construit în Europa; transformarea vechiului cinema de lângă fosta Miliţie Judeţeană în Ateneul Nicolae Bălănescu; renovarea căminului Zalomit (fosta şcoală Ion Zalomit, construită în 1868) şi transformarea lui în Centrul Cultural Ion Vinea; apariţia câtorva statui noi dintre care am remarcat ,,Diana cu ciuta’’ din Piaţa Gării şi statuia lui Vlad Ţepeş din faţa Primăriei, instituţie care a fost inspirat mutată mai în centrul geografic al oraşului, în clădirea fostuluii Cămin de Ucenici.

Inutil să vă spun că cea mai frumoasă impresie mi-a făcut-o restaurantul Perla, unde am sărbătorit evenimentul, o locaţie deosebită, cu o bucătărie excelentă, personal amabil şi nişte proprietari foarte flexibili şi înţelegători. Jos cu pălăria!

Tot la plusuri aş adăuga, cu indulgenţă însă din cauza culorilor sinistre, construcţia unor clădiri noi pe şoseaua Bucureşti (Prefectura, Finanţele).

Decepţiile sunt însă mai multe: cea mai mare, dpmdv, este starea jalnică a Liceului Ion Maiorescu, liceul nr 1 al oraşului din perioada comunistă, o clădire cu o arhitectură deosebită lăsată de izbelişte; transformarea Teatrului de Vară într-o groapă de gunoi; starea precară a clădirii care a adăpostit vechea primărie şi Consiliul Judeţean Giurgiu; indolenţa în privinţa promovării Cetăţii Giurgiului; dispariţia clădirilor vechi, cu valoare istorică din Piaţa Mare şi apariţia unui supermarket care contrastează în mod neplăcut cu clădirile din jur; ruinele restaurantului Meteor şi ale hotelului Victoria, neîncăpătoare în vremurile bune; dispariţia fabricii de conserve Fructonil (fosta Fabrică de marmeladă Zăgănescu naţionalizată în 1948 de comunişti), fabrica unde am efectuat prima perioadă de practică din anul I de liceu etc.

Dealtfel întreaga industrie grea şi uşoară din Giurgiu este la pământ – dacă în anii ’80 lucrau în fabricile giurgiuvene peste 35 000 de oameni acum au ramas vreo 2 000. Ca şi Fructonilul, alte fabrici prospere în timpul comunismului au ajuns nişte ruine: Combinatul Chimic, ICMUG, Fabrica de Zahăr, CET Giurgiu, Fabrica de Bere etc.

O poveste mai aparte are Şantierul Naval Giurgiu: fondat în anul 1857, această fabrică a fost deschizătorul de drumuri ai industriei grele giurgiuvene, dezvoltându-se în trepte şi fiind o adevărată pepinieră profesională pt unităţile deschise ulterior; aici s-au făcut de-a lungul timpului axe pt turbinele de la Porţile de Fier, tancuri petroliere pt RD Vietnam, barje, remorchere şi împingătoare pt blocul comunist european, staţii şi sisteme de irigare pt agricultura românească etc. După Revoluţie a început să decadă iar în 1998 a fost primul dintre cele 7 şantiere navale dunărene care a falimentat; totuşi în 2002 apare un investitor care a revitalizat oarecum activitatea în şantier, înfiinţând SN ,,Shipyard ATG’’ care are în acest moment cca 300 de angajaţi.

Un alt aspect care nu mi-a plăcut este construcţia unui bar-restaurant cu terasă în jurul Turnului Ceasornicului care transformă simbolul oraşului într-un obiectiv comercial, răpindu-i din farmecul şi măreţia pe care o avea înainte; despre acest monument de o valoare istorică excepţională vă invit să citiţi un articol pe măsură în cotidianul ,,Giurgiuveanul’’ – ,,Turnul Ceasornicului din Giurgiu. Breviar’’.

Nu în ultimul rând, mi-a displăcut faptul că am găsit un oraş aproape pustiu într-o frumoasă duminică după-amiază de toamnă în locurile care erau odinioară cele mai fierbinţi din oraş – Strada Gării şi centrul oraşului! Nu mi-a venit să cred!

Celelalte obiective ale oraşului au fost ,,disecate’’ foarte detaliat în impresiile colegei noastre @iulianic aşa că este inutil să le reiau ci doar să vă invit să le vizualizaţi la ,,sursă’’!

Astăzi 23 aprilie, de Sf Mare Mucenic Gheorghe, pe lângă cei peste 900 000 de sărbătoriţi din ţara noastră, se sărbătoreşte şi Ziua Municipiului Giurgiu, după ce în zilele precedente au avut loc Zilele Oraşului Giurgiu! Tuturor le doresc ,,La mulţi ani’’!


---
Trimis de marocanu21 in 23.04.14 22:19:47
Validat / Publicat: 24.04.14 07:23:35
VIZUALIZĂRI: 4118INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GIURGIU.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (marocanu21); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P33 statui în parcul Alei
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 29900 PMA (din 32 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

9 ecouri scrise, până acum

amero [24.04.14 08:18:08] »

buna dimineata, am citit un rew. melancolic dar si realist, frumos si obiectiv. ma bucur ca am venit cu primul vot. felicitari

marocanu21 [24.04.14 09:58:42] »

@amero: Mulţumesc frumos! Aş fi avut mai multe de spus dar l-am scris pe fugă (ieri am realizat că este ziua oraşului) dar din păcate mai mult de rău, aşa că m-am abţinut, fiind zi de sărbătoare!

alinaro [25.04.14 08:13:39] »

@marocanu21: La multi año, Giurgiu! Un articol scris cu sufletul, mi-a placut.

marocanu21 [25.04.14 10:35:52] »

@alinaro: multumesc!

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [27.04.14 11:42:06] »

@marocanu21: Am considerat întotdeauna că cei mai indicaţi pentru a prezenta un oraş, un ţinut, sunt cei care s-au născut acolo şi i-au respirat aerul încă de mici sau cei care au locuit acolo mai mult timp. Noi, vizitatorii de ocazie, vedem totul ca simpli pasageri, mereu în goană după alte şi alte atracţii.

Mi-a plăcut relatarea ta. Făcută din suflet, este profund marcată de nostalgia anilor trecuţi! Felicitări pentru asta, dar şi pentru ocazia de a vă reîntâlni prietenii din adolescenţă! Frumos moment!

Mulţumesc pentru cuvintele de apreciere referitoare la Trecut şi prezent la Giurgiu, articolul meu de acum un an!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
marocanu21 [28.04.14 07:47:38] »

@iulianic: Va multumesc si eu pt cuvintele frumoase!

mariuscp [13.07.14 09:21:44] »

Plec spre Thassos din Suceava si as face o oprire de o noapte in Giurgiu (sunt cu copiii) pentru a porni dimineata spre Grecia. Puteti sa-mi recomandati un hotel sau pensiune (sa aiba parcare supravegheata) ?

marocanu21 [14.07.14 11:15:18] »

@mariuscp: Dupa cum cred ca ai observat, in ultimii 26 de ani am cam pierdut contactul cu orasul asa ca nu pot sa-ti recomand o unitate de cazare din oras, in schimb pot sa-ti indic o pensiune aflata la cca o jumatate de ora de vama - Hanul Calugarenilor, aflata la intrarea in comuna Calugareni, pe partea dreapta, fara a mai fi nevoie apoi sa intri in oras ci sa mergi direct in vama: locatia este una de exceptie si are parcare supravegheata.

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [14.07.14 14:33:23] »

@mariuscp: La intrarea în oraş, la sensul giratoriu - spre stânga - Şoseaua Prieteniei duce la Podul Giurgiu-Russe (la vamă). Cei plecaţi la drum lung, care vor să înnopteze la Giurgiu înainte de a ieşi din ţară, pot trage la Hanul Cosminului sau Motelul Cosmo 2* care oferă adăpost chiar aproape de intersecţia amintită. Nu sunt în măsură să dau detalii privind condiţiile de cazare deoarece noi (fiind din Bucureşti) nu am rămas niciodată acolo. Doar am sugerat o altă variantă.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
alinaro, amero, iulianic, mariuscp, marocanu21
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.109946966171 sec
ecranul dvs: 1 x 1