ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 19.01.2021
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
OCT-2020
DURATA: 1 zile
Cuplu
2 ADULȚI
Raport PREȚ/CALITATE:
EXCELENT

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
97.50%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 7 MIN

Un muzeaș mediocru, bonus o experiență VR memorabilă!

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Cum-necum, Muzeul Sării ne scăpase nevizitat până la acel moment, așa că am decis să remediem mintenaș acest neajuns. În linie dreaptă, distanța dintre Aluniș și Slănic Prahova e de doar câțiva kilometri, pe șosea făcurăm însă vreo juma’ de oră, căci configurația reliefului impune un larg ocol prin Vărbilău. Ne aflam într-o splendidă dimineață de toamnă ruginie, nici prea frig nu era; odihniți și binedispuși, am parcat lângă biserica Trei Ierarhi (la intersecția străzilor 23 August și George Coșbuc), apoi ne-am îndreptat spre fosta Casă a Cămărășiei, ce adăpostește micul muzeu dedicat „aurului alb” .

Dincolo de gardul „de munte” , alcătuit din scânduri orizontale și altele așezate în zig-zag, am zărit curtea înierbată, tăiată chiar pe mijloc de o alee pietruită, păzită de butași de trandafiri încă înfloriți. Mai spre dreapta, o fântână cu roată; pe fundal, frumoasa casă-culă văruită în alb, cu foișor înflorat la etaj și acoperiș țuguiat. Deocamdată însă a trebuit să poposim la dugheana de lângă poartă, cu dublu rol – casă de bilete și magazin de suveniruri.

Am parcurs din mers informațiile referitoare la combaterea pandemiei (era și un dispenser cu dezinfectant pentru mâini alături, fixat în perete), am insistat mai mult pe programul de vizitare (9-17, luni închis; pauză 12:30-13 pentru aerisire și dezinfecție) și pe tarifele practicate (6 lei/adult; 4 lei/copii 3-14 ani, elevi, studenți sau pentru grupuri de minim 10 persoane; gratis pentru copii instituționalizați sau persoane cu dizabilități). Pentru poze se percepe o taxă de 10 lei, la fel și pentru filmat la nivelul de amator, profesioniștii plătesc însă 100 lei. Mai era trecută o taxă VR de 5 lei/persoană, dar la momentul acela n-am băgat-o în seamă. Am achitat deci cele 2 bilete plus 10 lei pozatul și ne-am îndreptat spre muzeu.

Deși pe ușa de la intrare era specificat că nu se acordă ghidare, am fost totuși însoțiți permanent de o doamnă foarte drăguță, care ne-a spus una-alta (dealtfel, eram singurii vizitatori). În primul rând, arătându-ne interesul pentru casa în sine, am aflat că a fost ridicată la sf. sec. 18 drept locuință pentru cămărașul ocnelor (cel ce se ocupa cu administrarea ocnelor, cu tocmirea lucrătorilor și cu vânzarea sării). Aceasta era considerată o treabă foarte importantă, cămărașul fiind numit direct de domnitor; la vremea respectivă, domnitorul s-a numit Mihai Șuțu, iar cămărașul Ioan Hagi Moscu, descendent al unei bogate familii de negustori de origine aromână.

Lui Hagi Moscu avea să-i pice bine această slujbă, de care s-a ocupat vreme de 23 de ani, între 1791 și 1814. Practic, el era cel ce deținea monopolul vânzărilor de sare către orașele de la sud de Dunăre, bulgărești și turcești. Averea îi va spori vertiginos, o parte din ea întorcându-se totuși către comunitate; pe cheltuiala sa, Hagi Moscu a construit biserica Trei Ierarhi (pe lângă care pășiserăm mai devreme).

În București, cămărașul a avut o casă monumentală pe locul unde azi se găsește Teatrul Național. După moartea lui, micul palat conceput și decorat după ultima modă vieneză ajunge în proprietatea administrației locale și găzduiește, pentru un sfert de secol, însăși Primăria Capitalei. Degradată treptat, clădirea va fi demolată la înc. sec. 20 cu ocazia sistematizării zonei centrale.

În ceea ce privește organizarea și exponatele, Muzeul Sării nu prea m-a dat pe spate; nu l-aș numi chiar neinteresant, ci mai degrabă... ușor bătrânicios. Desigur, sunt panouri cu informații despre proprietățile, importanța și utilizările „aurului alb” , despre exploatarea sa de-a lungul timpului, despre teoriile privind formarea zăcămintelor de sare. Ba, câte ceva și despre orașul Slănic... Explicațiile sunt bine sistematizate (cam succinte și copilărești, pe alocuri), scrise doar în limba română și însoțite de fotografii, hărți și scheme.

Există și o masă ce se vrea interactivă; sunt expuse pe ea niște buline pe care-s desenate diverse chestii, alături de câte o mică explicație și câte un cartonaș cu „Vă rugăm nu atingeți exponatele!” Păi și... interactivitatea?!!!...

În fine... Am rămas cu câte ceva, pot să zic. Am aflat ce-i ală crivac (o mașinărie uriașă din lemn, un fel de vârtelniță, la brațele căreia se lega câte unul sau 2 cai; învârtindu-se, acționa niște scripeți și astfel se coborau/urcau diverse chestii în ocna de formă conică, în sec. 17-19) sau haveză (utilaj mecanizat ce a început a fi folosit prin 1930 pentru delimitarea blocurilor de sare și săparea galeriilor orizontale și verticale). Am aflat (la ce mi-o folosi?!) și că explozibilul utilizat în minele de sare se numește astralit.

Într-una din camere sunt expuse în vitrină câteva produse finite ce au ca punct de pornire NaCl și mi-a făcut plăcere mica recapitulare din anii de școală: în industria alimentară, în scop de conservare a alimentelor, industria chimică, farmaceutică, textilă, electrothenică etc. Altă încăpere (asta chiar mi-a plăcut) a fost amenajată așa cum trebuie să fi arătat pe vremuri biroul cămărașului; cămărașul (un manechin) era prins în studierea unui document și nu prea ne-a băgat în seamă...

Doamna ne-a deschis altă ușă decât cea pe care intraserăm și ne-am trezit imediat în curtea din spatele casei. Am remarcat într-un colț grupul sanitar organizat într-un corp separat; n-am avut nevoie să-l vizităm, dar era ușa întredeschisă și părea ok. Am admirat un pic de jos în sus frumosul pridvor de la etaj, susținut de mici coloane de lemn sculptat, apoi doamna ne-a invitat în fosta pivniță. Aici e un fel de dioramă, se vrea reprodus un fragment dintr-o galerie subterană, sunt expuse unelte, vagoneți și vreo 2-3 manechine-muncitori spre exemplificare.

În partea dreaptă – 2 băncuțe de lemn unite între ele, alcătuind un mic vagonet. În dreptul lor, pe perete, un afiș publicitar pe care scria „Călătorie virtuală în salină” . De fapt, aici am vrut să vă aduc cu povestirea mea! Și poate că nu v-aș fi plictisit cu descrierea muzeașului (mediocru din punctul meu de vedere) dacă aș fi întâlnit anterior această informație pe site, însă singurele 3 articole (excelente, dealtfel) datează dinaintea momentului martie 2018, de când muzeul oferă turiștilor această experiență inedită!

Probabil unii dintre voi sunt familiari cu termeni precum Realitate Virtuală (în engleză Virtual Reality, de unde prescurtarea VR) sau Realitate Augmentată, eu eram întrucâtva, de la inginerul de Tati, care e mare fan chestii de-astea. Practic, cu ajutorul unor ochelari speciali, plonjezi într-o altfel de lume, fiind total izolat de cea care te înconjoară în mod real. Se pare că fenomenul are o sumedenie de aplicații practice, nu doar recreative, ci cât se poate de serioase; nu dezvolt.

Evident, decoperind bâzdâgania, am fost foarte dornici s-o încercăm! Doamna ne-a spus că putem plăti la plecare și ne-a invitat să ședem într-una din băncuțe, apoi ne-a montat ochelarii, dezvăluindu-ne câte ceva din ceea ce avea să urmeze – faptul că vom „călători” într-un vagonet prin măruntaiele unei mine de sare. S-a asigurat că nu suntem claustrofobi și ne-a mai spus că putem da jos oricând ochelarii și putem reveni în lumea reală la cel mai mic semn de disconfort.

„Excursia” durează (am citit ulterior) vreo 4 minute și jumătate, evident că am pierdut noțiunea timpului, m-a entuzismat maxim! Este o experiență multisensorială, una din cele mai faine pe care un turist le poate avea! Asculți ce ți se povestește în căști, vezi caii învârtind din greu crivacul, auzi târnăcoapele muncitorilor spărgând blocuri de sare și zgomotul făcut de explozia ce se petrece la câțiva metri de tine, vagonetul te hurducăie pe șine, apoi prinde viteză într-un montagne russe amețitor printre galerii albe de sare, sfârșind prin a plonja cu efect într-o mare turcoaz; și aici se încheie călătoria, cu zeci de molecule de NaCl venind spre tine!...

Mai multe nu vreau să vă spun; am găsit pe youtube un filmuleț pe care voi ruga web-ul să-l atașeze, vă invit să vă uitați, dar să știți că el n-are cum să reflecte magia pe care o simți în spatele acelor ochelari fantastici! De aceea, mai bine vă duceți să experimentați cu adevărat. Pentru 5 lei și 4 minute și jumătate, veți fi cu adevărat acolo, veți călători cu încântare în timp și spațiu, în realitate înțepeneți fiind în băncuța de lemn! :)...

## end review sc

[fb]
---
Trimis de crismis in 19.01.21 10:38:23
Validat / Publicat: 19.01.21 11:13:04
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în SLĂNIC [PH].

VIZUALIZĂRI: 1067 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

8 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P04 Aici se vede mai bine frumoasa casă
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 50100 PMA (din 37 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

8 ecouri scrise, până acum

crismisAUTOR REVIEW
[19.01.21 10:54:50]
»

Rog web a atașa următorul filmuleț! Mulțumesc mult!

https://www.youtube.com/watch?v=3drbzhtLzwE​

webmasterX
[19.01.21 11:12:47]
»

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

Carmen Ion
[19.01.21 12:49:43]
»

@crismis:  Foarte interesant filmulețul VR, dar ai dreptate - cel mai bine e să îl vizionezi cu ochelari speciali.

Eu am avut parte de o experiență VR avant la lettre - cred că termenul nici nu se inventase în primăvara lui 1991, când, în Singapore, am văzut la Omnimax Theatre, cu ochelari dintr-ăștia șmecheri, două filme de genul descris de tine: unul despre istoria țării și celălalt- mult mai spectaculos, despre rafting în Munții Colorado​, cu valuri și stropi venind peste tine și barca scuturându-ne din toate încheieturile în timp ce se izbea de stânci. O experiență grozavă, în urma căreia nepoțica noastră s-a ales cu o mare sperietură și a vomat...  

Altă observație: m-au distrat și am reținut termenii” crivac” și” haveză” - foarte buni de folosit la scrabble!    

Cât despre NaCl, mie nu-mi evocă amintiri plăcute; am urât chimia din toată inima și soarta m-a pedepsit: timp de 11 ani am lucrat într-o întreprindere din domeniu. Slavă Domnului, de atunci nu mai am tangență cu NaCl decât ca sare în bucate!  

Fain​​​ de tot reviewul! Bravo!  

mihaelavoicu
[19.01.21 21:21:17]
»

„Muzeașul” de care spui, nici nu putea fi un muzeu precum cele care expun obiecte de valoare istorică sau unicate pe motiv că, întreaga clădire, dealtfel mică, nu a fost la zilele ei decât un birou al Cămărașului. Fără secretară, fără computere, contabilitate, fără spațiu pentru fumat. Și nici pentru făcut cafele. Glumesc!

Fără birocrație, era un simplu birou și după cum spui, treaba mergea „ca pe roate” !

Muzeul Sării este o secție a Muzeului Județean de Științele Naturii​​ care l-a preluat de la Primăria orașului, într-o stare foarte avansată de degradare, l-a restaurat (nu reparat) și acum este declarat monument Istoric. Cu alte cuvinte, adevărata valoare a museului este clădirea în sine, autentică. A fost Muzeu Etnografic până a ajuns la ruină. Și încă ceva. A fost preluat fără niciun obiect vechi, nimic, doar ruine.

Acum este înghesuit de proprietățile din jur dar am înțeles că la vremea Cămărășiei avea un spațiu foarte mare în jur​, pentru cântare, căruțele cu care se căra sarea, un fel de han, spații pentru animale, o mai fi fost și un birt și mai câte.

Sarea, cea din bucate, așa cum spune povestea, era Aurul Alb al nostru.

Toate bune și un an bun! ​​

webmaster
[19.01.21 23:19:16]
»

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

===

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.​​

Flalex
[20.02.21 11:47:20]
»

Foarte interesant și articolul și filmulețul. Ceea ce imi place în mod deosebit este că acest muzeu se poate adresa tuturor vârstelor.  

Salinele din România​ sunt foarte frumoase, spectaculoase. Și fiecare are spectacolul și frumusețea ei. Nu sunt două la fel.

​Pe cea de la Slănic am văzut-o prima dată în 1989 și apoi în 2001. Nu se schimbase liftulețul de acces și mi-am zis că până nu se va schimba nu voi mai intra acolo. Data viitoare când voi ajunge în zonă voi vizita cu siguranță Muzeul Sării, chiar dacă pălește pe lângă salină.

Imi place mult stilul personal în care e scris review-ul!

​​

crismisAUTOR REVIEW
[20.02.21 12:00:25]
»

@Flalex:  Așa am pățit și eu cu salina! Am vizitat-o de mai multe ori în copilărie, cu familia ori „cu clasa” (se număra adesea printre obiectivele turistice și de agrement ale excursiilor noastre școlare, orașul de rezidență - Ploiești - fiind la 2 pași). Când am revenit cu copiii mei, după niște ani buni, am fost surprinsă să regăsesc același lift obosit, care mi-a cam dat fiori pe măsură ce ne cobora în adâncurile pământului... La fel ca tine, am jurat să nu mai intru în salina asta până nu se schimbă liftul!

Muzeul Sării ne-a surprins în mod plăcut, mai ales parte cu VR-ul, precum am pomenit în articol. N-am mai avut timp să dezbat, dar ar mai fi lucruri interesante de văzut prin zonă: Muzeul Văii Teleajenului și Casa Memorială Nicolae Iorga (ambele în Vălenii de Munte; le-am vizitat în aceeași zi) și Muzeul Florilor de Mină (Cheia), pe care l-am amânat pentru o dată viitoare.

Mulțumesc pentru aprecieri! ​​

Flalex
[20.02.21 12:32:44]
»

@crismis:  Multumesc pentru recomandari!   Bine de stiut! Noi vizitam de regulă Salina Slănic și Mănăstirea Zamfira, în Ploiești nu ratez Muzeul Ceasului, care îmi place foarte mult și merg apoi la Câmpina, la Muzeul Grigorescu și neapărat la Muzeul Iulia Hașdeu.   Foarte interesante, mai ales ultimul!

​Dar acum îmi notez, ca să nu uit de Nicolae Iorga, Teleajăn și de florile de mină. Mulțumesc mult pentru idei! Chiar mă gândeam unde să plecăm într-un final de săptămână... ce țară frumoasă avem!!! Doamne, ce o iubesc!

Numai bine!!! ​

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Carmen Ion, crismis, Flalex, mihaelavoicu
Alte impresii din această RUBRICĂMuzeul Sării:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.097257852554321 sec
    ecranul dvs: 1 x 1