La Snagov

TIPĂREȘTE

Deoarece pentru noi vremea vacantelor inca nu a sosit, in weekendul trecut am hotarat sa petrecem o zi aproape de Bucuresti, in padurile Snagovului.

La 35 km pe soseaua Bucuresti - Ploiesti, dupa localitatea Ciolpani, un indicator dreapta directioneaza spre Club Nautic. Podul pietonal care traverseaza DN1 pe aici, precum si o benzinarie aflata pe partea stanga, sunt alte doua puncte de reper ajutatoare.

Inca nesiguri de drumul laturalnic pe care ne-am angajat, oprind pentru a cere lamuriri suplimentare de la un localnic, am observat un mic afis care informa ca "Snagov Tur redeschide sezonul ecoturistic in zona Snagov incepand cu 22 aprilie" adica tocmai ziua in care ne aflam. Se fac circuite de o ora cu vaporasul "Vlad Tepes" (35 lei/pers.), cu un popas de 20 de minute pentru vizitarea Manastirii Snagov. Nu suntem chiar pasionati de sporturi nautice sau plimbari pe lac. Ceea ce ne propuseseram pentru acea zi de duminica erau cateva momente de relaxare pe malul lacului, la aer curat, intr-un loc civilizat. E adevarat, nu vazuseram niciodata Manastirea Snagov si, daca s-ar fi potrivit…

Am continuat pe drumul relativ bun, care trece prin padure si se sfarseste la Snagov Parc. Verdele crud al frunzelor in luna lui april, lumina soarelui strapungand cu greu desisul crengilor care pe alocuri se impreunau deasupra soselei, au facut din acest drum unul de poveste. Calatoream printr-un minunat tunel, in alte timpuri, spre alte taramuri...

Inscrise pe panouri, incepeau sa apara tot mai frecvent informatii despre pensiuni, restaurante, locuri de popas. In cele din urma am oprit intr-o parcare mare, destul de populata cu masini de Bucuresti si nu numai.

Ajunseseram la Hanul Vlasiei, construit pe unul dintre malurile Lacului Snagov. Alaturi se afla Hotel Restaurant Dolce Vita. Amplasate in cadrul natural deosebit al padurii, pe malul lacului, este de la sine inteles ca ambele beneficiaza pe mici debarcadere pentru a-si primi oaspetii si pe calea apei. Pentru informatii suplimentare care va vor ajuta sa decideti ce locatie veti alege dintre cele doua, accesati hanulvlasieisnagov.ro si dolcevitasnagov.ro

Noi am ales la intamplare, acolo, in parcare, Hanul Vlasiei. Prin poarta deschisa larg, vedeam cladirea inalta a hanului, iar in departare, luciul apei. O constructie din barne, o sura, flanca intrarea pe partea stanga. Curtea foarte bine ingrijita, cu un rond central, are si loc de joaca pentru cei mici. In dreapta, o zona impadurita desparte Hanul Vlasiei de vecinul sau, Hotelul Restaurant Dolce Vita.

Am coborat pana la debarcader si ne-am plimbat remarcand minutiozitatea cu care este ingrijit totul. Nici o floare sau planta decorativa, nici o banca sau stalp de iluminat, nimic nu este la voia intamplarii. Despre curatenie are rost sa mai amintesc? Nici un fir de praf, nici un muc de tigara, nici o hartiuta. Doar natura adevarata si aer curat din belsug.

Pentru ca era vremea amiezei Sura de la Hanul Vlasiei ne indemna sa-i trecem pragul. Parca mai mult decat foamea, Sura ne chema prin aspectul ei rustic, prin barnele masive de lemn din care este construita si prin decorurile amplasate peste tot: farfurii de ceramica, ulcioare, cani, roti de caruta. O scara decorativa ducand spre un pod imaginar, deasupra barului, completa aspectul in modul cel mai fericit. Ne-am asezat la o masa, pe scaune - fireste tot rustice si din lemn masiv - prevazute cu pernite moi, din blana. Langa noi, in spatiul verde, trona o caruta incarcata cu fan si un cerb pe care am tinut sa-l fotografiez la plecare.

Nu are rost sa povestesc ce am comandat, cat a costat… Pentru mine era suficient ca ma aflam acolo si ca, in cele din urma mi s-a oferit o portie de papanasi foarte buni. Cred ca in scurt timp voi alcatui un top al locatiilor care servesc acest gen de desert. Am observat ca se fac in multe locuri, dar nu peste tot bucatarii sunt la fel de talentati.

Grupul sanitar se afla in curte, intr-o anexa separata, foarte aproape de Sura. Este curat si dotat cu tot ceea ce este necesar unor toalete moderne.

Dupa masa, pentru ca nu doream sa ramanem pe loc, ne-am propus sa incercam sa gasim manastirea din insula. Stiam ca este greu. Nu vazuseram nici macar un indicator la venire si nimeni nu stia sa ne raspunda unde este. In cele din urma, un baiat de la debarcader, probabil de prin partea locului, ne-a spus: "Al doilea drum in dreapta, prin padure".

La intrarea pe primul drum era un indicator de acces interzis atat pietonal cat si auto si o sageata spre Palat. Mi-am imaginat ca trebuie sa fie o zona inaccesibila muritorilor de rand, dar curiozitatea m-a indemnat sa incerc sa aflu acasa cateva detalii despre acest palat. Am accesat palatulsnagov.ro si am aflat ca

”Palatul Snagov a fost construit in anii 30 de catre Printul Nicolae si extins in anii 80 de familia Ceausescu. Aceasta resedinta se afla pe malul lacului Snagov, fiind in prezent destinata oaspetilor veniti la invitatia unor institutii importante precum: presedentia, parlamentul sau guvernul. Asadar, acesta este motivul pentru care nu am putut sa-l vedem nici macar pe dinafara. Daca in prezent in palatul in care Ceausescu nu a locuit niciodata, care gazduieste doar ocazional forumuri politice si intruniri ale angajatilor unor multinationale, se organizeaza nunti si botezuri, mi se pare nedrept ca omul de rand sa nu se poata nici macar apropia. Am vazut si am fotografiat Palatul de la distanta, de pe celalalt mal al lacului.

Hotarati sa incercam varianta propusa de baiatul de la debarcader, "Al doilea drum in dreapta, prin padure", ne-am aventurat pe un drum foarte prost, cu gropi si nesemnalizat, dar foarte frumos. Daca as fi putut strabate acei vreo 5 km la pas, inspirand aerul padurii si bucurandu-ma de verdele crud… Cu rabdare si conducand foarte incet, am ajuns la o intersectie unde o sageata ne arata directia spre Sfanta Manastire Snagov "Vlad Tepes" insula, monument istoric sec. XIV-XV. In afara faptului ca am aflat ca mai aveam de parcurs 2 km pe drumul din padure, pe indicator mai erau alte doua informatii pretioase: un numar de telefon despre care ulterior am aflat ca este al staretului (pana la construirea podului, staretul transporta pelerinii cu barca) si Vesta Investment, numele firmei care a sponsorizat manastirea cu aceste indicatoare. Dar ce putin a sponsorizat, daca abia acum, in inima padurii, il descopeream pe primul!

La un pod, langa panoul care indica faptul ca ne aflam in Aria Naturala Protejata "Lacul Snagov", urmarind harta, am incercat sa deslusim unde este manastirea din insula. Doar politistul de la un "obiectiv pazit", nu departe de pod, a stiut sa ne indrepte spre satul Salistea Snagovului, la manastire. Am lasat in urma oameni la fel de dezorientati ca si noi, unii in cautare de loc de pescuit, altii in cautare de loc pentru gratar, am trecut podul si am ajuns in sat. Pe strada Manastirea Vlad Tepes, masinile raman sub supravegherea unui amator de chilipiruri care-ti arata unde sa parchezi, nesfiindu-se sa ceara 3 lei "pentru o bere".

Pe langa un panou mare care prezinta toate atractiile turistice din zona, o alee betonata coboara pana la malul lacului, la pasarela construita cu atatea eforturi acum aproape doi ani. Din inaltimea ei, imaginile lacului marginit de debarcadere, pensiuni si palatul la care nu avuseseram acces, erau intregite de turlele manastirii care rasareau dintre copacii de pe insula.

Manastirea Snagov atat de greu de gasit, acum se afla in fata noastra. La coborarea de pe pasarela, eram deja in curte, printre pomii infloriti. Nu exista zid imprejmuitor. Doar lacul inconjoara si protejeaza acum sfanta manastire. Trecand pe sub bolta turnului-clopotnita, se ajunge la biserica foarte frumoasa, din caramida aparenta. Pot afirma ca, mai mult decat mormantul lui Vlad Tepes care se afla in fata altarului, acest lacas m-a impresionat prin originalitatea imbinarii caramizilor la exterior, inclusiv cu o dispunere in spirala si prin frumusetea picturilor interioare. Catapeteasma este de zid pictat, iar cele patru icoane mari ale altarului sunt incastrate in zidarie.

Am vazut multe biserici de manastiri, dar cea de la Snagov este cu totul diferita.

Dintr-un pliant pe care l-am cumparat de acolo (7 lei; mai existau doar versiuni in franceza, germana si italiana), am aflat ca manastirea atestata documentar din sec. XIV a fost inzestrata de Mircea cel Batran, Vlad Dracul si altii. Vlad Tepes a construit ziduri de aparare, un pod de lemn, un tunel pentru refugiu, o inchisoare pentru tradatorii de tara si turnul-clopotnita care mai dainuie si astazi. Neagoe Basarab a construit actuala biserica in perioada 1517-1521 pe fundatiile alteia mai vechi. Dintre cele patru turle - una pe pronaos, alta pe naos si doua, dispuse simetric, pe altar, doar cea de pe naos este originala, celelalte - deteriorate la cutremurul din 1940 - au fost refacute.

Poate mai mult decat la alte manastiri, aici turismul este incurajat. Pe unul dintre maluri s-a amenajat un debarcader la care vaporasele aduc turisti in grupuri organizate. Acestia platesc o taxa de 15 lei pentru vizitarea manastirii, iar pentru fotografiere in interior 20 euro.

In timpul cat am fost noi acolo, o salupa a debarcat un grup de englezi dornici sa vada mormantul lui Dracula. Chiar daca istoricii inca se mai contrazic referitor la locul in care este cu adevarat inmormantat Vlad Tepes (Manastirea Snagov sau ctitoria sa de la Comana), faptul ca in fata altarului din biserica de la Snagov exista un mormant si chipul de bronz al domnitorului zis Dracula, pentru turistul amator de legenda, este suficient.

Ne-am incheiat aici periplul de o zi in padurile si apele Snagovului si ne-am intors acasa pe acelasi drum, bucurosi, incantati ca am fost acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 48570 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI