Restaurant-pensiune Veveriţa -- o veveriţă cam obosită

TIPĂREȘTE

Prietenul nostru a dorit să-şi aniverseze ziua de naştere la cabana Veveriţa de pe Valea Doftanei.

Am ciocnit la Secăria unde are o căsuţă de vacanţă, căsuţă în care el şi soţia au pus tot sufletul şi banii în ultimii 20 de ani. Secaria e o comună de sine stătătoare care porneşte din Comarnic, de la primărie pe mâna dreaptă cum vii din Bucureşti şi-şi desfăşoară casele şi gospodariile până la o altitudine de 800-900 m. A fost atestată din 1600 dar a devenit comună independentă abia din 1930. Cu 1400 de locuitori stabili, Secaria are ambiţia de a deveni un El Dorado al Văi Doftanei când şi dacă se vor accesa fonduri europene. Ar concura astfel staţiunile de pe Valea Prahovei.

Am plecat trei maşini pline cu octogenari şi nu numai, adica erau şi două puştoaice de vreo saptezeci si ceva de ani şi am pornit în sus pe serpentinele Gâlmei Secăriei. Am ajuns într-un loc care ne-a tăiat răsuflarea. În faţă erau munţii Baiului, în spate ai Ciucaşului, la picioarele noastre Secăria, Comarnic, Breaza şi spre orizont Bucegii şi Leaota. Asfalt ca în palmă tot drumul. Am început să coborâm Gâlma Secăriei pe serpentine în ac de păr. Pe aici au fost carierele din care s-a escavat piatra pentru podul Saligny. În curând am ajuns în comuna Trăistieni de pe valea Doftanei. In această comună se spune ca este cea mai frumoasaă biserică din ţară cu hramul Sf. Arhangheli dar n-am vizitat-o, gândul nostru fiind la mâncare şi numai la mâncare. Primum vivere et deinde philosophari ar zice strămoşul nostru latin numai că după ce am mâncat nu ne-am mai gândit la filozofare, ci cum să ajungem mai repede la căşile noastre.

Cabana Veveriţa este micuţă cu 12 camere de închiriat foarte curate şi dispunând de tot confortul. Tarifele sunt convenabile: 80 lei cameră dublă în timpul săptămânii, 90 în WE. Facilităti: baie proprie, TV plasma, parcare, internet şi privelişte odihnitoare gratuit. Micul dejun suedez se plăteşte separat 15 lei/ persoană.

Restaurantul este mare, frumos ornamentat şi fiind zi de lucru nu eram decât noi în toată sala. Prietenul nostru anunţase personal că vom veni opt persoane şi a fost asigurat că a primit dimineaţa aceea păstrăv proaspăt şi mititei şi că totul va merge strună. Zis şi făcut, adică mai mult zis. Pentru început majoritatea dintre noi am comandat mici, câte 3-4 de persoană care au venit însoţiţi de cartofi prăjiţi alături de bere. Aici au fost două minusuri. S-a aşteptat foarte mult până s-au făcut micii aşa că la foamea pe care o aveam s-a mâncat multă pâine goală cu sare iar berea Ciuc fără alcool dar cu lămâie - era un fel de suc, nici bere, nici limonadă, un fel de Lămâiţa de pe vremuri - a rămas neconsumată. Nu aveau bere simplă fără alcool. Era o singură chelneriţă dar cum unul a vrut caşcaval pane, altul un pahar de vin alb şi apoi încă unul, altul ciupercuţe, dar salată de vinete aveti? săraca fată abia mai prididea. Piesa de rezistenţă a fost păstrăvul prăjit în crustă de mălai cu patru cupe mici de mămăliguţă şi separat mujdei de usturoi. Mujdeiul era foarte bun dar era departe de cel servit pe vaporul plutitor, mai ţineţi minte? ăla era o adevărată cremă, să-l ungi pe pâine, nu alta. Bineînţeles că atât timp cât s-a mâncat peştele care era absolut fantastic, s-a aşternut tăcerea între comeseni pentru ca nicio altă acţiune să nu tulbure plăcerea de a mânca. La desert a mai fost o problemă: nu aveau papanaşi iar din îngheţate lipseau câteva sortimente, exact cele cu fructe de pădure. Am mâncat două clătite cu dulceaţă de vişine cam uscată şi am băut cafea. Nu aveau decofeinizată. Săraca chelneriţă tot ne spunea că dacă ar fi fost sâmbătă- duminică alta ar fi fost situaţia dar explicaţia era puerilă căci aprovizionarea cu cafea fără cofeină nu ţine de weekend. Am băut una normală dar noaptea nemaifiindu-mi somn am luat juma´ de bulin de dormit. Preţul a fost foarte convenabil. Nu m-am zgâit la notă că doar eram invitaţi dar a costat 320 lei plus bacşiş, în total 350 lei, oricum sub 50 lei/ persoană cu mâncare şi băutură la discreţie.

Ne-am despărţit după masă, ceilalţi se întorceau la Secaria pentru continuarea petrecerii, noi am luat-o spre Câmpina, cca 20 km.

Drumul a fost superb. La doar câţiva kilometri am început să mergem paralel cu lacul Păltinoasa care se termina cu barajul Paltinul. Lacul Păltinoasa are o lungime de 3 km şi o suprafaţă de 200 ha. şi a fost creat artificial prin acumularea apelor care provin din râurile Doftana şi Secăria. Nu spun ce colorit avea în razele soarelui de după amiaza, adică spun: de la verde deschis la albastru închis dar şi bleu ca albastrul cerului şi la umbră cu nuanţe petrol. Din loc în loc este amplasată câte o vilă sau cabană dar impresia mea este că locul cu frumuseţile lui naturale nu este suficient de bine pus în valoare. Barajul Paltinu situat la o altitudine de 650 m este amplasat în cheile ˝la Tocile˝. A fost construit în 1971 în arc de cerc asimetric si are o înălţime de 108 m cu o lungime de 465m. ocupând locul opt printre cele mai mari baraje din Romania. La început au fost ceva probleme cu infiltraţiile dar s-au rezolvat.

Dacă vă recomand acest restaurant? Depinde de standardul pe care-l cereti şi gradul de toleranţă pe care-l aveţi. Nu cred că trebuie trecut cu vederea că deşi anunţat, patronul n-a ridicat un deget ca să fie totul în ordine. I s-a spus că venim opt oameni la ora două pentru o aniversare, păi grătarul trebuia să fie încins, gata să preia comanda. Stia că se vine cu maşinile că altfel nu aveai cum. Păi berea fără alcool trebuia să fie aburită de rece ce era, ştia că vin oameni în vârstă deci potenţiali hipertensivi, cum să nu ai cafea fără cofeină sau îndulcitor pentru diabetici? El a pierdut, căci altfel, bucatele fiind foarte gustoase, aş fi recomandat cu toată inima restaurantul. Nu m-am limitat să vă scriu doar despre restaurant pentru că regiunea e foarte frumoasă şi merită s-o vizitaţi. Cât despre noi, ne-am simţit bine, am râs, am vorbit şi ne-am bucurat că ne-am întâlnit în aceeaşi formaţie de anul trecut fără lipsă la apel.

---

VIZUALIZĂRI: 4656 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI