Mâncare bună, ambient plăcut

TIPĂREȘTE

Ne-am cam încheiat peripluul buzoian, mica noastră vacanță se apropie de final. Cunoscând cam ce vântoase bat prin frigiderul de la domiciliu, decidem să mâncăm pe undeva, prin zonă. Ora prânzului a trecut, cea a cinei mai are de așteptat. Unul din lucrurile pe care le iubesc la țărișoara noastră e că nu te cramponezi de ore, te înființezi la masă când te pălește foamea; punct. Consecvenți, ne oprim tot în Berca. De dragul variațiunii, alegem însă altceva decât Cob Village: restaurantul pensiunii Casa Matei.

Unde e Casa Matei? Vorba bancului, cum intri în Berca, pe dreapta. De fapt, mai mergi un pic, te duce drumul. Cine e și ce vrea Casa Matei? E hotel de 3*, binișor cotat (8,8 pe booking), vrea clienți și glorie, mi se pare normal. Are și mâncătorie, și ea vrea aidoma. Noi pe hotel nu l-am putut ajuta, cel puțin de data asta, pe mâncătorie, da.

Încă ploua ușor când am coborât din mașină. Am ocolit hotelul; parcarea e în spatele așezământului, lângă drum, clădirea în formă de semilună șade însă cu fața spre râul Buzău, de care o desparte o grădină frumoasă și destul de generoasă ca spațiu. În grădina asta am zărit un colț dedicat celor mici, dar bună parte din ea este ocupată de un fel de insulă centrală pe care sunt puse mese și scaune. Le-am găsit plouate și triste, nu le-am mai zgândărit și noi degeaba, ne-am strecurat tiptil și am deschis ușa spre terasa acoperită.

Pensiunea are un restaurant spațios la parter, dublat pe toată partea din față de terasa aceasta, izolată de grădină printr-un pridvor închis cu ferestre mari, una lângă alta. Din cauza atâtor ferestre, incinta e foarte luminoasă, dar și destul de... răcoroasă (reamintesc că ne aflam la jumătatea lui aprilie, iar afară nu erau mai mult de 10°C). Am avut în cap să ne retragem în interior, la căldurică și am fi zburat glonț într-acolo, dacă n-am fi auzit o voce familiară, venind de undeva, din stânga. La una din mese (singura ocupată pe terasă, dealtfel) era un cuplu, 2 prieteni de-ai noștri din Galați. Lumea-i mică, se știe! :)

Ne-am așezat la masa lor, bucuroși de revedere și chiar am îndrăznit a ne scoate gecile plouate, armați fiind destul de bine pe dedesubt. Nu ne părea frig, era acceptabil. Prietenii noștri erau deja la desert, dar tot am mai prins câteva minute de conversație cu ei. După ce au plecat, nu ne-am mai mutat în interior, ne obișnuiserăm cu ambientul. Terasa era doar a noastră și o puteam admira în voie, înveselită de plante verzi, vaze cu flori pe toate mesele, tablouașe simpatice și afișe pe pereți.

Cred că au și meniuri clasice, gen cărticele; meniul „pe scurt” era pictat pe o foaie format A3, cu rol dublu, inclusiv de suport de farfurii. Mi-a plăcut atenționarea din josul paginii: dacă vă grăbiți, alegeți ceva de la punctele x, y sau z. Dacă nu, bucurați-vă de decor și lăsați-ne să gătim în liniște pentru voi. Într-un colț, o caricatură semnată de un nume în branșă, cu referire la Festivalul Cârnaților de Pleșcoi (despre care am aflat și noi că există, cu ocazia asta). Totul scris civilizat, în română și engleză.

Am ales – ce altceva? – tigaie picantă Pleșcoi (45 lei) și salată de ciuperci marinate (15 lei), aceasta din urmă recomandată frenetic de amicii noștri. Tati a optat pentru o porție de ciorbă (nu mai știu ce conținea, nici n-avea importanță, caldă să fie! ; 15 lei), urmată de – ce altceva? – cârnați de Pleșcoi pe varză (28 lei). De stropit, câte o bere, normală pentru mine (6 lei), anormală pentru săracu’ șofer (7 lei).

Toate aranjamentele fiind făcute, am trecut la etapa a doua, vizitarea toaletelor, în scop principal de igienizare și dezinfecție; uite, despre asta nu-mi amintesc mare lucru, ceea ce înseamnă pur și simplu că n-a fost nimic demn de reținut.

Am primit băuturile și am primit și un coș cu pâine, nu mai știu dacă noi l-am cerut sau ni l-au adus din oficiu, cert e că aveam să-l regăsim pe nota de plată (4 lei; să fie primit!). Au venit repejor salata de ciuperci (am gustat, bună, am lăsat-o în așteptare) și bolul cu zeamă, pesemne era deja gătită, doar or fi înfierbântat-o puțin. Tati a început să-și lipăie ciorba, timp în care eu m-am preumblat de colo-colo și am pozat epigramele, caricaturile, rețetele și afișele de pe pereți. Plus toate florile de pe mese și terasa, în general, din diverse unghiuri.

Nici felurile principale n-au întârziat prea mult, lucru care m-a bucurat, căci chiar începuse să-mi fie foame după cele 2-3 guri de berulă. Mâncarea mea semăna cu o tochitură, doar că n-avea ou și brânză, doar bucățele de cârnat, de carne de oaie și de ficat de pasăre. Plus mămăligă. Bun, dar nu memorabil, nu prea mă înnebunesc după cârnați prăjiți și pe urmă băgați într-o fiertură, trebuia să-mi imaginez. Plus că nu știu ce era picant în tigaia aia, eu n-am descoperit. Ciupercile însă bune, excelente chiar, nici prea acre, parfumate, bune! Cârnații lui Tati în schimb!!! Iuței exact cât trebuie, afumați așijderea, perpeliți frumos pe grătar, suculenți încă... Chiar și varza era minunat gătită! Data viitoare când mai trec pe-acolo știu ce-mi iau.

M-am răzbunat cu un papanaș (15 lei), drăgălaș și uriaș, coafat din plin cu smântână proaspătă și dulceață de vișine. Ăsta, da! Șoferul a plusat și el cu un espresso (10 lei), să-l revigoreze după așa masă copioasă. Eu nu uzitez de stimulente după o anume oră, îmi cauzează.

... Ploaia se mai domolise și chiar dacă nu s-ar fi domolit, tot ar fi fost timpul să plecăm... Tati a rămas să ceară nota, eu am ieșit și-am făcut câteva poze decorului exterior. Una peste alta, experiența a totalizat 145 lei. Desigur că nota se poate plăti cash sau cu cardul, cum dorește fiecare.

În concluzie, mi-a plăcut la Casa Matei, chiar dacă n-am fost prea inspirată când am ales ce să mănânc. Raportul calitate/preț mi s-a părut ok, ambientul drăguț, cu siguranță pe timp frumos e și mai și. De asemenea, servirea a fost bună și destul de rapidă. M-aș întoarce acolo și aș recomanda cuiva să poposească pentru masă, fără nicio reținere. Cât despre hotel... poate l-om încerca altădată.

---

VIZUALIZĂRI: 4480 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI