Grădina Snagov, tradiție și bun gust

TIPĂREȘTE

După multe ezitări, încerc să revin pe AFA cu un articol uşurel despre un restaurant din Snagov, mai mult decât o 'mâncătorie', un spaţiu de relaxare şi recreere, potrivit pentru plimbăreţii mari şi mici, tocmai bun pentru o zi liberă în care nu vrei, sau nu poţi să te îndepărtezi prea mult de Bucureşti.  

Pentru tentativa de revenire, trebuie să mulţumesc prietenelor @adrianaglogo şi @Zoazore. Ele ştiu de ce! Pentru mine, sprijinul lor a contat enorm şi este încă o dovadă că AmFostAcolo nu vorbeşte doar despre experienţe turistice. Ceea ce îl face cu adevărat special este puterea, greu de explicat, cu care uneşte oamenii, la bine dar şi la rău. Mulţumesc!  

Vorba lui Ion Creangă... ' Cele rele să spele, cele bune să se adune! ' Tot încercând să alung cele rele şi să adun cele bune, am plecat în cea de-a doua zi a lunii mai la plimbare, împreună cu soţul meu şi cu fiul nostru. Ne-au însoţit, bucuroşi, bunul nostru prieten şi fiica lui.

Am dat cumva cu banul, şi a ieşit Snagov... Voiam să mergem la mănăstire, apoi să mâncăm liniştiţi într-un loc pitoresc, de preferat pe malul lacului. Mulţumind în gând minivacanţei de 1 Mai, am ieşit repede din Bucureşti pe DN1, la întoarcere am preferat autostrada A3 care are ieşire spre Snagov. În ambele variante, drumul de circa 30-35 km. l-am parcurs în mai puţin de o oră, dar traficul a fost lejer, ca într-o zi nelucrătoare.

Am mers mai întâi la mănăstirea Snagov, care acum se numeşte Vlad Tepeş, în memoria domnitorului ctitor care se presupune că ar fi înmormântat în biserica de pe insulă. În anii tinereţii mele, să tot fie vreo 35 de ani de atunci (hi, hi, ce bătrână sunt...) se ajungea pe insulă doar cu barca sau cu un vaporaş. Pe atunci, mănăstirea era aproape ruinată şi insula năpădită de vegetaţie crescută haotic.  

Astăzi, insula care aparţine de satul Siliştea Snagovului din comuna ilfoveană Gruiu este legată de mal printr-un pod pietonal care uşurează accesul vizitatorilor. De pe pasarelă am privit îndelung apele lacului sclipind în lumina dimineţii, Palatul Snagov ce se zărea în pădure, sportivii care se antrenau sub soarele încă blând... Acum nu voi spune decât că biserica mănăstirii şi turnul clopotniţă sunt impecabil restaurate, insula este un colţ de rai locuit de câteva vieţuitoare care-i încântă pe copii (capre alsaciene, struţi, păuni, o familie de căţei), se poate coborî pe un mic ponton amenajat la malul apei. Deocamdată, nu există obşte de călugări la mănăstirea Snagov.

După ce am părăsit insula de pe cel mai mare lac din sudul ţării, ne-am îndreptat spre Grădina Snagov, despre care aflasem (şi citisem pe AFA) pe vremea când avea alt proprietar, şi se numea Grădina Vlahiia. Pentru noi a fost prima oară când am ajuns în acest loc, nu pot face comparaţii între ce a fost Grădina Vlahiia, şi ceea ce este acum Grădina Snagov. Dar pentru că ne-a plăcut, ne-am relaxat, şi am mâncat bine, merită să vă povestesc şi vouă despre acest complex turistic, aflat aproape de centrul administrativ al comunei Snagov, la 10-12 km. distanţă de mănăstirea Vlad Ţepeş.

Adresa exactă a Grădinii Snagov este strada Albăstrelelor nr. 24, Snagov Sat. În capătul unei uliţe pe care cu greu am fi găsit-o fără indicaţiile cunoscutei aplicaţii care te îndrumă în trafic... Indicatoare turistice nu cred că sunt, cel puţin eu n-am văzut! Din capul locului, trebuie să vă spun că Grădina Snagov nu are vedere la lac, dar compensează din plin prin atmosfera de poveste, prin spaţiul generos, şi prin posibilităţile de distracţie oferite celor mici.

Parcare gratuită există, pe un câmp, vizavi de intrarea în complexul turistic, în plin soare. Noi am găsit loc la umbră, chiar pe uliţă, sub pomi, peste drum de poarta monumentală din lemn, în stil maramureşean.

Păşind dincolo de poartă, călătorul descoperă o lume fascinantă, care te duce pentru câteva ore departe, într-o vacanţă maramureşeană. La  Grădina Snagov sunt bineveniţi toţi turiştii, nimeni nu te urmăreşte, nimeni nu se uită strâmb dacă intri, te plimbi, admiri, şi poate pleci fără să bei o cafea. Dar tocmai aici e cheia unei afaceri bine conduse în turism... E atât de frumos acolo, linişte, aer curat, peisajul este atât de reconfortant, încât la finalul plimbării te aşezi la o măsuţă în grădină, pe terasa acoperită sau în interiorul primitor, măcar pentru o limonadă, o bere, o cafea, dacă nu pentru o masă în toată regula.

Nu ne  era foame când am ajuns la Grădina Snagov. Ne-am plimbat în voie pe aleile umbroase, am cercetat căsuţele maramureşene din lemn, mai bătrâne de un secol, aduse de creatorul Grădinii Vlahiia din Maramureş şi reconstruite, cu grijă şi respect pentru tradiţii, în Câmpia Vlăsiei, aproape de lacul Snagov. Totul este autentic, nici urmă de imitaţii chicioase, până şi feroneria originală a fost păstrată.

Complexul turistic Grădina Snagov oferă cazare în trei căsuţe tradiţionale (12  camere) care poartă numele satelor din care au fost strămutate, Breb, Rona şi Bârsana. Mi-am amintit că am citit, cu câţiva ani în urmă, o poveste frumoasă scrisă de @crismis care s-a cazat într-una dintre aceste căsuţe.

Cea mai bătrână casă de pe domeniul Grădinii Snagov este transformată în muzeu etnografic, şi se poate vizita doar printr-o rezervare prealabilă, contactând administraţia complexului turistic. Muzeul Ţăranului, amenajat într-o casă veche de 200 de ani, strămutată de la Săcele, adăposteşte o bogată colecţie de obiecte autentice care reconstituie interiorul unei gospodării ţărăneşti tradiţionale.

Desigur, dintre casele de lemn nu putea lipsi biserica satului care adăposteşte Muzeul Icoanei. Biserica construită din lemn nu este în stil maramureşean, este replica bisericuţei de la Mănăstirea Dintr-un Lemn din Frânceşti, Vâlcea, pe care am văzut-o de multe ori, fiind aproape de casa familiei mele. Biserica are clopot şi toacă, şi deţine un bogat patrimoniu de icoane vechi, pe sticlă şi lemn, din mai multe zone ale ţării. În curtea bisericuţei sunt trei cruci viu colorate, replici ale crucilor din Cimitirul Vesel din Săpânţa.

Nu am vizitat muzeele dar le-am dat roată pe afară, şi am văzut o mulţime de vechi unelte arhaice, specifice gospodăriilor ţărăneşti. Pe unele le ştiu din vacanţele petrecute la bunici, chiar le-am păstrat în memoria lor, dar pentru copilaşii de astăzi sunt obiecte necunoscute care le incită curiozitatea.

Am poposit pe o băncuţă din lemn cu acoperiş de şindrilă, la poarta bisericii, apoi ne-am reluat plimbarea până la ferma animalelor, unde am admirat iepuraşii pufoşi şi poneii nerăbdători să fie scoşi afară. O fetiţă tocmai alesese un ponei, şi plecaseră la plimbare pe pajistea înverzită... O experienţă inedită pentru orice copilaş!

Ne-am oprit la o altă poartă masivă din lemn, închisă, dincolo de care se află plantaţia de viţă de vie. Am mai căscat ochii o vreme, şi am remarcat gardul împletit din nuiele, coşurile de gunoi din lemn, fiecare decorat cu câte o oală de lut cu muşcate roşii. Mi-au plăcut şi lămpile care luminează noaptea aleile, aidoma opaiţelor din vremea bunicilor noştri. Pe cât posibil, au fost folosite materiale naturale în amenajarea grădinii, fără plastic şi fier.

Copiii au la dispoziţie un loc de joacă, aflat chiar la intrarea în complex, pe partea stângă, ascuns în spatele restaurantului. Grijă pentru fiecare detaliu, foarte frumos şi curat totul la Grădina Snagov, nu ne dădeam duşi de acolo, aşa că, firesc, ne-am hotărât să prelungim plăcerea plimbării cu o cafea, băută în tihnă.  

Un chener tânăr ne-a întrebat dacă avem rezervare... nu aveam... Ne-a găsit repede o măsuţă potrivită, la umbră, aşezată pe un mic ponton deasupra iazului artificial din curte. A compensat vederea la lacul Snagov pe care ne-o doream când am plecat de acasă! La vremea potrivită, iazul se împodobeşte cu nuferi, la început de mai doar câteva răţuşte sălbatice măcăiau pe acolo, în timp ce pescăruşii se roteau la înălţime.

Din păcate nu au meniuri tipărite care pe mine mă inspiră mai mult, am scanat meniul şi l-am citit pe telefoane. Pentru început am cerut două cafele expresso, un caffe-frappe, şi trei sucuri (un pepsi max plus două prigat de piersică). Orice suc costă 15 lei, cafeaua -14 lei, freppeul-25 lei.

Eu şi soţul meu mâncaserăm bine dimineaţa, aşa că nu ne era chiar foame. Fiind zi de post cu dezlegare la peşte, am împărţit o porţie de icre de ştiucă (59 lei-150 g), frumos prezentate într-o crăticioară în miniatură, cu ceapă roşie şi lămâie. Foarte gustoase, au mers de minune  cu pită pe vatră, caldă (19 lei bucata). Prietenul nostru a poftit la o ciorbă de burtă fierbinte, servită în strachină de ceramică, cu smântână şi ardei iute, fiul nostru a mâncat pui învelit în crustă de cucuruz cu cartofi aurii şi mujdei de usturoi. Fata a comandat clasica pizza Capricciosa, din care a hrănit şi pisicuţa care ne dădea târcoale, a dat câte o felie la vecinii de masă care nu ţineau post, şi a luat şi la pachet. Pită caldă a mâncat toată lumea, e greu să te abţii, mirosul de pâine caldă e inconfundabil...

Totul a fost bun, frumos prezentat, servirea fără cusur, nota de plată pe măsură, a totalizat 411 lei. Am plătit cu cardul, inclusiv bacşişul, mi s-a părut piperat dar fiul meu a fost ziua următoare la un restaurant cu specific italienesc din cartierul  nostru (zona parcului Carol), şi mi-a spus că a fost chiar mai scump. În plus, cadrul natural de la Grădina Snagov face toţi banii, aduce relaxarea, starea de bine atât de necesară.

Trebuie neapărat să amintesc de toaletele din interiorul restaurantului, amenajate în ton cu atmosfera rustică a locului. Uşile şi dulapul sunt din lemn pictat, chiuvetele par ligheanele bunicii, alături de care găsim un codru de săpun de casă, cu miros de ierburi de câmp. Nu exită şerveţele de hârtie de şters pe mâini, pe un raft sunt prosopele de bumbac alb care se folosesc şi se aruncă în coşul de nuiele. Deasupra uşii de la intrarea la toaletă, un raft cu cărţi vechi, pentru cine are chef de lectură...

În drum spre toaletă, am străbătut interiorul restaurantului, spaţios, potrivit pentru evenimente de tot felul. Focul ardea în şemineu, mesele erau aranjate pentru oaspeţi, decorate cu ulcioare cu flori. Pedelele din pânză, cusute cu motive populare roşii, mi-au atras privirea.

Ne-a plăcut la Grădina Snagov, recomand acest loc cu o atmosferă aparte, potrivit pentru câteva ore de relaxare! Copiii din oraş se vor simţi foarte bine, pentru ei este cu adevărat o experienţă inedită, pot vedea şi încerca o mulţime de lucruri noi. Pentru bunici şi părinţi, Grădina Snagov poate fi prilej de aduceri aminte... De mâncat putem mânca bine în multe locuri, Grădina Snagov este mai mult decât un restaurant, este un loc care conservă şi promovează tradiţiile româneşti, într-un cadru natural fermecător.  

În concluzie... dacă ajungeţi în zonă, poposiţi pentru plimbare şi o cafea  bună la Grădina Snagov! Poate ar fi utilă o rezervare, programul se poate schimba în funcţie de evenimentele găzduite de Grădină.

---

VIZUALIZĂRI: 46 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI