"La Urmuz", o experienta culinara si literala

TIPĂREȘTE

Restaurantul NO COMMENT sau La URMUZ

Curtea de Arges, blvd Basarabilor, la parterul unui bloc F12A

Foarte des ne oprim în orasul Curtea de Arges pentru a mânca câte ceva în drumul nostru catre casa, plecând de la casa de la tara. De  obicei ne opream la restaurantul Curtea Veche, vestit pentru mâncarea buna, portiile mari si preturile decente, dar de data asta un fapt petrecut în fata noastra ne-a facut sa facem cale întoarsa si sa cautam un alt restaurant. Sâmbata si duminica totdeauna este aglomerat, cele doua terase, din care una este pentru fumatori si treci prin ea ca sa ajungi in interiorul restaurantului, erau pline si am vrut sa cautam o masa in interiorul restaurantului. Datorita oboselii sau poate un alt motiv un tânar ospatar a spart un pahar pe tejgheaua barului si barmanul nervos a pornit un potop de insulte facând un scandal instant! Multumesc, nu ne trebuie!

Am luat-o la pas ceva mai vioi deoarece stomacul îsi cerea drepturile, era destul de târziu  pentru un prânz dar treburile de rezolvat la tara ne-au întârziat fara sa vrem.

Stiam de acest restaurant, il mai vazusem trecând pe lânga el în plimbarile noastre prin acest orasel si am zis de ce nu? hai sa îl încercam.

Intram în hol si printre plante zarim o multime de tablouri cu chipul lui Urmuz vazut de caricaturistii lumii întregi, din: Italia, China, Nigeria, Taiwan, Algeria, Mexic, Egipt, Brazilia, Turcia, Indonezia, Uruguay… etc, viziunea lor despre cel ce a inventat un curent literar numit avangarde. Curiozitatea mea a fost la maxim, în scoala nu am auzit despre el, adevarat, eu am facut scoala inclusiv facultatea pe vremea ailalta… întelegeti voi restul… dar nu sunt o baba comunista!!!

Interiorul restaurantului arata bine, cum intri pe partea dreapta e barul, mobilierul din lemn cu model armonizat cu brâul de la lambriuri, pe pereti ici colo sunt tablouri cu chipul lui Urmuz reprezentat într-o mie de moduri, încaperea este despartita pe la jumatate de doi stâlpi între care se afla un acvariu frumos cu pesti maricei, colorati si dungati.

Am ales o masa lânga fereastra, am cercetat meniul, preturi rezonabile, o muzica ambientala placuta si la un nivel de decibeli rezonabil. Am comandat o tochitura de porc cu mamaliguta, brânza si ou deasupra 40 lei, coaste de porc marinate  cu cartofi wedges 43 lei, o portie de cartofi prajiti 9 lei, salata asortata 11 lei, pâine 2 lei!!! asa putin? , apa plata 0.75 l- 12 lei. V-am zis ca sunt preturi OK, nu-i asa?

Pâna vine mâncarea m-am documentat pe internet despre cine a fost Urmuz.

Iata ce am aflat: restaurantul NO COMMENT are si al doilea nume “La  Urmuz” la rugamintea academicianului Gheorghe Paun facuta patronului restaurantului, deoarece pe locul/în apropiere a existat casa în care s-a nascut scriitorul avangardist.  

Urmuz este pseudonimul literar al lui Dumitru devenit Demetru Dem. Demetrescu nascut în 17.03.1883 la Curtea de Arges si dus la cele sfinte în noiembrie 1923 prin proprie vointa cu ajutorul unui foc de arma. A fost grefier, umorist si scriitor. A scris putin, aprox 50 de pagini de literatura a absurdului, Tudor Arghezi a insistat pe lânga Urmuz sa colaboreze cu “Cugetul românesc” si asa au aparut în revista, în 1922 cele doua proze “Pâlnia si Stamate” si “Ismail si Turnavitu” .

Lucrări publicate (proză scurtă):„Algazy &Grummer“, „Cotadi şi Dragomir“, „Cronicari“, „După furtună“, „Emil Gayk“, „Fuchsiada“, „Ismaïl şi Turnavitu“, „Pâlnia şi Stamate“, „Plecarea în străinătate“, „Puţină metafizică şi astronomie“, iar străinătatea îi dedică expoziţii, lucrări şi prelegeri în marile universităţi. Asa îmi explic tablourile cu chipul lui Urmuz facute de artisti din lumea întreaga.

O silueta stilizata cu trasaturile lui Urmuz realizata de sculptorul Radu Adrian a fost amplasata în apropierea restaurantului in august 2022 si platita de academicianul Gheorghe Paun.

A sosit mâncarea, buna, gustoasa, servirea a fost prompta si atenta. Revenim cu drag aici. Nota finala 117 lei fara cafea si desert pe care le servim într-o cofetarie. In Curtea de Arges sunt doua cofetarii bune: cofetaria Alexandrei si cofetaria de la Curtea Veche (au si brutarie buna). Am remarcat ca si cafeaua si o varietate mult mai mare de prajituri sunt  mult mai bune la cofetarie! decât la restaurant.

Acasa am citit proza „Pâlnia si Stamate” , recunosc ca mintea mea de inginer nu a priceput mai nimic! , am cautat o analiza a acestei proze, am gasit-o pe site-ul facultatii de filologie din Craiova, deoarece Urmuz elimina total continutul coerent…

Urmuz nu se putea împaca cu „inutilitatea existenţei umane:supunerea oarbă unui destin pe care omul nu-l poate înfrânge. Să fii creat ca puterea ta de muncă s-o închini agonisirii hranei zilnice, să-ţi iroseşti timpul destinat vieţii pentru menţinerea trupului supus morţii. Ar fi trebuit ca tot ceea ce ţi s-a dat mai bun, mai frumos – viaţa – să fie sortită făuririi operelor de artă“. Asta sa fie explicatia unui gest brutal?

Interesant modul cum mersul la un restaurant oarecare m-a facut sa descopar un scriitor „care, dacă n-ar fi fost insistenţele lui Tudor Arghezi, cel care-i simţise talentul şi-l voia publicat, ar fi rămas, în cel mai bun caz, un nume obscur al scriiturii, autorul vreunei povestiri ciudate, singulare şi, în final, inutile.”

---

VIZUALIZĂRI: 1865 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI