Un restaurant gourmet într-un... „capăt de lume”

TIPĂREȘTE

V-am povestit dăunăzi despre experiența pe care am avut-o la începutul primăverii la pensiunea prahoveană Crama de Piatră (satul Vadu Săpat). Și aminteam că ea deține restaurant propriu, destinat nu doar servirii micului dejun, ci și în regim a la carte, precum și pentru organizarea de evenimente. Nouă, fiind cazați acolo, ne-a venit la îndemână să mâncăm la ei și, având un prânz și 2 cine la activ, am zis să vă dau ceva relații pentru că primesc și oaspeți din afară, mâncarea e bună și n-ar fi mare lucru o abatere de câțiva kilometri „mai la deal” de Mizil.

Deci prima dată a fost o cină, vineri seara. Eram rupți de foame, căci am acceptat să facem turul ghidat al cramei și degustarea aferentă imediat după ce ne-am cazat, așa că am întârziat cam mult masa de seară. Studiind meniul, am remarcat structura lui clasică (antreuri, supe, salate, feluri principale „pe căprării” , deserturi și, desigur, „udătură” de toate felurile), dar și denumirile cu pretenții... gourmet și prețurile pe măsură. Dar ce mai e ieftin în ziua de azi?!...

Eu am ales piept de rață gătit sous vide cu sos teryiaki, sote de sparanghel, gutuie caramelizată și garnitură de orez sălbatic prăjit (eh? 😊), iar Tati coastă de vită gătită lent cu dulceață de ardei iute/sos BBQ, cu cartofi wedges, parmezan și ardei capia copți; fiecare la 140 lei. Am acompaniat cu o sticlă din vinul casei, marca Boian, roșu sec, un cupaj excelent de fetească neagră și cabernet.  

Mâncarea a venit după un timp rezonabil, frumos prezentată și foarte bine gătită. Pur și simplu, n-am găsit nicio hibă. Bine, și la câtă foame aveam... Fiind destul de târziu când am terminat, ne-am declarat mulțumiți și n-am mai vrut niciun desert. Toată consumația am pus-o pe cameră, urmând a o achita la final, doar tips-ul l-am decartat pe loc, să fim siguri. Până aici, nota 10 cu felicitări!

A doua zi am beneficiat de un mic dejun abundent, mult mai abundent și mai târziu servit decât o facem acasă. În plus, am decis să participăm la petrecerea de 1 Martie ce avea să fie organizată începând cu ora 19, despre care am aflat la fața locului; „mâncare ca la nuntă” , ni s-a spus. Am fost puși în fața unei dileme: mai mâncăm de prânz sau ne facem c-am uitat?! Hmm... Om uita noi, dar s-ar putea ca, la un moment dat, să-și amintească stomacurile noastre...

Bine, hai să luăm ceva ușor, o ciorbă de exemplu. Erau doar 2 variante, ciorba zilei și supa zilei, aveam chef de ceva acrișor, deci am optat pentru ciorbă. Mai precis, de perișoare (28 lei bucata). Evident, nu se cădea să n-o „stropim” și pe ea, la cramă aflându-ne; și am făcut-o cu câte un pahar de vin roze (20 lei), varianta care ne plăcuse cel mai mult la degustare, un demisec din cealaltă gamă a cramei, Aldaman.  

N-am avut nimic de comentat nici asupra ciorbei (fierbinte, aromată; a picat numai bine pe vremea aia câinoasă). Asupra vinului nici atât! Și, cum de multe ori pofta vine mâncând, ni (mi, mai precis) s-a făcut chef și de-un desert. Îl ochisem de cu o seară înainte și s-a chemat el tartă de lămâie cu fructe exotice, topping de zmeură și fulgi de cocos (40 lei). Hmm... aici, în sfârșit, am găsit ceva de strâmbat din nas: blatul era cam tare. De fapt, tare-rău, astfel că bună parte a rămas în farfurie. Poate că a fost mai bine, am „ratat” astfel niște calorii „goale” . Păi nu?! Să luăm partea bună din fiecare întâmplare! 😊 Oricum, per total, masa asta de prânz a fost fix ce a trebuit până la „nuntă” .

Vă spuneam că n-am știut de petrecere când am făcut rezervarea (mă îndoiesc că aș fi făcut-o dacă știam). Singurul loc din care aș fi putut să aflu era pagina lor de facebook, pe care o urmăresc, dar nu în mod activ și nu mi-a apărut nimic în acest sens. În mod firesc, am întrebat cum să procedăm și, pentru că nu se rezervaseră chiar toate mesele, ni s-au oferit 2 variante: fie comandăm a la carte, fie optăm pentru meniul fix de party (125 lei bucata), constând în aperitive, fel principal și desert, băuturile urmând a ni le plăti separat. Am zis păi dacă-i bal, bal să fie!

Aperitivul a fost alcătuit din mai multe chestii, nu le mai știu exact ce și cum, tot felul de rulade și combinații. Țin minte că mi-au plăcut toate, dar cel mai mult un rulou cu brânză de capră, sfeclă roșie și un fir de miere (pe care l-am regăsit cu bucurie a doua zi dimineață la bufetul de mic dejun 😊). Pe urmă a fost ceva pește cu legume și sos alb, foarte bune și acestea. Evident, după momentul ăsta deja eram full.

După oarece vreme a venit al doilea fel doi (!) – un platou cu bucățele de berbecuț la proțap (fusese gătit afară, într-un șopron, de pe la prânz încoace), cartofi copți cu pătrunjel, sos de roșii cu usturoi și murături. Full – full, dar cum să nu guști măcar?! Iar la final – apoteotic! – castronul cu gogoși de casă! Doamne, ce bunătate! Fierbințele, vanilate, dulci exact cât trebuie!...

La petrecerea de 1 Martie, pe lângă mâncarea bună, am apreciat și atmosfera. Aceasta a fost întreținută de 2 artiști care au performat pe rând, o domnișoară și un... bunic nonagenar! Ambii de excepție. Chiar ne-am simțit bine! Am dansat, am cântat, ne-am bucurat. Deși ne-am imaginat cu totul altfel acest weekend „de relaxare” , am intrat până la urmă în poveste și a fost foarte bine!

Recomand Crama de Piatră. Fie pentru o minivacanță (ocazie cu care veți beneficia de întreaga lor ospitalitate), fie măcar pentru un prânz sau cină într-o ambianță modernă, decorată cu mult gust (vara funcționează și terasa în aer liber), sau – de ce nu?! – pentru un eveniment mai special!

---

VIZUALIZĂRI: 102 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI