GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
După cum ştiţi de la colegii @Dan&Ema şi @tata123, în data de 21 octombrie a avut loc o mini întâlnire AFA la Aluniş. De când s-a anunţat această întâlnire am răspuns prezent. A venit ziua plecării. Cum de la Râmnicu Vâlcea până la Colţi (locul de plecare în drumeţie) e distanţă destul de mare, am ales să facem o oprire intermediară la Ploieşti, la pensiunea Casa Simoni.
Am ajuns vineri seara la pensiune, a doua zi, dis-de-dimineaţă, am pornit la drum, pentru că la ora 9 trebuia să fim la Colţi. Ne-am încadrat în timp şi la 9 fără zece parcam maşina în faţa muzeului Chihlimbarului din Colţi. Am fost primii. După vreo zece minute apare şi Dan care ne spune că în scurt timp ajunge şi tata123. Ne-am întâlnit cu toţii, în scurt timp a venit şi ghidul şi apoi am pornit la drum. De la muzeu până în localitatea Aluniş sunt vreo 5 kilometri care se pot parcurge cu maşina, aşa că toată lumea încolonată în maşini a pornit spre Aluniş. Ajunşi la Aluniş, până a ajuns toată lumea, am vizitat biserica de aici.
Am pătruns în curte şi ne-am îndreptat spre biserică. Aceasta este formată din naos şi altar, toate săpate în piatră. Nu am zăbovit prea mult în biserică pentru că localnicii se pregăteau de slujbă. Am ieşit din biserică, iar după vreo 10 minute apare Diana, ghidul nostru, care ne strânge pe toţi la un loc şi începe să ne povestească o istorie a bisericii unde ne aflam şi a altora care le vom vedea pe traseu. Aşa am aflat de legenda bisericii din Aluniş, care spune că un cioban care păştea oile în zonă, a avut un vis în care o voce îi spune să sape într-o stâncă în care va găsi o icoană a Maicii Domnului. După ce se trezeşte ciobanul îi spune colegului său cele visate şi împreună pornesc spre locul indicat în vis. Lor li se alătură şi alţi localnci şi se apucă de săpat în stâncă pentru a găsi icoana. După mai multe zile găsesc icoana şi hotărăsc să construiască biserica. Prima atestare documentară a bisericii este în secolul XIII. Biserica are hramul „ Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. De la colegul @tata123 am aflat că pridvorul bisericii a luat foc de curând fiind reconstruit de localnici.
După introducerea făcută de ghid, am pornit la drum să descoperim locuinţele rupestre din munţii Buzăului. Încolonaţi pe vreo 100 de metri am pornit pe uliţele satului, după un timp ajungem la poarta unei livezi pe care o traversăm pentru a scurta din drum, apoi ne îndreptăm spre Poiana Cozanei, locul unde s-a făcut primul popas. Înainte de a ajunge în poiană se trece pe lânga singura sursă de apă din zonă pe care am întâlnit-o, un izvor cu apă sulfuroasă. Am gustat apa, nu era rea dar nici prea bună la gust. Peste vreo 5-6 ore doream să am măcar o gură din această apă. Ajungem în poiană, ne regrupăm, unii scot sandwich-ul să mănânce, alţi dulciuri, dar toţi cu urechile aţintite la ce ne spune Diana.
După ce ne-a povestit alte legende ale zonei, pornim spre Chilia lui Dionisie Torcătorul. Înainte de a ajunge la Peştera lui Dionisie, trecem pe lângă un portal mare săpat în stâncă. Ghidul ne spune că probail pe undeva se intră în interiorul stâncii. Dăm ocol stâncii prin pădure şi ajungem lângă chilia lui Dionisie. Dionisie a fost un pustnic care a locuit aici aproape 30 de ani, în a doua jumătate a secolului XIV. I se spunea „Torcătorul” deoarece se ocupa cu torsul lânii din care îşi câştiga existenţa. Pentru a ajunge în peşteră trebuie sa urci două scări din lemn. Peştera se află cam la 5 metri de sol. Ne-am aşteptat fiecare rândul (în peşteră nu încap mai mult de 10 persoane), am intrat în peşteră, aceasta este formată dintr-o cameră săpată în stâncă în care se află un mic altar. O mică ferăstruică asigură iluminarea încăperii. Am coborât şi am aşteptat ca toată lumea să viziteze peştera. A duram cam jumătate de oră. În acest timp Diana ne-a spus alte poveşti despre zona în care ne aflam şi ne-a arătat două cruci malteze săpate în stânca.
După ce a vizitat toată lumea Chilia lui Dionisie ne-am îndreptat spre alt obiectiv din zonă, Peştera Fundul Peşterii. Este apoape de peştera lui Dionisie. Nu se poate intra în interiorul ei, accesul fiind stâvilit de o poartă metalică. De pe un panou informativ aflăm că peştera era folosită ca locuinţă şi lăcaş cu funcţii magico-religioase în preistorie. Pereţii sunt o „adevărată arhivă istorică şi de artă” datorită reprezentărilor de pe ei. Tehnica folosită este incizia, zgârierea pe perete a figurii obiectului sau simbolului. Grafitele redau arme, vârfuri de lăncii, săgeţi, pumnale, dar şi alte semne specifice artei rupestre preistorice.
Urmează un al trei-lea obiectiv turistic în programul nostru, Bisericuţa lui Iosif. Din spusele ghidului distanţa de la Fundul Peşterii până la bisericuţă ar fi de 400 de metri, dar este un deal abrupt care te solictă la maxim, mi s-a părut că am mers mult mai mult de 400 de metri. Istoviţi, storşi de puteri am ajuns la Bisericuţa lui Iosif. Este cea mai importantă bisericuţă din piatră din zonă. Este săpată într-o stâncă uriaşă, se conservă ca la început, cu intrarea în trepte, precis tăiată. Are la mijloc o uşoară gâtuire explicabilă prin compartimentarea iniţială în 2 încăperi sau prin săparea în 2 etape. Bisericuţa are altarul spre nord. La mijlocul peşterii se află o fereastră. Pentru protejarea intrării şi a ferestrei împotriva scurgerilor de apă de pe stâncă, s-au săpat sanţuri în arc frânt (boltă gotică). Deasupra intrării este desenat în stâncă un peşte, simbol paleocreştin. Aceste informaţii sunt trecute pe un panou afalt la intrarea în peşteră.
După vizitarea acestui obiectiv ghidul ne-a spus că cine vrea se poate întoarce la Aluniş (cu fiica sa). Din grupul numeros o parte a ales să pornească pe drum înapoi. Am hotărât să continuăm, deşi eram foarte obosiţi, nu doream să ne întoarcem acasă pe unde am venit. Am făcut o poză toţi trei membri AFA, pentru că @tata123 a hotărât să nu mai continue.
Ne-am îndreptat spre Schitul Agatonul Vechi. Alte urcuşuri la fel de obositoare, natura compensa cu imaginile pe care ni le oglindea în faţa ochilor plini de sudoare. Schitului i se mai spune şi Dărămătura, deoarece în urma mişcărilor tehtonice biserica s-a dărâmat. Nu am zăbovit mult la acest obiectiv şi am pornit spre următorul, Schitul Agatonul Nou. Nu se află la distanţă prea mare de Agatonul Vechi şi drumul este destul de uşor de parcurs. După denumire aceste două schituri au legătură. După ce s-a dărâmat primul schit călugării au căutat adăpos în apropiere şi au găsit această stâncă unde au săpat cu ajutorul dălţilor şi au construit noul schit. Construcţia includea 4 încăperi şi un beci.
Drumul nostru a continuat spre Crucea Spătarului. Era ultima parte de urcuş din călătoria noastră. Am ajuns la cruce, este o cruce din piatră care la origine avea o înălţime de 2 metri. Timpul şi-a spus cuvântul şi crucea este deteriorată la partea superioară. Denumirea crucii provine de la faptul că spătarul Cristea s-a refugiat în acest loc, scăpând de turci, iar drept mulţumire a adus această cruce aici. Ghidul ne-a arătat încrestat pe o piatră harta unei comori. Cine ştie să o desluşească va găsi comoara. Noi nu am reuşit. Când credeam că s-a terminat cu urcatul, ghidul ne propoune să urcăm până pe vârful Ţurţudui. Unii au refuzat, noi nu, am adunat noi forţe şi am urcat şi acest vârf, aflat în apropierea Crucii Spătarului. Vârful se află la o altitudine de 1030 de metri, de aici panorama este încântătoare, nu am regretat deloc că am făcut drumul până în vârf.
A urmat coborârea spre Aluniş, toată lumea era istovită, apa se cam terminase, mâncarea la fel. Pornim încolonaţi unul câte unul, prin desişuri pe cărare, spre punctul de plecare. Diana ne propune să vizităm ultimul obiectiv din zonă, Piatra Îngăurită, dacă nu se întunecă până ajungem la ea. Parcă cuiva i s-a făcut milă de noi şi a făcut ca întunericul să mai întârzie puţin şi am ajuns să vizităm şi acest obiectiv. Locul este o fostă bisericuţă săpată în stâncă, care datează de prin secolele III-IV.
Am pornit iarăşi la drum parcă teleghidaţi, picioarele nu ne mai ascultau, s-a lăsat întunericul, s-au aprins lanternele şi în şir indian am coborât. Reuşim să ieşim din pădure, dăm de un drum forestier care ne duce spre locul de plecare. Pe la ora 20 am ajuns la maşină istoviţi, dar încântaţi de ce am vizitat. Am parcurs 16 kilometri, după spusele ghidului, a fost obositor dar şi frumos în acelaşi timp.
Trimis de zlatna in 05.11.17 19:11:38
- A fost prima sa vizită/vacanță în BUZĂU
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (zlatna); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@zlatna:
Faine pozele tale.
A propos de vizitarea obiectivelor rupestre sa stii ca nu am vizitat tot ce se putea vizita. Oricum le-am bifat pe cele mai cunoscute si reprezentative.
Mi-ai amintit de superba zi de toamna de acum cateva saptamani care contrasteaza cu ziua de iarna pe care am intalnit-o alataieri in Ciucas.
Mi-a facut placere sa parcurg din nou traseul. De data asta mult mai usor decat in realitate ceea ce nu ma va opri sa drumetesc si alta data.
Numai de bine! ????
@zlatna: Ce zi superbă de toamnă am prins în acel weekend. Felicitări pentru parcurgerea întregului traseu; îl voi relua și eu într-o zi lungă de vară.
În ceea ce privește Chilia lui Dionisie Torcătorul, eu am fost indus în eroare de un material care afirma că sihastrul Dionisie a trăit în secolul al XIX-lea. Am mai studiat și se pare că e vorba de secolul al XIV-lea, cu locuiri ulterioare, până în epoca medievală târzie și epoca modernă. Chilia are două ferestre și s-au descoperit și nișe de sprijin pentru grinzi care formau o încăpere anexă de lemn.
Orientarea altarelor către Nord la Peștera lui Dionisie Torcătorul, Piatra Îngăurită și Peștera lui Iosif reprezintă una din dovezile că aceste vetre pustnicești existau în secolul al IX-lea, putând chiar coborî apariția lor către secolul al IV-lea d. Hr. (dovadă: semnul peștelui).
Una peste alta, a fost o excursie frumoasă, într-o zonă minunată pe o vreme de vis.
@Dan&Ema: Cum spui și tu, am vizitat cele mai importante locuințe rupestre din zonă.
Și eu când m-am uitat la poze am zis că nu a fost greu traseul, dar realitatea a fost alta.
Am văzut că la Ciucaș ați avut parte de puțină zăpadă, fapt care v-a autat pentru că ați văzut în ce parte a pornit ursul .
Toate cele bune.
@tata123: Mulțumesc pentru felicitări. Vara când ziua e mare ai timp să parcurgi întregul traseu în liniște, noi pe la ultimele obiective ne-am cam grăbit pentru a nu ne prinde noaptea prin pădure.
Da, a fost o zi superbă de toamnă, au ieșit pozele frumoase.
”Chilia are două ferestre și s-au descoperit și nișe de sprijin pentru grinzi care formau o încăpere anexă de lemn. ” - nu știam de acestă informație.
Toate cele bune.
@zlatna: Frumoasă excursia voastră și descrisă cu lux de amănunte. Cu toate că sunt din Buzău nu am reușit să văd, încă, însă am citit articole despre zona aceea specială, despre locurile misterioase, potrivit legendelor ce circulă despre Țara Luanei, cu multe enigme, fenomene paranormale și despre cerul acela ireal, straniu.
De câte ori trecem pe Valea Buzăului, în Pătârlagele, cam în centrul localității, vedem pe partea dreaptă/stângă (depinde de unde venim) indicatorul turistic "Ansamblul Rupestru Aluniș" și cel rutier ce ne indică drumul spre Colți. Și, repetitiv, apare de fiecare dată aceeași remarcă, a mea sau a soției, "a trecut și anul ăsta și noi n-am văzut muzeul chihlimbarului de la Colți". Cine știe? Poate anul ce vine...
@zlatna: Am citit toate cele trei articole scrise de voi cu aceasta ocazie si daca erau inca de trei ori pe atatea articole nu m-as fi saturat citind. Din tot entuziasmul vostru se vede ce frumos a fost iar vremea a fost o adevarata incantare.
Traseul chiar daca solicitant a fost un prilej bun de aflat lucruri noi si interesante.
Ai niste poze superbe astfel incat nu pot decat sa spun, felicitari, votat cu mare drag.
Frumoasa si interesanta drumetie si foarte amanuntit relatata, incat am avut impresia ca ma aflu pe aceleasi carari si aud glasul Dianei, oferind explicatii despre obiectivele vazute.
Felicitari si drumuri bune!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Muzeul Chihlimbarului Colți și Complexul Rupestru Aluniș, de văzut în Comuna Colți — scris în 14.02.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2023 Schiturile Rupestre Bozioru din Țara Luanei — scris în 13.01.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- May.2023 Din nou prin Ținutul Buzăului - jumătate de zi în jurul Bercăi — scris în 09.09.23 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Oct.2022 Un altfel de „cuib de vulturi” – Chilia lui Ambrozie — scris în 07.12.22 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Biserica “Dintr-o Piatra” - de veghe pe dealurile Buzaului — scris în 28.06.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Tara Buzaului - un tinut cu multe povesti — scris în 26.06.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Pătârlagele — scris în 17.10.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ