Un local cu ștaif la Brăila - Restaurantul CAROL

TIPĂREȘTE

04.04 1949.

Zi istorică pentru mine deoarece atunci m-am născut. Pe la 8 fără ceva dimineața (așa zicea mama).

Zi importantă și pentru Europa. Atunci s-a născut și NATO. Suntem de-o seamă, dar se pare că-s ceva mai mare ca el (NATO, zic – deci să-mi zică “nene”), pen’că ăia, ce-au creat organizația asta, s-au întrunit în ședința lor ceva mai târziu de ora 8, probabil după ce și-au fumat trabucurile și și-au băut whiskyul/schnappsul/cognacul de dimineață. :))

Divaghez de la scopul scrierii de față. Ca atare să revin la subiect.

Pentru sărbătorirea zilei de 04.04 2019 (adică ziua în care împlineam 70 de “primăveri” :)) convocăm în data de 6 aprilie persoane deosebit de dragi, copiii noștri cu nepoata precum și nepoții de la Bacău, la o mică petrecere familială, într-unul dintre localurile bune din Brăila. Nu știu câte localuri bune, de calitate, sunt în orașul meu, însă acesta trebuie cu adevărat remarcat, prin eleganță, prin ambianța deosebită.

Înainte de a vă povesti cam ce s-a mâncat și băut, voi încerca să vă prezint gazda petrecerii noastre (ne mișcăm puțin ca să ne priască prânzul).

Este vorba de restaurantul “Carol” (despre care am scris câteva rânduri și în review-ul de aici) amplasat în Piața Traian, spațiu ce este considerat inima “centrului” vechi. Localul are drept vecini câteva monumente istorice și “personalități” ale arhitecturii brăilene (despre care, deasemeni, veți găsi ceva mențiuni în review-ul citat mai sus): Teatrul “Maria Filotti”, Muzeul Brăilei, Biserica “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (lăcaș de cult orthodox ce funcționează într-un spațiu destinat cultului musulman), fosta Bancă Chrissoveloni, clădirea în care a fost Marele Hotel Hugo, și mai târziu Hotel "Splendid" (în prezent sediul BRD – sucursala Brăila) și, de ce nu, chiar dacă nu-i monument istoric, hotelul “Traian”.

Clădirea veche de 150 de ani, a avut, de-a lungul vieții sale, destinații dintre cele mai diverse: casă de locuit, apoi sediul unei bănci (din 1907 până în 1937 – alte surse zic că a fost sediu de bancă după 1925), din nou locuință privată, iar în anii comunismului și după 1989, a avut doar destinație de restaurant restaurantul “Brăila” era cel mai luxos din oraș în perioada comunistă), cofetărie (sub denumirea “Select”) și acum iarăși restaurant.

În prezent, imobilului, care aparține unei persoane private, i s-a redat strălucirea de altădată prin ample lucrări de reabilitare și consolidare, încercându-se pe cât posibil să fie păstrate cât mai multe din elementele originale.

Structural imobilul este compus din subsol, parter, etaj și terasă.

Parterul, unde se găsește salonul pentru evenimente (Carol Ballroom), se remarcă prin ornamentația bogată: tavanul casetat cu modele relizate din stucatură, candelabrele Murano, coloanele stucco, oglinzi venețiene, tablouri de epocă și tapiserii. Intrarea în acest salon (care nu-i deschis în permanență ci doar pentru evenimentele private ce au loc aici) se face prin ușa principală, lucrată din lemn masiv, reconstruită după ușa originală, cu geamurile realizate din vitralii. Holul de la intrare este separat de Carol Ballroom printr-o ușă tip glasvand. Partea vitrată a uneia dintre ușile glasvandului are geamul original, celălalt geam fiind executat cu același model la un fabricant din Italia (din câte am înțeles).

Din salonul de evenimente se poate ajunge la cele patru saloane de la et. I, pe o scară monumentală din lemn, având pilonii de susținere ai balustradelor sculptați. Prima parte a acestei scări se termină într-un spațiu de odihnă unde se află două fotolii ce încadrează o măsuță cu blatul din marmură, deasupra acestora este montată o oglindă cu ramă bogat ornamentată, având de o parte și de alta două vitralii reprezentând doi păuni. Covorul ce acoperă scara are în acest loc un desen reprezentând monograma restaurantului Carol.

De aici scara are două două brațe ce urcă mai departe la etaj. Deasupra scării se află un frumos vitraliu (luminator).

La etaj, clienții pot alege unul dintre cele patru saloane amenajate într-un stil eclectic și care poartă numele culorii predominante a încăperii, dată de covor, tapetul de pe pereți, materialul textil cu care sunt tapițate scaunele: salonul albastru, turquoise și roșu (cel mai mare dintre ele). Aceste săli sunt deschise permanent pentru public, accesul făcându-se printr-o curte laterală.

Salonul în care noi am mâncat are pereții acoperiți cu lambriuri din lemn și avea denumirea inițială, în vremurile când era permis fumatul în local, Club cigar (salonul trabucului). Decorat cu tablouri, fotografii, plăci de patefon, un patefon cu goarnă, precum și cu alte obiecte, salonul se prezintă destul de agreabil, oferindu-ți posibilitatea de a te relaxa (până la vederea notei de plată :D) împreună cu prietenii.

Spuneam că edificiul are un subsol unde se află o cramă, spațiu ce nu l-am putut vizita, la data vizitei noastre fiind închis și, neputând face fotografii nu-l pot prezenta aici. Pot spune însă că am văzut această incintă cu o altă ocazie (atunci nu aveam aparatul foto la mine) și că arată nemaipomenit. Cu altă ocazie poate îl voi prezenta și pe acesta.

Restaurantul dispune și de o terasă ce se deschide când vremea este propice (timp mai călduros).

Numeroase tablouri, fotografii de epocă, decorațiuni retro diverse împodobesc pereții tuturor încăperilor, holurilor de acces, scărilor. Alte elemente în tonul epocii în care a fost construită casa sunt un calorifer pe holul de intrare, un robinet de apă în curtea interioară. Mobilierul de la toaletă este realizat în același mod.

Și acum dragii moșului să vă prezint cam în ce a constat meniul cu care ne-am delectat.

La deschidere am comandat niște bruschete cu somon fume și pastă de brânză cu ceva legume – ceapă, mărar, castravete - (aranjate pe niște platouri din lemn), bune, gustoase, care arătau bine și care au dispărut repede din peisaj având în vedere foamea care ne încerca. Am vrut să le fac o fotografie însă am constatat, când am vrut să trec la acțiune, că nu mai aveam ce poza, doar platourile pe care ne fuseseră aduse.

La felul principal comenzile au fost mult mai diversificate. Eu am luat o tochitură dobrogeană cu carne de porc, sos roșu, ou ochi, brânză și mămăliguță. Asemănarea cu renumita tochitură moldovenească este evidentă, mai puțin sosul și, desigur, lipsa cârnaților afumați. S-au mai comandat:

-chifteluțe de porc în stil thailandez, cu piure de cartofi și cu un sos având drept condimente ghimbir, coriandru și usturoi – fel de mâncare apreciat ca bun de consumator;

-saramură de somn cu mămăliguță – bună, gustoasă dar cam puțină;

-mușchiuleț de porc cu sos quattro formaggi având ca ingrediente parmezan, gorgonzola, camembert și mozzarella – mușchiulețul a fost cam ațos;

-pui oriental cu cutie de cartofi în lipie și sos tzatziki – aici n-am auzit calificativul dat de mesean;

-coaste de porc barbeque cu cartofi wedges, sos bbq și salată coleslaw – vedeta mesei, mult, foarte bun, arăta extraordinar, care a fost pe săturate pentru cel ce l-a comandat, chiar dacă din el am gustat cam toți câte o țâră.

Ce-am băut?

Brandy Brâncoveanu XO, gin tonic, vin Recas (scump tare – 85lei/sticla de 750 ml.), bere, coktail russian rose, limonadă de rodii, apă plată, cafele.

Toată distracția 466 lei, la care s-a adăugat bacșișul de rigoare.

Am plătit, am zis să ne fie de bine și după un drum de peste 4 km (pe jos) am ajuns acasă și ne-am așezat din nou la masă.

Să aveți poftă pe unde mai mâncați!

---

VIZUALIZĂRI: 2566 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI