Comoara din noroi de la Movila Miresii

TIPĂREȘTE

Comoara din noroi de la Movila Miresii (I)

Despre localitatea Balta Alba si lacul Amara v-am mai povestit. Au mai ramas insa "nepovestite" inca 3 lacuri, Movila Miresii, Caineni-Bai si Lacul Sarat. Valoarea acestor cateva lacuri mai mult sau mai putin sarate din Campia Romana o reprezinta mai ales namolul sapropelic, asemanator celui de la Techirghiol, namol care nu se formeaza de “azi pe maine” ci in milioane de ani. Apa lacurilor e "murdara", intr-adevar, dar asta e un avantaj, particulele de namol in suspensie din apa, ajung sa mineralizeze mai bine corpul omenesc, prin ai caror pori patrund aceste minerale. Asadar, namolul sapropelic din aceste lacuri s-a format in multe milioane de ani, cand pamantul era terorizat de monstri precum T-Rex, Pteranodoni gigantici, Ihtiozauri, Brontozauri, Stegozauri, Ovoraptori sau plante gigantice precum Sigilaria, Lepidodendron, sau Rhododendronul gigant, plante ce de-abia mai lasau razele soarelui sa incalzeasca solul. Resturile acestor animale si plante, se afla azi la diferite adancimi si ele nu sunt altceva decat depozitele de hidrocarburi, (petrol carbune, gaz metan) pe care le extragem noi din adancuri, dar uneori nu gasim decat sau apa sarata si namol sapropelic, namol cu care ne ungem atunci cand “ne doare-n cot” sau pe la alte incheieturi. Namolul de pe langa saline nu e "sapropelic", el e "mineral" iar viermisorii de care se teme toata lumea apar doar in apele sarate mai slab concentrate, care au sub 40 de grame de sare la litru. Luati un litru de apa, fierbeti-l si daca ramane o gramajoara alba mai mare de 40 de grame, e semn ca aceasta apa nu va avea viermisori, decat (exista o exceptie) daca e adusa de la adancime mare (peste 700 m) prin izvoare naturale sau de sonde. Atunci odata cu apa, apare si un racusor inofensiv, “Artemia Salina”, care imbogateste apa in Iod. Concentratia in saruri minerale din lacurile Campiei Romane este supusa regimului precipitatiilor, cand ploua prea mult, apa lacurilor se dilueaza, cand e seceta, prin concentrare, ea are mai multe saruri minerale la fiecare litru de apa.

Comuna Movila Miresiii, o gasesti usor, ea se afla la 31 de km de Braila, venind dinspre Ramnicu Sarat. La intrare, trec pe langa un mozaic reprezentand o mireasa, dar caruia nu -i acord, din pacate, importanta.

In urma cu 2 secole si mai bine, aici, langa lacul sarat al comunei, a disparut o mireasa, exact in momentul cel mai dorit din viata unei femei, maritisul. Era iarna si alaiul de nunta se lupta cu nametii de zapada dintre satele Huieni si Cutaru, caci era o vreme geroasa, de "sa nu scoti nici un caine din casa! ". Era intuneric, viscol, ger si ninsoare de nu-ti vedeai “ lungul nasului” Dar, cum e obiceiul pe la noi, mirenii trebuie s-o duca pe mireasa la casa mirelui (alteori e invers) si apoi pe amandoi la locul unde are loc petrecerea, traditia trebuie respectata. Mireasa era frumoasa dar cam nefericita caci fusese o “casatoie aranjata de parinti" si ea era dusa la “nunta” mai mult cu forta.

Zapada si cenusa vulcanica sunt cele doua elemente ale naturii, care odata asternute, te dezorienteaza complet.

Barbatii erau bine dispusi iar cantecele si chiotele lor erau acoperite doar de vuietul prelung, ca un urlet de haita de lupi flamanzi, al Crivatului, vant care vine din Siberia, din pustietatile inghetate ale fostului “Gulag” rusesc, vant ce intra la noi pe la Botosani si Dorohoi, traverseaza intrega tara de la Nord la Sud si iese apoi, cu fortele slabite, pe la Ruse si Vama Veche, ca sa le dea binete si bulgarilor.

Nimic nu se mai auzea, in acel iad alb si galagios. Armasarii ce trageau sania, intalnesc in cale o movila, o traverseaza in galop, dar mireasa cade din sanie. Cu subele trase peste ochi si urechi, nuntasii nu si dat seama de nimic. Mireasa, ramasa singura, striga dupa ajutor, dar cine s-o auda in acel pustiu alb? Crivatul, caruia in Rusia i se mai zice si “vantul blestemat” ii acoperea tinerei fete chemarile disperate. Lupii insa o auzira si, infometati, incepeau sa-i dea tarcoale. Dar cainii de la o stana din apropiere au simtit prezenta lupilor. Ciobanii, milosi si curajosi, au sarit in ajutor si au dus-o pe fata la stana. In rochia ei alba, mireasa le aparu ciobanilor precum o zana din povesti. Era o mandrete de fata, precum ”Alba ca Zapada ” sau Afrodita, nascuta nu din spuma marii ci din neaua ce acoperea incet-incet, intreg tinutul dintre Ramnic si Buzau. La stana fata ramase pana cand trecu iarna. Un ciobanas chipes se indragosti de ea. Nu mult timp dupa acea intamplare, mireasa se marita cu fiul ciobanului iar tinerii si-au construit mai tarziu, cu ajutorul celorlalti ciobani de la stana, o casa in apropierea movilei ce i-a adus fetei omul mult dorit.

De atunci, acel loc poarta numele de “Movila Miresii”

Langa legendara movila se afla un lac sarat si multi maslini. Un drum de asfalt, ros de vreme si de nepasarea oamenilor, te conduce pana aproape de malul lacului. La capatul drumului, napadite de iarba, pe partea stanga, mai distingi fundatiile geometrice ale fostului camping iar pe dreapta, o fundatie ceva mai mare, reprezinta fundatia fostei baze de tratament ce functiona aici prin anii comunismului.

“N-o sa ajungeti nici sa reparati ceea ce-a facut tata! ", exclama Nicu Ceausescu in anii post-revolutionari.

Si se pare ca vorbele lui nu sunt departe de adevar. Locul pare dezolant de trist, pustiu, singuratic, precum un batran aflat intr-un azil pe care nu-l mai viziteaza nimeni. Nici macar copiii lui.

Lacul are insa virtuti terapeutice certe. Chiar daca in acesl an (2009) lacul a secat partial si apa s-a indepartat mult de mal, mal care a ramas sus, undeva deasupra mea, namolul sapropelic, e-o comoara locala inca neexploatata. Niciodata n-am vazut un namol atat de negru si cu atat de mult plasticitate, excelent pentru impachetari. Dar, pe cine sa impachetezi? De pe malul opus se poate ajunge mai usor la apa. Vad ceva in mijlocul lacului, niste "mini-aisberguri" stralucind alburii in soarele de vara, nu-mi dau seama ce poate sa fie, dar e-o imagine frumoasa! Folosesc “zoom”-ul si vad ca sunt peturi de plastic duse de vant ce plutesc indiferente pe apa lacului. Probabil; ca satenii mai vin pe-aici si iau apa sarata, sau aduc in acele “pet”-uri apa dulce ca sa se spele de namol si sare.

Parasesc cu nostalgie acest frumos loc. Satul mi se pare deosebit de bine ingrijit, un localnic imi zice ca spre dimineata, satenii mai merg pe-acolo pe la "lacul cu noroi" ca “sa-si mai scoata durerea de oase si reumatismul” apoi se duce fiecare la munca campului, principala lor activitate.

Nu stiu daca pana azi a investit cineva pe-acolo, primaria si-o doreste din toata inima, investitai in “bai” insa nu aduce profit imediat ca si cand ai lua un pepene din Calafat cu 2 lei kilogramul si l-ai vinde la Brasov cu 3 lei kilogramul, sau poate cu mai mult.

Aici, la Movila Miresii am gasit “o comoara ascunsa in noroi”, pe care ar putea-o descoperi cineva, fapt ce ar aduce bunastarea si fericirea multora, atat localnici, caci vor apare noi locuri de munca, cat si pacienti. Precedente exista, o mireasa pierduta si-a gasit aici fericirea intr-o noapte geroasa de iarna.

Sau... va ramane si prezentul doar o simpla legenda?

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 10080 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI