Mănăstirea Nucet, oază de linişte şi reculegere

TIPĂREȘTE

Auzisem despre mănăstirea Nucet din judeţul Dâmboviţa de la o prietenă care mi-a descris-o ca pe o oază de linişte şi frumos. Citisem şi câteva reviewuri pe AFA, numai că neavând maşină nu aveam cum ajunge acolo. Ocazia s-a ivit când am citit prospectul unei excursii de o zi organizate la mănăstiri şi la o zimbrărie în sâmbăta Floriilor. În ordine am vizitat mănăstirea Bâldana, Nucet şi apoi zimbrăria Neagră de la Bucşani pentru a fi acolo pe la ora 10.30 când zimbri erau în formă inainte de siesta de după micul dejun. Distanţa mică de cca 30 km dintre Bâldana şi Nucet pe DN71 şi apoi DC 57 prin comună, am parcurs-o destul de repede şi, până să ne dumirim ne-am trezit în faţa unei porţi maramureşene sculptate, în spatele căreia era o curte cu flori multicolore de primăvară.

Mănăstirea Nucet este situată în sudul judeţului Dâmboviţa în comuna cu acelaş nume dat de mulţimea nucilor din zonă. Construită cu şase secole în urmă a făcut parte ca şi mănăstirea Dealu din fortificaţia de apărare a Cetăţii de Scaun Târgoviste (capitală a Tării Româneşti între anii 1400 şi 1714, respectiv sub Mircea cel Bătrân şi Constantin Brâncoveanu). Se află la o distanţă de 16 km de Târgovişte.

Începuturile aşezării mănăstireşti sunt învăluite în ceaţă. După unele izvoare istorice ar fi fost ctitorită de jupân pârcălab Gherghina Pârcălab (nepotul lui Radu cel Mare) şi soţia sa Neaga. Confirmarea vine din 1516 când domnitorul Vlad Călugăru a înzestrat mănăstirea cu un munte. Alţi istorici susţin că mănăstirea a fost construită în timpul dinastiei Basarabilor (între 1375-1500) când ar fi existat o biserică de lemn ridicată de Sf. Nicodim de la Tismana (1320-1406) slujită de câţiva călugări. În această bisericuţă ar fi existat icoana Sfântului Gheorghe care a dat hramul actualei mănăstiri. Din această perioadă datează un turn, un rand de chilii şi zidul de incintă, astăzi în ruine. Se mai păstrează pe alocuri două straturi de picturi în biserica ridicată în anii 1500: unul din sec. XVI şi cel mai nou din sec. XVIII.

După cutremurul din 1738 care a afectat mănăstirea, biserica a fost consolidată de boierul Barbu Zaharescu. Acesta a construit o nouă incintă exterioară celei vechi, un corp de chilii lipit de turnul clopot şi a refăcut acoperişul bisericii. În anii 1840-1849 pe temeliile vechi, sub domnitorul Al. Ghica s-a zidit actuala biserică. Astfel ca şi ctitori ai mănăstirii Nucet sunt recunoscuţi Gherghina Pârcălab, Barbu Zaharescu şi domnitorul Alexandru Ghika. În secolul al XVII-lea lăcașul românesc este închinat unei mănăstiri din nordul Greciei. În mănăstire au avut loc lupte cu turcii în 1821 când a fost apărată de eteristii lui Tudor Vladimirescu.

După secularizarea averilor mănăstireşti, în anul 1863 călugării greci trăitori în mănăstirea Nucet au fost repatriaţi, în locul lor venind călugări români. Cu timpul biserica s-a degradat iar după cutremurul din 1940 a fost părăsită de călugări devenind biserică de mir, ulterior închisă din stricăciunilor. Cele trei cutremure mari cu o magnitudine de peste 7 pe scara Richter (1940,1977,1990) au distrus peste 80% din mănăstire. Zidăria s-a fisurat iar bolta naosului s-a prăbuşit, biserica rămânând sub cerul liber.

În 1994 Consiliul eparhial condus de Prea Sfinţitul Nifon a hotărât consolidarea şi restaurarea picturii bisericii, investiţii în dotări (paraclis, reclădirea unei aripi cu chilii, protejarea ˝fântânii de leac˝ cu un foişor, un mic muzeu, un arhondaric) care au durat 10 ani. Începând cu anul 2000 s-a lucrat la refacerea turnului de poartă, a casei stareţei şi a fost construit un etaj deasupra chiliilor. În 2004 s-a înfiinţat muzeul mănăstirii. A fost resfinţită în 2004 în prezenţa patiarhului Teoctist şi a Prea Sfintitului Arhiepiscop Nifon. Mănăstirea este îngrijită de o obşte de 12 călugărite. După resfinţire, hramurile mănăstirii sunt: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Izvorul Tămăduirii şi Adormirea Maicii Domnului.

Ansamblul mănăstiresc Nucet cuprinde şase obiective incluse din 2010 în lista monumentelor istorice: Biserica Sf. Gheorghe, ruinele casei mănăstireşti, ruinele chiliilor, turnul clopotniţă, ruinele zidului de incintă. Pe construcţiile monument protejat sunt plăcuţe conţinând informaţii asupra lui.

Vizita.

Autocarul a oprit în faţa splendidei porţi maramureşene sculptată în lemn. Am intrat prin deschiderea centrală prevăzută cu două porţi mari. Simetric pe laterale mai sunt două porţi mici care erau închise. Acoperişul porţii, de mari dimensiuni, se sprijină pe doi stâlpi de lemn sculptaţi cu motive geometrice. Mergând pe alee am depăşit bisericuţa de lemn transformată în paraclis, muzeul care era închis şi un rând de chilii.

Biserica Sf. Gheorghe are pridvor, pronaos şi naos cu două abside laterale semicirculare. Peste pridvor este turnul-clopotniţă. Pisania din pridvor enumeră lucrările de restaurare. Deasupra ei într-un medalion este pictat Sf. Gheorghe ucigând balaurul. Atât pronaosul cât şi naosul au formă pătrată. Cupola din naos peste care este aşezată turla bisericii este înaltă. Biserica este foarte frumos şi amănunţit pictată. Sunt scene cu Bunavestire, Botezul Mântuitorului, Adormirea Maicii Domnului. Fiind sâmbăta Floriilor pe o masă erau aşezate colive, pomeni, lumânări şi acatiste. În biserică erau călugăriţele care cântau psalmi după o melodie veche religioasă, care se răspândea în întreaga biserică creând astfel ambianţa atmosferei de rugăciune.

La iesire din lăcaş am văzut urmele zidurilor vechii biserici. Am străbătut o alee pietruită pe drumul marcat de un indicator, am trecut prin cimitirul mănăstirii ajungând la ˝fântâna de leac˝. La restaurarea din 1994-2004 aici s-a construit un foişor. Credincioşii beau un ulcior de apă cu speranţa că se vor tămădui. S-a demonstrat că atunci când ai credinţa totală fără îndoieli, te încarci cu energii pozitive care te ajută să învingi boala.

În excursie mai erau prevăzute vizitarea mănăstirii Snagov şi a Părinţilor Carmeliţi Desculţi care m-ar fi interesat. Din lipsă de organizare la prima nu am putut merge pentru că după ora 17 nu se mai permitea accesul pe puntea peste lac iar la a doua pentru că se pregătea Paştele catolic. Ne-au dus în schimb la mănăstirile Turnu şi Ghighiu pe care le vizitasem cu câteva luni în urmă. Nu m-am necăjit prea mult ca să nu-mi ştirbesc bucuria acestei excursii în care am vizitat două mănăstiri pe care nu le mai văzusem cât şi cea mai mare zimbrărie din ţară.

Am părăsit mănăstirea cu sufletul plin de acea bucurie, linişte şi pace interioară pe care numai reculegerea într-un loc ˝ales˝ ţi le dau.

Este amplasată la 16 km sud de Târgoviste într-un ţinut cu livezi de nuci care prezintă un cadru natural deosebit

De cum păşeşti în mănăstire eşti cuprins de o stare de linişte cum numai lăcaşurile sfinte ţi-o dau

---

VIZUALIZĂRI: 360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI