Crama LacertA. Sub soarele Buzăului

TIPĂREȘTE

La crama LacertA am ajuns cu totul şi cu totul întâmplător, într-o după amiază însorită de început de vară. Anul trecut, pe vremea când nu fugeam de oameni şi ne bucuram fără teamă de excursiile cu autocarul, am plecat într-o plimbare prin judeţul Prahova, pe Drumul Vinului care străbate podgoriile din renumita regiune viticolă Dealu Mare. Când vine vorba de turismul prahovean, ne gândim în primul rând la Valea Prahovei cu suita ei de staţiuni frumoase dar atât de aglomerate în timpul vacanţelor şcolare sau de sărbători. Ei bine, judeţul Prahova are mult mai multe de oferit: sate pitoreşti, răsfirate pe dealuri, mânăstiri vechi, muzee, conace boiereşti restaurate cu grijă, ape sărate vindecătoare, livezi şi podgorii, crame şi vinuri bune!

Am pornit dis -de -dimineaţă ştiind că vom vizita Mânăstirea Ceptura, Conacul Bellu din Urlaţi, Muzeul Crama 1877 din Valea Călugărească şi ne vom încheia ziua cu o degustare de vinuri la Conacul Urlăţeanu. În autocar am aflat că a intervenit o modificare de program, de la o zi la alta. Conacul Urlăţeanu, aflat în proprietatea cramelor Halewood, tocmai fusese vândut iar noul proprietar închisese porţile pentru vizitatori. Din câte ştiu, frumosul conac în stil brâncovenesc din apropierea orăşelului Urlaţi a fost din nou pus la vânzare şi aşteaptă un investitor care, în această perioadă complicată, întârzie să apară. Să sperăm că într-o zi, Conacul Urlăţeanu va primi din nou turiştii pentru degustări de vinuri sau va găzdui un restaurant bun, atât de necesar în această zonă viticolă.

Nu este uşor să aranjezi rapid o degustare de vinuri pentru un grup mare de excursionişti, cu toate că în jurul micilor oraşe prahovene, Mizil şi Urlaţi, sunt o mulţime de crame. Majoritatea nu organizează degustări de vinuri iar cele care primesc vizitatori, trebuie contactate cu multă vreme înainte. În această situaţie, ghida noastră a fost inspirată, a reuşit să programeze o degustare de vinuri la crama LacertA, aflată în satul Finţesti, comuna Năieni, judeţul Buzău. LacertA este înscrisă în circuitul oenoturistic şi poate fi vizitată, pe bază de programare telefonică sau on-line, în fiecare zi a săptămânii (de luni până sâmbătă între orele 9 -16 şi duminica între orele 10-15). Acesta este programul din vremuri normale dar in condiţiile acestui an ciudat în care totul se schimbă de la o zi la alta... nu ştiu ce să zic!

Drumul spre Finţeşti se desprinde din şoseaua Ploieşti-Buzău în dreptul comunei Săhăteni şi şerpuieşte cale de vreo 7-8 km. printre dealurile cultivate cu viţă de vie. Anul trecut, drumul îngust nu era asfaltat dar se circula destul de bine dacă nu luai în seamă norul de praf stârnit de autocarul care urca încetişor. Ne aflăm în vestul judeţului Buzău, foarte aproape de graniţa cu judeţul Prahova, pe versantul sudic al dealului Istriţa (cel mai înalt deal din zona Dealu Mare, cu altitudinea maximă de 749 m.). Suntem în ţinutul calcarului şi al viţei de vie, într-o zona deosebit de frumoasă, prea puţin cunoscută cu toate că sunt multe atracţii turistice concentrate în jurul comunei Năieni.

Oamenii din Năieni şi din comunele învecinate lucrează la cariera de calcar şi la crame. Vechile cariere subterane de exploatare a calcarului au fost închise, singura carieră funcţională din judeţul Buzău fiind exploatarea de suprafaţă de la Năieni. Calcarul cochilifer de Năieni, o rocă rezistentă şi aspectuoasă, cu incrustaţii de melci şi scoici, a fost folosit la Palatul Parlamentului şi la metroul bucureştean. Pietrarii din Năieni sunt adevăraţi artişti care duc mai departe această tradiţie străveche, transformând calcarul în garduri, vase decorative, statui, fântâni.

Despre Biserica Dintr-o Piatră, construită în întregime din calcar alb de Năieni, Tabăra de Sculptură, chilia lui Ambrozie, grotele preistorice, aşezările şi necropolele tracice ne-a povestit de curând @Aurici, într-un articol complet ce oferă toate informaţiile necesare călătorilor care doresc să descopere această inedită zonă turistică buzoiană, aflată la doar 100 km. de Bucureşti.

Drumul prăfuit ne-a dus până la uşa unui conac arătos, cocoţat pe o culme de deal de unde priveşte aristocratic plantaţiile de viţa de vie care i se aştern la picioare. Am admirat de-a dreptul fascinaţi peisajul minunat, şirurile ordonate de viţă de vie care au la cap de rând un pom fructifer sau o tufă de trandafiri, după tradiţia locului. La început de vară, cireşele şi vişinile erau pârguite, trandafirii îşi risipeau parfumul delicat... Drumul şerpuit, dealurile înverzite, conacul care-şi trăieşte a doua tinereţe, atmosfera cu totul specială care învăluie acest loc mi-au reamintit imagini dintr-un film pe care l-am văzut de câteva ori şi care mi-a plăcut la nebunie, Sub soarele Toscanei. Sub soarele Buzăului, natura este la fel de generoasă, strugurii se coc la fel de frumos şi vinurile sunt cel puţin la fel de bune! Doar oamenii sunt mult mai săraci...

Povestea cramei LacertA începe cu 17 hectare cultivate cu viţă de vie şi cu acest conac vechi, construit la începutul secolului trecut după planurile celebrului arhitect Ion Mincu. Conacul Dorobanţu a fost minuţios restaurat după planurile originale prin grija noului său proprietar, un diplomat austriac care a transformat o pasiune într-o afacere de succes.

Astăzi, LacertA se mândreşte cu cele 82 hectare de viţă de vie, replantate cu fonduri europene şi cu una dintre cele mai frumoase şi mai moderne crame din România. Noua cramă inaugurată în mai 2011, construită de doi renumiţi arhitecţi tirolezi, cuprinde pivniţa de vinuri, salonul de degustare cu terasă, un magazin cochet, săli multifuncţionale care pot găzdui diverse evenimente şi o curte cu o capacitate de 200 de persoane.

Numele cramei LacertA vine de la denumirea latinească a micilor şopârle verzi care pot fi văzute pretutindeni în această zonă. Ele contribuie la calitatea solului şi sunt dovada că pământul este curat şi fertil, ideal pentru cultura viţei de vie.

Am fost primiţi de vinificatorul cramei LacertA, domnul MB, care ne-a condus într-un tur al unitaţii de producţie, explicându-ne întreg procesul tehnologic, de la recoltare până la îmbuteliere şi etichetare. Strugurii se recoltează manual, la găleată şi se aşează în lădiţe mici ca să nu se strivească. Recunosc, detaliile tehnice nu mă pasionează şi nici nu prea le înţeleg... Tot ce am reţinut a fost faptul că strugurii parcurg tot ciclul tehnologic sub influenţa gravitaţiei, limitând pe cât posibil intervenţiile mecanice care ar putea influenţa fermentarea mustului. Cât despre fermentare... este supravegheată computerizat!

Vizita noastră a continuat cu Sala barrique, pivniţa în care stau aliniate circa 350 de butoaie etichetate în care se păstrează la maturat majoritatea vinurilor roşii şi o parte din vinurile albe. După fermentare, vinurile se pun la învechit în baricuri (butoaie cu o capacitate de 225 litri, confecţionate din lemn de stejar de provenienţă franceză, americană, ungurească, rusească şi românească). Lemnul de stejar transmite arome variate (de vanilie, fructe, cafea, cacao, ciocolată, scorţişoară...) care dau personalitate vinului bun.

Aflăm că vinul roşu se păstrează, în cele mai multe cazuri, un an de zile în baricuri dar poate ajunge şi la trei ani. În acest timp, un grup de patru persoane care nu se schimbă pe parcursul anului, degustă vinul. La fiecare degustare oarbă (nu se ştie din ce butoi provine mostra) se notează aspecte legate de gust şi arome, astfel stabilindu-se dacă baricul este compatibil cu soiul de struguri ales.

Până în acest moment, vizita a fost gratuită pentru tot grupul de excursionişti. A urmat degustarea de vinuri, partea cea mai spectaculoasă din punctul meu de vedere, pentru care se plăteşte în funcţie de numărul de sortimente de vin degustate. Există două variante:"First Impresion" (3 sortimente la alegere din 20 disponibile) la 59 lei şi "Intensive Tasting" (6 sortimente din 20) la 79 lei. Ţin minte că noi am plătit 50 lei de persoană pentru degustarea cu 6 sortimente de vin... nu ştiu dacă era mai ieftin anul trecut sau dacă am beneficiat de reducere pentru grup organizat. Cert este că multora li s-a părut prea scump şi au preferat să renunţe la degustare şi să cumpere vin pentru acasă cu banii economisiţi. Poate au avut dreptate dar noi n-am regretat niciun leuţ cheltuit pentru degustare. De departe, a fost cea mai reuşită experienţă de acest fel de până acum şi cireaşa de pe tortul vizitei la crama LacertA!

Sala de degustare, cu un design spectaculos şi o superbă vedere panoramică spre dealurile din jur, este piesa de rezistenţă a noii crame LacertA. Îmbinând sticla cu metalul şi lemnul, arhitecţii tirolezi au creat un spaţiu luminos, cu două terase. Terasa mică are vedere spre pantaţiile de viţă de vie în timp ce terasa mare este cu totul specială, fiind amenajată în genul piscinelor infinite. Este uimitoare iluzia optică... terasa cu gazon plantat pare a fi parte integrantă din natură, o prelungire a dealurilor înverzite care înconjoară crama LacertA.

Am avut noroc să participăm la degustarea de vinuri în compania domnului MB, creatorul vinurilor LacertA. Oenologul cramei este un om tânăr, talentat, pasionat de vinuri şi nu în ultimul rând, carismatic! Degustarea a fost însoţită de prezentarea amănunţită a cramei şi a zonei viticole Dealu Mare dar nu ne-am plictisit nicio clipă. Expunerea domnului MB a fost deosebit de alertă, presărată cu glume şi însoţită de sfaturi preţioase.

Pe scurt, crama LacertA face parte din Podgoria Dealu Mare, cea mai compactă zonă viticolă din ţara noastră, supranumită "patria vinurilor roşii". Podgoria Dealu Mare se află pe teritoriul judeţelor Prahova şi Buzău, în zona dealurilor subcarpatice, fiind delimitată de râul Teleajăn la vest şi de râul Buzău la est. Situate de-a lungul Paralelei 45, celebra paralelă a vinului pe care sunt aşezate Toscana şi Bordeaux, plantaţiile de viţă de vie din Podgoria Dealu Mare beneficiază de fertilitatea şi diversitatea solurilor precum şi de expunerea îndelungată la soare care favorizează coacerea strugurilor şi a lemnului viţei de vie.

La LacertA au fost plantate soiuri internaţionale (Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, Burgund Royal, Pinot Gris, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Muscat Ottonel...) dar şi româneşti (Feteasca Neagră şi Albă). Deşi potenţialul este de 10 tone de struguri la hectar, se limitează la doar 6-7 tone pentru a spori calitatea strugurilor. Practic, se păstrază doar un singur ciorchine pe fiecare lăstar, restul fiind înlăturaţi prin tăiere.

Revenim în sala de degustare, aşezaţi comod în jurul unei mese lungi pe care aşteptau carafe cu apă rece şi obişnuitele gustări ce însoţesc vinurile (coşuleţe cu pâine prăjită stropită cu ulei de măsline şi platouri cu mezeluri şi brânzaturi de foarte bună calitate). Îmi plac vinurile şi poveştile care se ţes în jurul lor dar beau foarte puţin vin... adunat, picătură cu picătură, nu cred că ajung la două pahare într-un an. Ideea că voi degusta şase soiuri diferite de vin m-a panicat puţin. A fost înţelept din partea mea să mă hazardez la o degustare în compania unor oameni mult mai antrenaţi decât mine? Oare voi ameţi şi mă voi face de râsul lumii? Am aplicat primul sfat primit de la domnul MB: "Ca să nu ameţiţi, beţi cantităţi egale de apă şi de vin. Desigur, separat nu amestecate! După un pahar de vin... unul de apă! " Sfatul este valabil şi pentru petreceri, nu numai pentru degustări. Am ascultat sfatul specialistului şi credeţi-mă pe cuvânt... am savurat fiecare sortiment de vin şi, spre mirarea soţului meu, n-am ameţit deloc.

Toate vinurile degustate m-au încântat, clar vinurile cramei LacertA au ceva aparte. Culoare, gust, arome surprinzătoare... Preferatul meu a rămas primul vin prezentat, un Chardonnay alb sec cu miros suav de iasomie dar fiecare sortiment degustat a fost excelent. Clasamentul depinde doar de preferinţele degustătorului!

Foarte apreciat de cunoscători a fost Shiraz, un vin roşu violoceu, cu gust condimentat, puternic dar şi Couvee IX (cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească Neagră şi Blaufraenkisch), unul dintre cele mai bine vandute vinuri ale cramei LacertA. Cu această ocazie, am depăşit prejudecata potrivit căreia dacă amesteci mai multe soiuri de vinuri, sigur te va durea capul. Nu te doare niciodată capul de la vinul bun, poţi fi doar mahmur dacă ai depăşit măsura! Durerile de cap sunt pricinuite de excesul de sulfiţi sau de zahărul adăugat în vin. Cât despre sulfiţi, aceştia se pun în orice vin bun, sunt antioxidanţi şi agreaţi de specialiştii în domeniu.

Majoritatea vinurilor produse de LacertA, fie ele roşii, roze sau albe, sunt seci. Există un singur sortiment de vin dulce, LacertA Dolce, obţinut din struguri Muscat Ottonel şi Chardonnay. Interesant mi s-a părut Blanc du Noir, un vin alb obţinut din struguri roşii (Pinot Noir) cărora li se înlătură pieliţa colorată.

Desigur, ni s-a reamintit temperatura ideală la care se servesc vinurile dar şi modul de asociere a vinurilor cu diverse feluri de mâncare. Sunt convinsă că toată lumea ştie deja aceste lucruri şi nu cred că mai interesează pe cineva.

Din conversaţia cu domnul M. B. am reţinut că vinurile vechi nu sunt întotdeauna cele mai bune. Un vin creşte, ajunge la potenţialul maxim şi apoi decade. Poţi să deschizi cu mare entuziasm o sticlă de vin vechi şi să te trezeşti cu o poşircă în pahar. Depinde de o mulţime de factori cum ar fi condiţiile de păstrare sau calitatea îmbutelierii. Cel mai de temut duşman al vinului este aerul. După ce deschizi o sticlă de vin, ar trebui să o bei toată sau să o videzi şi să o păstrezi la frigider. Nu trebuie să ne ferim de sticlele de vin cu depuneri de cristale, acestea sunt semn de naturaleţe. Ca şi mierea zaharisită, zic eu...

Acestea sunt doar câteva dintre sfaturile primite de la domnul MB. Pe cele mai multe le-am uitat sau au depăşit capacitatea mea de pricepere în ale vinurilor. Ultimul şi cel mai preţios sfat primit din partea oenologului cramei LacertA : Ideal ar fi să beţi cel mult două pahare dintr-un vin bun! Vinul bun este una dintre marile plăceri ale vieţii, el trebuie băut în tihnă, savurat în compania familiei sau al prietenilor dragi!

După ce degustarea a luat sfârşit, toată lumea a trecut pe la magazinul cramei LacertA unde sunt expuse o mulţime de sticle de vin, unele dintre ele ambalate în cutii frumoase de lemn, cu pahare elegante (potrivite pentru cadouri). Crama LacertA produce vinuri premium, scumpe dar foarte bune. Intrată relativ recent pe piaţă, LacertA are numeroşi clienţi fideli dar şi medalii care i-au oferit recunoaşterea internaţională. Cea mai mare parte a vinurilor sunt vândute către hotelurile şi restaurantele din România dar pot fi întâlnite şi pe mesele din Austria, Elveţia, Germania, Japonia, China, America.

La LacertA, într-un cadru natural de poveste, veţi găsi vinuri care concurează cu cele franţuzeşti sau italieneşti şi oameni prietenoşi, dornici de oaspeţi, pasionaţi de munca lor! Noi am fost impresionaţi, ne amintim cu drag de locul acesta minunat şi ne-am dori să ne întoarcem într-o toamnă, la vremea când se culeg strugurii şi se bea mustul dulce. Până atunci, vom savura de Crăciun ultima sticlă de Chardonnay de la LacertA, ascunsă în cămară pentru ocazii speciale...

Vă doresc Sărbători fericite alături de cei pe care-i iubiţi! Moş Crăciun să vă aducă multă, multă sănătate şi speranţa că toate relele se vor risipi!

Crama LacertA se afla in satul Fintesti din comuna buzoiana Naieni, cunoscuta mai ales datorita carierei de calcar cochilifer. In aceasta pitoreasca zona subcarpatica, la doar 100 km. de Bucuresti, sunt o multime de obiective turistice, foarte putin cunoscute si puse in valoare. Degustarea de vinuri la crama LacertA poate fi doar o parte dintr-o excursie care sa cuprinda Biserica Dintr-o Piatra, chilia lui Ambrozie, vestigiile arheologice, Tabara de sculptura. Depinde doar de antrenamentul fiecarui turist... Orice ai alege, te poti bucura de aerul curat si de frumusetea cu totul speciala a dealurilor Istritei. In aceasta zona nu veti gasi pensiuni si restaurante. Pacat!

Ce poate fi mai relaxant decat un pahar de vin bun, baut in compania unor oameni frumosi, insotit de povesti captivante... Recomand din tot sufletul degustarea de vinuri la crama LacertA, urmata de cumparaturi la magazinul cramei. Vinurile sunt scumpe dar merita toti banii, pot fi un cadou minunat pentru oamenii dragi!

---

VIZUALIZĂRI: 2704 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI