GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
La Roiu - revenirea pe tărâmul magic al copilăriei!
Uitându-mă prin fișierele pline cu amintiri am găsit niște fotografii optimiste (sper eu!) pe care le-am făcut în iunie 2009, cu ocazia unei ieșiri în natură pentru încărcarea bateriilor și pentru a vizita un loc drag, un loc în care am copilărit și pe care îl port cu drag în suflet pentru tot restul vieții. Este o zonă cunoscută mai puțin, poate și datorită infrastructurii destul de îndoielnice, dar și lipsei spațiilor de cazare amenajate special. Este vorba despre o zonă aflată pe valea râului Râmnicu Sărat, la o distanță de 18-20 de kilometri de municipiul Râmnicu Sărat. Popular, zona este cunoscută sub denumirea ”La Roiu”.
Localizare și acces
Accesul către această zonă se face urmând drumul județean 203H, care se desprinde către stânga la intrarea în municipiul Râmnicu Sărat, atunci când vii dinspre Buzău pe DN2 – E85. Urmează un drum de aproximativ 20-25 de minute, șoseaua serpuind prin următoarele sate: Topliceni, Răducești, Draghești, Băbeni, Dedulești, Pietroiu, Buda. Zona denumită ”La Roiu” apare la marginea unei păduri, imediat cum ieși din satul Dedulești către satul Pietroiu. Șoseaua șerpuiește pe marginea unei pășuni publice întinse care este cuprinsă pe de o parte de pădure, iar pe de altă parte de albia râului Râmnicu Sărat. Această zonă este îmbrățișată de două culmi deluroase, acoperite cu pădure și pajiști pline de pomi fructiferi și fânețe.
Distracție, relaxare și cazare
Principala modalitate de relaxare este organizarea unor scurte drumeții pe dealurile din zonă. În zilele toride de vară, albia râului oferă posibilitatea de a beneficia de un veritabil ”jacuzzi natural”, iar dacă ești un pescar înrăit, dar fără pretenție la ”Marea Captură”, poți pescui diverse specii de pești, cum ar fi cleanul sau mreana și, uneori, carasul. În perioada iunie-iulie a fiecărui an, în zonă putem culege diverse plante medicinale ”direct de la sursă”, cum ar fi: sunătoare, ciuboțica-cucului, coada șoricelului, cimbrișor, măceșe, cătină, floare de salcâm, floare de tei (pădurile din zonă au zone întinse în care crește teiul).
Tot pe dealurile din zonă se pot culege căpșuni, dar și fragi în pădurile de foioase înconjurătoare. Cei care aleg să colinde zona toamna, pot culege (cu puțin noroc, bineînțeles) ghebe, dar și ciuperci albe.
În satul Dedulești se poate vizita biserica avand hramul ”Pogorarea Sfantului Duh”, un lăcaș de cult considerat monument istoric. Potrivit unei plăcuțe puse la intrare, acest așezământ de cult a fost ridicat în anul 1620.
Pe partea dreaptă a râului Râmnicu Sărat se găsesc alte câteva sate răsfirate, accesul către acestea putându-se face pe drumuri de țară, neasfaltate. La ieșirea din satul Dedulești se desprinde un drum comunal neasfaltat către dreapta și se ajunge la un pod pe care se poate traversa râul Râmnicu Sărat. Aceasta este calea de acces către satele Gura Făgetului, Ceairu, Dănulești sau Toropălești. Locuitorii acestor sate reprezintă o excelentă sursă de aprovizionare cu produse 100% naturale, la prețuri rezonabile. Recomand cu drag produsele lactate dar și țuica de prună din zonă (prietenii știu de ce) !
Posibilitățile de cazare sunt reduse, zona nefiind recomandată persoanelor ce preferă confortul unui hotel sau a unei pensiuni; cazarea se poate face în gospodăriile țăranilor, prețurile fiind negociabile și accesibile. O altă posibilitate la care am apelat și noi în anii anteriori este camparea la pajiștea de la Roiu, această opțiune de cazare fiind abordată și de alte persoane, mai ales cu ocazia Paștelui sau de 1 Mai. Însă, având în vedere că în prezent este în vigoare o lege ce reglementează camparea (pe care, recunosc, nu am citit-o până acum), nu știu dacă această soluție mai este viabilă.
Dacă te prinde seara în zonă, cu siguranță nu vei regreta. Toată zona este îmbrățișată de o liniște deplină, tulburată doar de orăcăitul broaștelor de pe vale sau de cântatul vreunui cocoș rătăcit. Este un loc prielnic, unde poți inspira un aer curat și unde poți scăpa, măcar pentru o zi, de stresul cotidian.
Pentru că uneori cuvintele sunt prea seci, voi lăsa fotografiile să vorbească...
Trimis de Floryn81 in 21.04.12 18:02:40
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUZĂU.
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floryn81); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest review
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@MCM: Multumesc mult! Pentru mine este micul meu paradis, chiar daca nu ma pricep sa exprim foarte bine asta prin intermediul cuvintelor.
Felicitări pentru rw! Valea Râmnicului este unul dintre locurile deosebite ale României, neatinse încă de "invazia" turismului de masă. Sunt multe de spus despre frumuseţile deosebite ale aceastei zone, de către cei care o cunosc.
@Qvadratvus: Mulțumesc! Probabil că farmecul acestei zone izvorăște și din faptul că acest areal nu este foarte bine cunoscut și, în consecință, nu este deocamdată invadat de turiști! Cu toate acestea, din punctul meu de vedere, zona merită promovată, în ciuda acestui risc!
Pentru cei care locuiesc în apropiere este una dintre zonele cu acces facil și, în același timp, oferă oportunitatea relaxării după o perioadă încărcată la locul de muncă (fie și pentru o ieșire de câteva ore alături de familie sau prieteni).
Cum mai este drumul în sus spre Jitia? Acum 2 ani era destul de paradit.
Poate ne spui în alt rw despre Pietrele Mâţei sau despre lacurile de lângă Vintileasca ori despre Schitul şi rezervaţia Poiana Muntioru... Eventual ne mai zici vreo 2 vorbe despre izvoarele minerale din zona Jitia-Vintileasca, despre drumul spre Mănăstirea Poiana Mărului sau despre apele sulfuroase de la Tănăsari, că tot pari a fi relativ aproape de ele... Dacă mai poţi ne mai dai detalii şi despre drumul de la Buda spre Valea Salciei şi Săruleşti, că tot se ajunge acolo pe lângă Zidul Uriaşilor şi, dacă mai poţi, ne mai povesteşti şi despre Zidurile de pe Valea Râmnicului de la Dealul Roșu.
Succes! Chiar te rugăm să tragi o tură pe acolo să ne zici cum (mai) este...
Draga Soricel Nebun,
Am vrut sa te felicit inca de aseara pentru acest frumos review si pentru imaginile extrem de frumoase surprinse in padurea de la Roiu.
Chiar am scris un ecou dar am avut oaresce probleme cu calculatorul si l-am restartat inainte de a apuca sa il trimit. Asa ca s-a pierdut. Chiar daca e tirziu, am revenit acum.
Eu sint rimniceanca si am ceva amintiri haioase din acea locatie, fara poze, din pacate.
Acum vreo 12-13 ani, impreuna cu o familie de prieteni, ne-am gindit sa petrecem citeva ore la iarba verde in a treia zi de Paste tocmai in locul descris atit de frumos de tine.
Ne-am luat copiii si ne-am urcat in cascarabeta papucului de serviciu cu care sotul meu distribuia marfa in acea zona si dupa ce ne-a lasat pe iarba, el si-a vazut de treaba urmind ca sa vina sa ne recupereze cind termina de dus marfa la magazinele de la Buda.
Ne-am intins pe o paturica si am lasat copiii (cite 2 de caciula) sa zburde in voie prin iarba inflorita si sa se joace cu mingea. Cum aceasta minge a fost atrasa foarte repede de apa riului, unul dintre copilasii prietenilor a alunecat in apa vrind sa o recupereze. Cum noi nu eram pregatiti cu haine de schimb pentru ca fiecare depasie virsta pampersului, a trebuit sa injumatatesc hainutele baietelului meu, care era cel mai apropiat ca virsta si i-am dat pantalonasii, al meu raminind doar in strampi. Afara nu era nici foarte cald, insa, dupa vreo ora a inceput sa picure. Ne-am bagat cu totii la "umbra" unui copac, cu singura patura pe cap si nu mai slabeam din ochi soseaua, insa nu aveam vizibilitate prea buna deoarece aceasta era in curba si portiunea de drum se termina dupa vreo citeva sute de metri.
Tot asteptam sa vedem papucul alb al sotului insa ni s-au lungit ochii de pomana, ca el nu mai aparea.
De mincare nu am avut la noi mai nimic, decit cite o felie de cozonac si cite un ou rosu, asa ca dupa vreo 3 ore (noi intentionam sa stam vreo 2) ne uitam prin padure dupa ceva radacini comestibile. Faza comica era ca fiind Pastele, nici masini nu prea circulau si cele care mai treceau din ora in ora nu se indreptau catre oras ci in directia inversa.
Dupa vreo 5 ore deja intrasem in panica, daca s-a intimplat ceva... Cum telefoanele mobile nu aveau semnal in zona aia, nu ne raminea decit sa asteptam si sa ne rugam sa apara incriminatul in zona noastra de atac.
Eram cu urechile incordate mai ceva ca apasii lui winnetou si cind am auzit un motor ne-am adunat repede cu totii la marginea drumului. Masina care si-a facut aparitia de dupa curba, nu era cea pe care o asteptam noi. Insa, vazind ca opreste, am alergat repede inspre soferul care se daduse jos ca sa isi faca oarece nevoi fiziologice si l-am intrebat cind a revenit la masina "Domnule, ma scuzati, nu cumva ati vazut vreun papuc alb pe sosea? " "Lasa-ma, cucoana, in pace, crezi ca eu stau sa ma uit dupa papucii dumitale pe sosea? " A trintit usa si a plecat fara sa mai apuc sa ii explic la ce papuc ma referisem eu.
Asa ca am luat copiii si am plecat inspre oras, mai ales ca se insera si chelacaiau de foame, am zis ca macar sa ajungem in primul sat si vedem noi ce facem. Cred ca am mers vreo 4-5 km, cind... apare si sotul meu cu o mutra ce cerea numai pumni. El n-avea nici o grija, jucase biliard la un bar din ultima localitate unde dusese marfa si pierduse notiunea timpului... cam asta a fost toata explicatia.
Acum ma duc sa ma uit daca ai mai scris si despre altceva si daca mai ai poze de unde mi-as putea recupera niste amintiri.
Vacante frumoase iti doresc!
@Qvadratvus: Drumul spre Jitia este praf de la Buda pentru orice mașină decentă și această stare de fapt se menține până la Vintileasca. Acest lucru l-am constatat în august 2011, când am urcat preț de circa 3 ore la Vintileasca. Nu am avut timp decât să îmi fac o imagine de amsamblu despre această zonă. Ne-am întors exact de la intersecția către Mănăstirea Muntioru, deoarece ne prinsese seara acolo și nu mai aveam timp să ajungem pe lumină. Drumul către Mănăstirea Poiana Mărului nu era abordabil (cel puțin din punctul meu de vedere, conducător de Logan 1.4 MPI). Pentru a ajunge acolo ar fi fost necesar să trec cu mașina prin apa Râmnicului, iar sătenii din Jitia mi-au spus că drumul este foarte prost, așadar am renunțat. De fapt acesta a fost motivul pentru care am urcat pe platou la Vintileasca, destinația inițială fiind Mănăstirea Poiana Mărului.
O să revin cu alt review despre zona Vintileasca, atât cât am avut timp să vizităm.
@adri-nico: Mulțumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ai adresat! Și eu sunt tot râmnicean și vizitez frecvent această zonă, așadar era păcat să nu încerc să o fac puțin mai cunoscută! Mai ales că am copilărit acolo!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Muzeul Chihlimbarului Colți și Complexul Rupestru Aluniș, de văzut în Comuna Colți — scris în 14.02.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2023 Schiturile Rupestre Bozioru din Țara Luanei — scris în 13.01.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- May.2023 Din nou prin Ținutul Buzăului - jumătate de zi în jurul Bercăi — scris în 09.09.23 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Oct.2022 Un altfel de „cuib de vulturi” – Chilia lui Ambrozie — scris în 07.12.22 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Biserica “Dintr-o Piatra” - de veghe pe dealurile Buzaului — scris în 28.06.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Tara Buzaului - un tinut cu multe povesti — scris în 26.06.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Pătârlagele — scris în 17.10.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ