Casa Vlăsia (Ghermanesti), un loc într-un cadru natural de poveste

TIPĂREȘTE

Nu aș fi scris acest articol, în condițiile în care eu am niște restanțe mai importante, dacă aseară târziu, frunzărind TV-ul, ceea ce se întâmplă rar în cazul meu, nu vedeam că emisiunea Bake off Romania, transmitea finala chiar atunci, dintr-un loc în care eu fusesem în urmă cu o săptămână. Mă uit rar la TV și chiar dacă am auzit despre această emisiune nu am mai văzut ceva până aseară când am recunoscut locul din jurul Bucureștiului unde am ajuns destul de neprevăzut, de curând. Este vorba despre Casa Vlăsia din Snagov și atâta am discutat toată săptămâna despre ea pentru că ne-a surprins într-un mod foarte plăcut încât mi-a făcut plăcere să văd imagini de acolo și am avut așa un imbold să scriu despre acest loc, mai ales că am verificat pe AFA și am văzut că nu este și cred că merită. În plus ne place când descoperim locuri așa de frumoase atât de aproape de noi și ar fi păcat să nu spunem despre ele, că poate mai este cineva care n-a auzit așa cum eram și noi în urmă cu câteva zile.

Cum spuneam am ajuns la Casa Vlăsia neprevăzut în urma unei invitații primite chiar în cursul săptămânii cu pricina. Dar cum nouă este suficient să ne spui “hai” că și suntem la ușă, ne-am conformat imediat. Ca să ajungem am mers pe DN1 până la intersecția cu indicatorul de Snagov (înainte de hotelul Miraj și benzinăria Agip), am făcut dreapta și după câțiva km, chiar la ieșirea din Ghermănești (înainte de indicatorul că se termină localitatea) este un indicator cu Casa Vlăsia, 1 km. În afară de faptul că drumul acesta este superb, cu pădure și pe o parte și pe alta și la vremea aceasta natura tocmai a explodat, nici intrarea de la Casa Vlăsia nu este mai prejos.

Din șosea o să vă atragă atenția o clădire mare, albă, înconjurată de păduri din toate părțile iar accesul până la clădire se face pe un drum pietruit, mărginit de plantații de viță de vie și livezi.

Ne-am lăsat mașinile într-unul din spațiile de parcare (pentru că sunt mai multe), cu locuri suficiente. Ne-a plăcut clădirea de un bun gust architectural și după ce ne-am apropiat. Accesul se face printr-o poartă imensă, din lemn, și imediat am intrat într-o curte interioară unde este amenajată o terasă, care la ora aceea (14-14,30), era plină.

Din această curte interioară am urcat pe niște scări de lemn îmbrăcate în verdeață și pe o parte și pe alta și am fost conduși la separe-ul nostru cu vedere la pajiști, lac și ferma de animale, dar nimeni nu s-a așezat la masă și fiecare a plecat curios să descopere locul. Noi am început de la recepția hotelului ca să aflăm câteva informații.

Ceea ce s-a vrut un proiect imobiliar de succes s-a transformat în locul pe care îl vedeam noi astăzi. O clădire cu trei etaje găzduiește camere pentru cazare, 2 săli de restaurant mari, terasă, o sală mai mică unde eram noi, două săli de evenimente Polivalentă (cu 100 de locuri) și Aligote (cu 40 de locuri), modern echipate, un amfiteatru cu cupola înconjurat de verdeață, la care se adaugă ferma de animale proprii, dar și culturile de legume, floarea sorelui și cereale, ceea ce face ca toate produsele care se servesc în restaurant să fie din producție proprie și nu în ultimul rând crama cu vinuri realizate din podgoriile proprii unde poți participa la degustări.

Domeniul se întinde pe 35 de hectare dintre care 5 sunt cu viță de vie și livezi. Am mai reținut și că acest conac funcționează pe principii ecologice și că orice se reciclează dar și că dotarea s-a făcut în mare parte cu ajutorul producătorilor autohtoni.

Dar pentru că trebuia să și mâncăm ne-am așezat la masă, pentru aperitive care au însemnat platouri tradiționale românești cu produse de la ferma proprie, brânzeturi, slănină, mezeluri, zacuscă, salată de vinete, fasole bătută dar și legume proaspete: roșii, castraveți, ardei, ceapă.

Pentru felul principal fiecare și-a ales din meniu, ceea ce ne-a dat posibilitatea să observăm că prețurile nu sunt deloc exagerate pentru locul în care eram. La sugestia ospătarului eu am ales o tocăniță de vițel care a fost grozavă iar soțul meu a ales un ceaun măcelăresc de care a fost încântat. Nu a fost chiar totul din producție proprie. Pui de la ferma lor nu aveau, de ex dar am fost anunțați de asta înainte de a comanda și toată lumea s-a declarat mulțumită de ce a mâncat. De băut s-a băut țuica proprie și vinurile Casei Vlăsia, unul roșu și unul alb, bune amândouă. Toaleta nu prea mi-a plăcut pentru că era comună dar cred că doar aici unde deservea un spațiu mic. Jos, unde erau sălile mari de restaurant cred că era în regulă.

Dar mai mult decât să mâncăm ne-a plăcut să ne plimbăm pe aleile în pantă ale domeniului. Am descoperit astfel piscina destul de mare, cu bar, dar și una pentru copii în jurul căreia este un mic loc de joacă, iar alături un teren de tenis/volei. Multă verdeață, oriunde te-ai fi uitat, un lac artificial unde se pescuiește iar de la recepție am înțeles că se pot practica o mulțime de activități aici. Din pliantul pe care l-am primit spicuiesc, tir cu arcul pentru grupuri de minim 10 persoane și cu programare în avans, pescuit sportiv (50 lei/zi), închiriere de biciclete (de altfel aleile erau pline de bicicliști), tenis de masă, darts, foosball, toate activități contra cost, dar și vizită la fermă și cramă (gratuit cu un reprezentant al casei).

Cum spuneam sunt și 34 camere de închiriat, tarifele fiind între 50 de EUR în cursul săptămânii și 70 de EUR, în week-end dar cel mai des cred că sunt căutați pentru evenimente corporate. Am înțeles că au oferte speciale pentru Paște, Crăciun și Revelion iar nunțile organizate aici sunt cu adevărat deosebite și sunt convinsă de asta, cadrul natural fiind absolut de poveste. Chiar dacă nu am văzut cum arată o cameră nu am nici o îndoială că totul este în regulă având în vedere că se vede peste tot că nu s-a făcut rabat de la nimic.

Ca să vă convingeți de frumusețea locului și dacă doriți să fugiți de agitația din oraș dar și să stați la aer curat și să mâncați o mâncare bună și eco, vă recomand să petreceți un week-end aici ca alternativă la Valea Prahovei sau să luați un prânz într-un week-end, iar pentru familiile cu copii cred că o zi petrecută aici este ideală. Și noi ne-am propus să mai revenim. Un motiv în plus care să întărească faptul că locul este știut și căutat ar fi că în acea sâmbătă cred că erau aproape o sută de mașini în parcare. Sper ca pozele să vă convingă mai mult decât cuvintele că locul este într-adevăr de poveste și merită o vizită.

P.S. În încercarea de a ne mai împrieteni cu odraslele noastre, când și când mai ieșim pe un teren neutru, două mămici cu cele două fete din dotare, condiția fiind ca ele să aleagă locul pentru că știu mai bine ce să aleagă, binențeles. Astfel că am ieșit joi, pe la jumătatea lui aprilie, înainte cu o săptămână de Casa Vlăsia, la Trattoria Il Mulino, un restaurant ales de ele, adresa fiind Radu Vodă, nr. 28 A, în zona pasajulului Mărășești, vis-a-vis de frumoasa bisericuță Bucur. Nu vreau să vă spun despre el decât în treacăt pentru că altul a fost scopul articolului, dar pentru că am mâncat bine iar ospătarul care ne-a servit dar și atmosfera au fost de nota zece, mi-ar fi părut rău să-l trec cu vederea. Aici am mâncat pentru prima dată piure de trufe la indicația moțatelor noastre și m-a uimit câtă lume l-a ales într-o zi de joi. Noi am ajuns pe la 19,30, restaurantul este destul de mare, iar accesul se face prin terasa cu destule mese, doar 3-4 fiind ocupate la ora aceea. După 20,30 s-a umplut. Am înțeles că chef-ul este italian și vi-l recomand pentru o masă bună, dar mai ales sofisticată, pentru când sunteți în pană de idei.

---

VIZUALIZĂRI: 6501 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI