Aviație și parașutism

TIPĂREȘTE

Buzău – oraș al aviației și parașutismului militar românesc

așa zice o placă mare, vizibilă, pusă în rond la giratoriu, lângă Decathlon, la Shopping City Buzău, pe Bulevardul Unirii, sub avionul de vânătoare ce pare gata de decolare. Nu decolează, numa’ șade pe soclu să ne impresioneze pe noi. Și m-a impresionat deși aveam și la București unul din ăsta, în rond la Colentina doar că era mai damblagit, mai vechi decât cel de la Buzău care este mai aerodinamic și mai proaspăt ca și generație – așa presupun că nu mă pricep la zburătoare – doar îmi atrag atenția și mă imprezionează. Ăsta este și rostul acestui 146 pe care-l cheamă L-39 ZA (m-am documentat) sau i se mai spune Albatros, cu bot super ascuțit și aripi aerodinamice. Cel din București, Colentina, a dispărut, era de fer, nu știu unde a ajuns și de ce a dispărut. Cel din Buzău e tot de fer dar, sincer, nu știu ce obiceiuri sunt la fața locului.

Acest simbol pentru Buzău a fost instalat în iulie 2019, de Ziua Aviației Române. Este un avion care a fost pilotat și de Dumitru Prunariu și de alte persoane importante ale aviației românești. Avionul a funcționat în Forțele Aeriene Române în perioada 1981 – 2008 și a folosit la antrenamentul piloților militari.

De ce este Buzău oraș al aviației și parșutismului? Pentru că are tradiție în cele zburătoare. Astfel, lângă Municipiul Buzău, la Boboc, există școală de aplicații pentru aviație. Totodată, Getica, respectiv Divizia 2 Infanterie își are comandamentul la Buzău. Înainte se numea Armata a II – a și a participat la marea ofensivă de la Mărăști și Oituz, acțiuni rămase atât de intens în memoria poporului român.

La următorul giratoriu, tot la mijloc, au ceea ce se numește „Ansamblu monumentul Omagiu, autor Bogdan Adrian Lefter” când de fapt este statuia lui Don Quijote de La Mancha, călare pe cal, cu sulița în mâna dreaptă ridicată, suliță ce țintește un cub ce stă într-un colț, ca un romb, sprijinit în soclu. Nu cred că artistul are vreo boală pe Picasso dar mai știi? Opera e realizată în metal (inox). Legenda spune că această statuie a fost comandată de către un angajator în onoarea unui angajat de al său, deosebit de conștiincios. Așa se vede că expresia „doar nu ți-or face ăștia statuie” nu e mereu valabilă. Pare-se că și angajatorul și angajatul purtau același nume de familie deci, foarte posibil să fi fost rude iar statuia, apariție recentă în peisajul buzoian, în anul 2013, a fost instalată în acest rond după moartea angajatului deci, nu știm cât i-a folosit. În zonă e cartier nou de blocuri ce poartă numele Orizont.

În orice caz, ansamblul statuar ce șade în rondul din Buzău a fost depistat de muzeul Cervantino din Spania, cu sediul în orașul El Toboso din provincia Toledo, oraș în care locuia Dulcinea, muza cavalerului și cea căreia acesta îi dedica eforturile sale. Acest muzeu este preocupat să depisteze opere din întreaga lume ce fac referire la celebrul cavaler idealist medieval pe care Miguel de Cervantes l-a făcut atât de cunoscut. Astfel, Brigitte Moise de la Centrul Cultural Cervantino a depistat lucrarea din Buzău astfel că astăzi, muzeul din Toledo promovează orașul Buzău în lume.

Sculptorul român spune că opera sa poate sugera, totodată, lupta lui Sfântul Gheorghe sau, generalizat, lupta omului cu viața, cu diverse obstacole. Este un proiect inedit în peisajul românesc.

După acest giratoriu, spre nord – est, este râul Buzău peste care trece șoseaua E85, pe pod rutier.

La Buzău am fost în toamna 2021, cu un grup, cum obișnuiesc eu să umblu. Ne-am învârtit o vreme de colo-colo, ne-am oprit din loc în loc, cred că primul popas a fost în parcul Bogdan Petriceicu Hasdeu unde se află, deasemenea, un monument dedicat aviației și anume GLORIE AVIAȚIEI ROMÂNE – un fel de icar (cred) ce stă zvelt pe un soclu, cu brațele – devenite aripi – ridicate. Parcul este destul de mic și se află chiar în fața intrării în Colegiul Bogdan Petriceicu Hasdeu care este cea mai importantă școală din Buzău. Această clădire a fost construită pe la 1867 pe un teren al Mănăstirii Banului.

Am trecut și pe la gară la degustat celebri covrigi de Buzău – așa ziceau toți dar nu m-am lămurit de ce ar fi celebri. Erau buni și calzi, nu zic, rotunzi – nu ca cei brașoveni - dar nu diferiți de ce găsesc în București deci nu ceva gen șuberek sau gogoși cu varză – produse pe care le găsesc doar în anumite zone geografice. A fost, totuși, un mizilic de divertisment. Hotel Bucegi ne pândea de după colț, recent renovat.

Drept îi că mi s-au mai și încurcat amintirile că în 2021 am mișunat mult pe sub munte, în Muntenia, nu departe de casa omului (adică eu) și le-am tot colindat nord – sud și est – vest dar traseele din Buzău mi le amintesc bine, apoi, după orașul Buzău s-au mai încâlcit drumurile, ba la Jercălăi, ba la Ciolacu, ba la Snagov, înapoi spre casă, la Carmeliți de zice lumea că e închis la ei. Nu știu, nu merg zilnic dar când mergem undeva, facem organizare înainte iar ei ne așteaptă la timpul potrivit, așa e peste tot – toate mănăstirile, toate muzeele și chiar și alea închise, pentru noi deschid când venim.

De la Carmeliți m-au sunat ei pe mine că am comandat o pălincă pe site, pe la Crăciun – a fost cel din 2021 – și m-au sunat să-mi spună că nu trimit prin curier obiecte fragile, respectiv casante că era ambalaj de sticlă și nu de plastic ????, evident, astfel, m-au invitat să vin personal să-mi iau produsul, că nu e departe dar n-am mai mers deși aveam doritori să vină cu mine.

Dar la Buzău a fost cu personalități, nume impozante, istorii locale și plimbări. După covrigi am făcut stânga de pe Bulevardul Gării, după blocul turn, pe strada Războieni, la Vergu-Mănăilă apoi am fost în parcul Albatros și ne-am minunat de minunățiile sale și de vila care, astăzi, se află în administrarea primăriei și tot așa.

La restaurant nu am fost în orașul Buzău că aveam alte planuri. Am luat mai apoi jumări de la Prăvălia lu’ Gabiotti și le-am servit cu covrigii din stoc deși era postul Crăciunului. În zi de călătorie se dă dispensă.

Nu este un oraș mare însă are individualitatea sa. A fost încercat mult de-a lungul timpului. Fiind târg în vechime, s-a dezvoltat destul de mult încă din vremuri medievale dar multe provocări a avut în ultimii 3 – 4 sute de ani. Astfel, pasărea Phoenix se regăsește pe stema sa. Mereu a renăscut cu putere după vremuri de restriște.

Hai să-i zic maxim deși sunt și zone mai părăginite. În zona mai veche a orașului sunt multe zone cu case fără etaj și, în general, arhitectura nu prea excelează pe vericală. Doar în cartierele mai noi sunt clădiri mai înalte, prin centru am văzut doar un bloc de 10 etaje, restul = clădiri micuțe de înălțime.

E oraș frumușel și cumințel, nu zic dar nici ceva care să impresioneze cum ar fi zonele centrale din alte orașe. Dar îi dau 10 de încurajare, pentru originalitate, pentru avion și statuie: cu istoria mai greu dar viitorul pare să țâșnească aerodinamic ????, +, armata e cu noi. Ne bizuim (buzoim ????) !

Plimbarea e și distracție și relaxare și locurile găsite.

---

VIZUALIZĂRI: 830 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI