Glasul Pietrei, circuit tematic concentrat în jurul comunei Năeni, jud. Buzău

TIPĂREȘTE

În ordinea cronologică a vacanțelor/minivacanțelor noastre de anul acesta urma tot o Bulgărica, dar ca să mai respirăm puțin și alt aer, intercalez o plimbărică de o zi pe Drumul Pietrei din Buzău.

Glasul Pietrei, mai exact, este un circuit tematic, legat de piatră, concentrat în jurul comunei Năeni din Regiunea Dealul Mare.

În excelul meu cu lucruri de făcut în Buzău, la Glasul Pietrei scria că sunt mai multe obiective care se găsesc pe o distanță de aprox 10 km. La unele se putea ajunge cu mașina, la altele cu piciorul, ba mers lejer, ba puțină diferență de nivel (aprox 500 de m), cert este că puteam face multe dintre ele într-o zi, dacă eram vrednicuți și plecam devreme de acasă.

Circuitul tematic Glasul Pietrei cuprinde mai multe locuri pe care voluntari inimoși au încercat să le pună în valoare cu indicatoare și o cât de cât amenajare, dar în ultimii ani indicatoarele au dispărut, unele bucăți de drum au devenit și mai impracticabile, iar o parte din monumente au fost distruse cu sălbăticie. Ce-or avea oamenii apucăturile astea când n-au nimic de câștigat n-o să înțeleg în veci. Glasul Pietrei era cumva în top 10 lucruri de făcut pentru noi, pentru că mi-a atras atenția și îmi notasem un îndemn de a merge să vizităm cât mai avem ce.

Locurile de care vorbeam mai sus și care sunt destul de aproape unele de altele sunt: Chilia lui Ambrozie, Pietroasele cu locul unde a fost descoperită Cloșca cu pui de aur, cariere de calcar, lucrările Meșterului Moacă, Tabăra de Sculptură de la Năeni, Grotele Preistorice, Biserica dintr-o Piatră, Satul Dacic Serafim, Crucea Manafului, Necropola Tracică, Cimitirul Părăsit, Cetatea Gruiu Darii, dar și multe altele.

Cam multe totuși pentru o zi, așa că am apelat la maps, am grupat și noi obiective cât pentru o zi plină, cât să fie un circuit ca să nu călcăm de două ori într-un loc și ne-a ieșit următorul traseu:

ultimile 5, toate pe raza comunei Năeni, urmând să închidem cercul mergând pe drumul cramelor de pe Dealul Mare și speram ca măcar una să fie deschisă.

În afară de Chilia lui Ambrozie toate celelalte sunt grupate pe o distanță de 1 km, pe vârful unui deal, așa că am hotărât să începem cu chilia ca să scăpăm de drumeție și apoi să ne lălăim până seara printre celelalte.

Al doilea week-end din octombrie s-a anunțat ploios. Harta meteo de vineri seară arăta ploaie aproape peste tot, pe o rază de 100-150 de km față de București, mai puțin în zona Buzăului și iată cum i-a venit rândul Glasului Pietrei de pe lista noastră.

Am plecat pe ploaie din București și am sperat ca meteorologii să aibă dreptate și să găsim soare la Năeni, la puțin sub 100 de km de casa noastră și așa a fost. Ziua a fost superbă, 19-22 de grade și un soare strălucitor, a fost numai bine de plimbare. Abia după 16, când eram în vârful dealului, pe la Tabăra de sculptură, a început să bată un vânticel rece.

Chilia lui Ambrozie

Din București am mers pe DN1 până pe centura Ploiești-ului, am făcut dreapta spre Bucov – Valea Călugărească – Mizil și după Săhăteni și indicatorul de Năeni, am făcut stânga spre Breaza de Buzău și am mers aprox 10 km, cam 98 de km din București. La un moment dat s-a terminat asfaltul și am mai mers cam 500 de m pe un drum de piatră. Acolo am lăsat mașina pentru că se vedea un drum de pământ cu șleauri făcute de căruțe și mult noroi. Cu mașina, categoric nu de acolo.

Chiar dacă era un soare frumos când am ajuns, plouase de curând și la Breaza pentru că drumul ăla era plin de noroi și ne-am făcut ca niște porcușori. Am vrut să și abandonăm la un moment dat pentru că ni se încărcau adidașii de noroi și ne îngreuna mersul. Ne-am felicitat că nu am făcut-o pentru că drumul este ușor în pantă aproape permanent și în scurt timp poteca a devenit practicabilă, iar mai apoi am mers mai mult pe iarbă, n-am mai avut treabă cu nici un noroi.

Nici la intrarea în traseu și nici pe drum nu există vreun indicator către Chilia lui Ambrozie. Dar dacă la intrare era un singur drum de căruțe și era evident că n-aveam alternativă, mai sus sunt mai multe poteci formate și pare că nu mai știi încotro, dar nu trebuie să vă faceți griji pentru că tot acolo ajungi pe oricare o iei. Până la chilie cred că a fost o diferență de nivel undeva la 400 de m, plus/minus ceva, și drumeția pe dealurile buzoiene, de vreo 8 km dus-întors, cu vederi superbe de jur-împrejur, a fost o plăcere.

Spre Chilia lui Ambrozie se ajunge din mai multe puncte. De la Pietroasele, dar în zona aceea sunt alte obiective pe care vrem să le grupăm cu altă ocazie și așa cum urma să vedem, am găsit indicatoare și de la Biserica dintr-o piatră, de unde sunt tot 3,5 km.

Stânca cu chilia se vede tot timpul în față și tot ce trebuie să faci este să mergi mereu în direcția aceea. La o săptămână distanță o colegă, impresionată de pozele noastre, s-a dus cu niște prieteni, numai că s-au abătut de la potecă în dreapta, unde sus, pe stâncă era o stână și au confundat chilia cu stâna. N-a fost bai că au făcut un ocol și tot au ajuns, dar au tras o sperietură soră cu moartea pentru că atunci când s-au apropiat de stână i-au lătrat și i-au alergat nițel câinii stânei. Deci, nu aveți de ce să vă abateți spre dreapta, drumul este oarecum înainte, spre stânca din față.

Tot drumul ne-a atras privirea și dealul din stânga noastră în vârful căruia se afla o biserică foarte frumoasă. Nu ne-am gândit nici un moment că ar putea fi Biserica dintr-o Piatră pentru că noi ne imaginam obiectivul care urma pe listă mult mai mic și mai neînsemnat, iar ce vedeam sus pe deal era ditai cetatea. Eiii, mare surpriză am avut când a trebuit să ne îndreptăm spre Biserica dintr-o Piatră și să ajungem exact acolo.

Chilia lui Ambrozie este o locuință rupestră scobită în Piatra Șoimului de pe Dealul Mare și a fost locul ales de monahul Ambrozie de la Mănăstirea Ciolanu, pentru a trăi în sihăstrie după ce s-a întors de la Muntele Athos. A trait acolo peste 50 de ani și se vede cum grota a fost mărită și amenajată probabil cu foarte multă trudă, pentru că accesul nu este deloc ușor. Pustnicul a lucrat cu ziua în podgoria din Pietroasele, iar oamenii mai în vârstă din satele buzoiene încă și-l amintesc.

După cei 3,5-4 km de mers pe dealuri, cu priveliști frumoase de jur împrejur, am ajuns aproape de baza stâncii Piatra Șoimului unde este o cruce de piatră pe postamentul căreia stă scris “În amintirea pustnicului Ambrozie” . Am mai găsit și alte cruci de piatră pe drum care credem că sunt la fel de vechi dar căzute pe marginea potecii, nicicum semnalizate. Apoi am trecut printr-o zonă deasă de arbuști și am ajuns chiar la baza stîncii.

Accesul spre chilie se face pe o scară metalică din două bucăți și dacă ai rău de înălțime nu-i bine. Chilia se află pe la jumătatea stâncii și după ce termini cu scara ai avea nevoie de o balustradă dar nici ea nu există. Nouă nu ni s-a părut periculos dar dacă sunt fobii la mijloc, nu știu ce să zic, ești cam suspendat în aer...

Apropo de ce ziceam la început, că voluntari inimoși au amenajat aceste obiective dar că ele au fost vandalizate, inclusiv Chilia lui Ambrozie a fost devastată. Noi am găsit-o amenajată cu icoane, o cruce, un colaj de fotografii, toate prin grija unui preot, dar cine știe cât va rămâne așa. Toate încăperile erau scrijelite cu nume de nebuni care au trecut pe acolo și care și-au lăsat și gunoaiele prin jur.

Piatra Șoimului unde este chilia se află la mică distanță de Vârful Istrița, cel mai înalt din zonă, 749 de m. Din cauza înălțimii, în vârf se văd multe, multe relee și antene.

Am făcut aproape 3 ore în drumeția asta. Pentru că la început noroiul ne-a îngreunat mersul, apoi ne-am tot lălăit pe dealuri pentru că era vreme frumoasă și ne-am tot oprit, la baza stâncii după ce am văzut chilia ne-am mâncat sandwich-ul și… a trecut timpul. După ce am ajuns înapoi la mașină nu ne-am întors pe unde am venit, ci am luat-o pe drumul asfaltat care intersecta drumul pe care venisem noi și care ducea la Năeni.

Biserica dintr-o piatră

Până la Biserica dintr-o Piatră care se află, de fapt, în satul Fântînele, care aparține de comuna Năeni ajungi cu mașina, tot urcând dealul până în vârf la 600 m altitudine, pe o șosea proaspăt asfaltată. Drumul a fost îngust, gospodăriile sărace și mormane de gunoaie pe marginea drumului, lucru care nu ne-a plăcut deloc.

În fața bisericii este o parcare unde lași mașina și de acolo vizitezi numai pe jos.

Biserica dintr-o piatră cu hramul Duminica Floriilor este făcută în totalitate din calcar alb de Năeni, este foarte frumoasă și se vede din depărtare. Este înconjurată de ziduri masive de piatră asemenea unei cetăți și de aici ai priveliști spectaculoase către crestele munților Carpați sau satele din jur.

Noi am găsit biserica închisă dar ulterior am citit că la Punctul de Informare Turistică din Năeni este o cheie de rezervă (0761798967 este telefonul de la acest Info Point, de unde poți afla și alte informații despre zonă). Poate altădată o să vedem și interiorul. Acum am intrat în curte și am admirat picturile de pe zidurile exterioare dar și panorama asupra zonei înconjurătoare, inclusiv potecile către Chilia lui Ambrozie, care se văd foarte frumos de aici așa cum am văzut și Biserica când mergeam spre chilie.

Necropola Tracică

Lângă Biserica dintr-o piatră se află Necropola Tracică, locul în care se spune că locuitorii acesei zone își îngropau morții în morminte scobite în piatră. Au fost descoperite unsprezece morminte în care s-au găsit schelete, vase de lut, podoabe și unelte. Pentru că nimeni nu a fost interesat de protejarea acestei zone, cea mai mare parte a mormintelor a fost distrusă, iar astăzi se pot vedea doar 3, unul conservat mai bine lângă o cruce mare de piatră, iar două, spre coama din dreapta, care stau să cadă, pentru că piatra în care au fost săpate este desprinsă de restul stâncii. La ele se ajunge din curtea bisericii, ieșind printr-o poartă mică, pe aceeași latură cu intrarea, dar în capătul opus. Tot acolo este un panou informativ și o hartă cu obiectivele zonei foarte bine realizată. Sunt informații despre starea drumurilor, cum ajungi de la un obiectiv la altul dar și câteva date istorice despre ce se poate vedea în zona aceea. Conținutul mormintelor se află la Muzeul Județean din Buzău și la Muzeul de Istorie din București.

Tabăra de sculptură în aer liber de la Năeni

La aprox 1 km de biserică mergând pe sus, pe coama dealului, sau pe jos, pe sub stâncile calcaroase, ajungi la Tabăra de Sculptură de la Năeni. După ce s-a închis Tabăra de Sculptură de la Măgura, în 1985, un profesor inimos din Slobozia a ales un alt loc pitoresc, pentru o nouă tabără și acesta a fost vârful de deal Tigoarea (loc sacru în greaca veche) din Năeni.

Mai mulți copii talentați din Slobozia, Năeni și Chișinău au sculptat vreo două veri în calcarul extras de la cariera din apropiere și ne-am bucurat să trecem și noi printre lucrările lor expuse. Din păcate și această tabără s-a închis mult prea repede, a funcționat doar 2 veri, dar s-a reactivat în 2009 la inițiativa primarului de atunci și alte lucrări au apărut. Cea mai renumită lucrare este ansamblul Dacologie care este expus chiar la intrare.

Tabără de sculptură de la Năeni se află într-un loc dumnezeiesc. De jur împrejur se văd masivele muntoase ale Bucegilor, Ciucașului sau Buzăului și este o plăcere să petreci timp printre lucrările copiilor și să încerci să le înțelegi sentimentele și imaginația.

Satul Dacic Sfântul Serafim de Sarov

Mai jos de Tabăra de Sculptură se vede foarte frumos Satul Dacic Serafim. Proiectul este inițiat de Fundația Sfântul Sava din Buzău și se vrea o refacere a stilului de viață al geto-dacilor în colibe și bordeie, dar să mă ierte Dumnezeu, că ce o să vedeți acolo nu are nici o legătură cu asta. Hârtia nu suportă cuvintele soțului după ce am găsit acolo altceva decât am citit.

Acolo este o poiană superbă, un izvor, un lăcușor, câteva căsuțe de vacanță, nicidecum colibe, cred că și o stână și absolut nici o asemănare cu bordeiele. Am citit că se dorește refacerea modului de viață al strămoșilor care au trait acu 2000 de ani și chiar vă rog să mergeți și voi și să scrieți aici dacă vi se pare că asta se urmărește. La data vizitei noastre locul era împrejmuit și doar de la distanță poți privi, nu ne-am putut apropia de nimic. Dar este o altă lucrătură acolo, nu cred o iotă din refacerea stilului de viață al înaintașilor noștri.

Grotele Preistorice

Ne-am întors în parcarea de la biserică, pe jos, pe sub stânci, ca să vedem Grotele Preistorice amplasate pe muchiile dealurilor. Au fost descoperite cu ocazia exploatării de calcar din zonă și se pare că au fost săpate în piatră acum 4-7000 de ani. Au fost descoperite inscripții rupestre, oseminte, arme și unelte. Citeam că trebuie să găsim 4 grote dar noi am descoperit doar 3, una mare și două mai mici.

La toate obiectivele de pe vârful acestui deal, începând cu Biserica dintr-o Piatră și Necropola Tracică și continuând cu Tabăra de Sculptură, Satul Dacic și Grotele Preistorice, mai sunt câteva indicatoare, nu am găsit ca la Chilia lui Ambrozie, adică nimic. Unele panouri sunt în picioare, alte marcaje sunt devastate și stau să cadă…. după cum spuneam, nu înțeleg ce or face oamenii cu un indicator…

Priveliști superbe de pe acest deal spre toate culmile muntoase, dealurile și satele din jur, lejeră și plăcută plimbare care poate fi făcută de oricine.

Drumul cramelor

Am plecat de pe Glasul Pietrei cu sentimente foarte amestecate. Ce aur s-a descoperit în zonă și cu ce bătaie de joc au fost tratate aceste descoperiri. Nici acum, în al 12-lea ceas, nu se pune cum trebuie în valoare ceea ce a mai rămas nedistrus. Sunt atâția oameni dornici de un loc de muncă… nu știu cum autoritățile locale nu se gândesc să facă o gheretă acolo și să pună un om să taie bilete, iar banii aceia să ajute la întreținerea zonei. Oricine ar da 2-3-5 lei să vadă toate obiectivele de pe dealul acela. Și nu sunt oameni puțini. Când am fost noi, într-o zi de la jumătatea lui octombrie ne-am întâlnit cu destui. Mare păcat! Alții ar face minuni cu un loc ca ăsta.

Spre casă am luat-o spre Fințești și de acolo pe dealuri, pe o super șosea cu serpentine, am mers pe Drumul Cramelor și ne-am oprit și am admirat Crama La Certa, apoi Domeniile Blaga și ultima Domeniile Săhăteni. Toate arătoase, conace superbe, dar închise sâmbăta și duminica, doar cu programare. De luni până vineri însă, magazinele de prezentare, degustare și cumpărare erau deschise. În drumul spre casă am verificat și Domeniile Urlați pentru pelinul roze care ne place dar era închis și el.

Am uitat să spun că nicăieri, în plimbarea noastră, nu am găsit o sursă de papa, dar știam de acasă, așa că am mâncat un sandwich din traistă la Chilia lui Ambrozie și altul pe dealul cu Biserica dintr-o Piatră. Dar a fost foarte fain. Am fost și cu unul dintre copilușii noștri și bucata aia de pâine parcă a avut alt gust așa. Și apă trebuie să aveți, nu am găsit nici o sursă de apă pe acest traseu. În Năeni erau niște magazinele dar nouă nu ne-a mai fost de folos, era la finalul zilei când am trecut prin Năeni.

Aplicația ne-a arătat puțin peste 12 km în ziua aceea. Vreo 8 au fost la Chilia lui Ambrozie și restul la Năeni între Biserica dintr-o Piatră – Tabăra de Sculptură – Satul Dacic – Grotele Preistorice și toate abaterile pe dealuri. Repet că este o super plimbare lejeră, pe care o poate face oricine și chiar vă doresc să ajungeți și să așterneți impresiile aici pentru că sunt tare curioasă ce se va întâmpla cu toate aceste obiective în viitorul apropiat.

---

VIZUALIZĂRI: 767 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI