Palatul Marghiloman - Vila Albatros

TIPĂREȘTE

Dacă am vizitat o casă a unui om de cultură - Casa memorială "Vasile Voiculescu", dacă am vizitat și o casă-monument arhitectonic Casa cu blazoane din Chiojdu, în periplul nostru buzoian trebuia să includem și o vizită la casa marelui și controversatului om politic - Alexandru Marghiloman, personalitate care s-a născut și a trăit o bună parte din viață la Buzău.

Cine a fost Alexandru Marghiloman?

Al 25-lea prim-ministru al României (martie - noiembrie 1918), cel care a avut un rol decisiv în timpul Primului Război Mondial, omul de stat Alexandru Marghiloman s-a născut la Buzău, la 4 iulie 1854. A fost căsătorit cu Elisa Știrbei, descendentă a unei ilustre familii, nepoată de domnitor și soră a Prințului Barbu Știrbei. Avocat, membru al Partidului Conservator, a fost deputat în perioada 1884-1922, ministru al Justiției, ministru al Lucrărilor Publice, ministru al Agriculturii, Industriei, Domeniilor și Comerțului, ministru de Externe, de Interne și de Finanțe.

În preajma Primului Război Mondial, în primăvara anului 1918, Alexandru Marghiloman a acceptat funcția de prim-ministru într-un moment foarte dificil pentru țară. Nu vreau să intru în amănunte. Cei interesați pot găsi informații în alte surse. De reținut este că uitându-se prea repede rolul decisiv pe care l-a avut în Unirea Basarabiei cu România (la 27 martie 1918), semnarea armistițiului cu Puterile Centrale (24 aprilie 1918) i-a adus dizgrația regelui Ferdinand și catalogarea lui drept trădător de țară.

La Vila Albatros din Buzău, cu ocazia vizitei noastre, am ascultat povestea vieții lui Alexandru Marghiloman de două ori - mai întâi în prezentarea ghidului, înainte de a intra în palat, apoi a doamnei care ne-a întâmpinat, ne-a plimbat prin încăperile interioare și și-a făcut prezentarea în calitate de ghid local. În plus, în mica încăpere de la etaj, care precede ieșirea în balcon, am descoperit un panou (pe care l-am și fotografiat) din care am aflat câteva detalii privind "Anul 1918 - Marghiloman și Unirea Basarabiei". Acolo am citit următoarele: "Momentul de vârf al carierei sale politice îl atinge în perioada 5 martie - 24 octombrie 1918 când, pe de o parte, gestionează cu mult patriotism unirea Basarabiei cu Țara Mamă, pe 27 martie/9 aprilie, iar pe de altă parte, își asumă jertfa salvării statului și a dinastiei într-una din cele mai grele cumpene din istoria țării - semnarea unei ' păci punice' cu Tripla Alianță pe 24 aprilie/7 mai 1918. "

Din același panou spicuiesc afirmația istoricului Constantin C. Giurescu - "Trebuie să recunoaștem acum, din perspectiva istorică și privind lucrurile cu obiectivitate, că Marghiloman a acceptat atunci un rol de sacrificiu. " Nicolae Iorga afirma și el că "Alexandru Marghiloman a fost tragica victimă a unor grozave împrejurări..., o podoabă a vieții noastre politice. "

În afară de preocupările sale politice, Alexandru Marghiloman a fost și un împătimit iubitor de cai de curse. A moștenit marea avere acumulată - inclusiv pe căi necinstite - de tatăl său, Iancu Marghiloman. Se spune că trișând la un joc de cărți, Iancu Marghiloman l-a deposedat pe Constantin Musceleanu de terenul de 20 ha cu heleșteu pe malul căruia va fi ridicata mai tarziu Vila Albatros. Aici, la reședința sa din Buzău, la Vila Albatros, Alexandru Marghiloman a amenajat prima bază hipică model din România.

Un zid înalt, din piatră, împrejmuia întreaga suprafață care cuprindea reședința, grajdurile, locuințele pentru personal, boxele, padocurile și toate utilitățile necesare creșterii și formării cailor de rasă. Parcul cu heleșteu, cu arbuști ornamentali și cu minunate aranjamente florare înconjura Vila Albatros. Dincolo de calea ferată a fost amenajat hipodromul pentru antrenamente, dar și pentru concursuri hipice, ocazie cu care protipendada bucureșteană sosea la Buzău cu un tren special, care oprea chiar acolo. Se știe că Alexandru Marghiloman a dat vilei-reședință numele calului său preferat - Albatros.

Despre experiența sa în formarea cailor de rasă, de organizator al primelor curse cu pariuri de la noi, de președinte al "Jockey Clubului Român", despre cele 27 de derby-uri pe care le-a câștigat, nu vreau să vorbesc pentru că - recunosc - subiectul mă depășește. Chiar dacă în timp totul a început să fie dat uitării, un fapt rămâne neîndoielnic: Alexandru Marghiloman este cel care și-a legat numele de creșterea și formarea cailor de rasă în România, fiind considerat "părintele hipismului românesc".

La moartea sa, întreaga avere a revenit celei de a doua soții, Maria, de 27 de ani, cu care Marghiloman se căsătorise în 1919, la 65 de ani.

Mutându-se la Paris, tânăra văduvă nu s-a preocupat de buna administrare a averii moștenite acumulând datorii și în cele din urmă pierzând totul. După decesul ei, Vila Albatros cu terenul din jur și cu toate construcțiile anexă a intrat în posesia Ministerului Aerului și Marinei.

Palatul Marghiloman - Vila Albatros

Referindu-ne strict la Vila Albatros din Buzău, este de reținut că Alexandru Marghiloman și soția sa își amenajează aici una dintre reședințe. În jurul conacului apare un parc cu arbori exotici (salcâm japonez, chiparos) și alte specii locale (plop, ulm, castan), precum și renumite specii de trandafiri. În perioada 1883-1887, palatul Marghiloman a fost refăcut și modernizat după planurile lui Paul Gottereau, arhitectul francez caruia i se datorează și alte frumoase construcții din București (Palatul CEC, Palatul Cotroceni, clădirea Fundației Universitare Carol I) și din țară (clădirea Muzeului de Artă din Craiova, Palatul Marincu din Calafat...).

Vila Albatros are formă de L și este amplasată în parc, cu fațada principală orientată spre sud- est. Acoperișul este înalt și se termină cu un foișor. Palatul era acoperit cu ardezie și zinc. La parter avea 16 camere, un hol mare și o toaletă, iar la etaj 15 camere și trei băi. Pereții erau acoperiți cu mătase, iar podeaua cu parchet. La subsol era o pivniță cu mai multe hrube.

Clădirea principală avea mai multe anexe - vila oaspeților, locuințele personalului, casele grădinarilor și portarilor, grajdurile cu 54 de boxe pentru caii de curse, magazii, sere și chiar o uzină electrică. Se spune că în acea vreme, în Buzău existau doar două uzine electrice - una la primărie și alta la reședința Marghiloman.

După moartea lui Alexandru Marghiloman conacul a fost abandonat, devenind cu timpul o ruină. După 1945 a fost depozit ILF, apoi sediu IAS. După 1989 complexul Marghiloman a fost trecut în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor, iar din 2008 în administrarea Primăriei Municipiului Buzău care l-a restaurat în cadrul unui proiect european.

Refăcut, conacul Marghiloman este astăzi un punct de atracţie nu doar pentru localnici, ci și pentru turiști. Multă vreme s-a crezut că Palatul Marghiloman - Vila Albatros din Buzău se poate admira doar exterior, într-o frumoasă plimbare prin parc. Găzduind Centrul Cultural "Alexandru Marghiloman", veritabil mijloc de informare şi educare, loc în care se oficiază și cununiile civile ale buzoienilor, Palatul Marghiloman - Vila Albatros se poate vizita și in interior.

Intrarea și ghidajul sunt gratuite, ba chiar poți și poza fără opreliști. Trebuie reținut însă că fiind o instituție, unele încăperi fiind spații de lucru, nu se vizitează în întregime. De asemenea, în timpul vizitei trebuie păstrată liniștea.

Vizita noastră la Vila Albatros

După prezentarea introductivă a ghidului nostru, prezentare făcută la exterior, lângă statuia lui Alexandru Marghiloman dezvelită în martie 2018, cu ocazia împlinirii unui secol de la Unirea Basarabiei cu România (semnatarul documentului oficial fiind Marghiloman în calitate de prim ministru al României), ne-am apropiat de intrarea de pe latura din stânga a clădirii. În holul decorat cu tablouri (între care și chipul fostului proprietar), ne-a întâmpinat o doamnă care ne-a condus în sala multifuncțională de la parter, acolo unde inițial a fost sufrageria conacului. În prezentarea ei, gazda noastră insista pe renovările făcute - îmbrăcarea pereților cu lambriuri din lemn de stejar, refacerea plafonului dominat de candelabre de epocă, realizarea pardoselii din parchet, toate inspirate de vechile fotografii păstrate, descrieri și alte elemente folosite în documentare. În prezent acolo se poate vedea o interesantă expoziție de păpuși.

Scara principală, cu trepte îmbrăcate în lemn de stejar, cu balustrade sculptate, este străjuită de bustul fostului proprietar.

La etaj, aceeași grijă pentru detalii în încercarea de a reface atmosfera de epocă - pereți cu lambriuri înalte din lemn și tapet de mătase sau creton, uși și pardoseală specifice perioadei.

După ce am petrecut câteva minute în mica încăpere de la etaj, care precede ieșirea în balcon, studiind și fotografiind panoul "Anul 1918 - Marghiloman și Unirea Basarabiei", am ieșit pe balcon. În răstimpul petrecut acolo, am ascultat continuarea prezentării ghidei, dar am și admirat, de la înălțime, minunatele aranjamente peisagistice în stil englezesc din fața conacului și toată aleea mărginită de gardul viu, excelent întreținut, care se întinde până la poartă.

Parcul Palatului Marghiloman

După terminarea vizitei în interior, am mai rămas în lumea lui Marghiloman (sau ceea ce a mai rămas din ea). În spatele palatului acum refăcut, ascunse de bălării și arbuști crescuți în interiorul ruinelor, am văzut locuințele personalului și grajdurile celebrilor cai de rasă, anexe care au fost total abandonate. Primăria nu a avut bani să refacă nimic din acestea. Sentimentul apăsător care te cuprinde la vederea lor este puțin atenuat de frumusețea parcului amenajat cu decenii în urmă de Alexandru Marghiloman și de soția sa, Elisa Știrbei. Probabil că cea care a contribuit mai mult a fost soția, știut fiind că ea a contribuit și la amenajarea altor mari parcuri.

În plimbarea noastră prin parc, am văzut și pista de antrenament hipic, acum refăcută, pe care Alexandru Marghiloman - Lordul Valah, cum a fost supranumit la vremea lui - mare iubitor de cai de curse, a amenajat-o în parcul reședinței sale.

Prin modernizarea și amenajarea Parcului Alexandru Marghiloman nu s-au făcut schimbări în structura parcului sau în configurarea aleilor. S-a marcat fosta pistă hipică de antrenament, s-au amenajat două fântâni arteziene și aleile pietonale delimitate de spațiul verde prin borduri decorative. S-a pus accent deosebit pe refacerea plantațiilor în special a vestitului rozariu, fără a se interveni cu plantații noi de arbori și arbuști.

O frumoasă alternanță de specii de trandafiri - nobili și comuni, pitici sau agățători, este o încântare pentru ochi.

Să mai spun cât de mult mi-a plăcut vizita la Vila Albatros și plimbarea prin parcul cu heleșteu? Să vă îndemn să mergeți acolo? Sunt sigură că o veți face dacă veți citi ceea ce am scris eu.

---

VIZUALIZĂRI: 1775 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI