Faleza Calarasilor - Parcul Central

TIPĂREȘTE

Cat e vremea frumoasa incercam si noi sa profitam cat mai mult de pe urma ei si folosim fiecare prilej pentru a schimba peisajul cotidian. Pentru ca orasul Calarasi este la doar 40 de km de noi era doar nevoie de un motiv pentru a-i face o vizita, dar motive sunt mai multe si numai bune: are faleza si magazine noi pentru mamica, parcuri frumoase si Zoo pentru pitic, Bricostore pentru taticul... a mai avut si un Pic dar l-a mancat criza si falimentul, iar pe patron neagra temnita.

In 30 de minute intram in oras, traversand A1 de la Nord la Sud, iar mergand drept inainte prin oras ajungem exact la intrarea in Parcul Central al Calarasiului, un parc ce cuprinde si o faleza foarte frumoasa la Dunare. Parcam regulamentar masina in parcarea din fata unei terase si pornim sa exploram parcul si sa admiram Bratul Borcea ce trece pe latura lui sudica.

E vreme de tricou, astfel pe malul Borcei gasim si cativa pescari comasati la varsarea apelor din Lacul Jirlau in fluviu, probabil acolo se aduna pestii la te-miri-ce. In acest loc Borcea vine dinspre Sud, iar parcul este chiar pe exteriorul unui cot, care pe malul opus formeaza o plaja de nisip de toata frumusetea.

Faleza orasului este amenajata cu gust, parcul este foarte bine ingrijit, aleile curate, cu bancute amplasate cu vedere la fluviu, toate cu umbrare galbene (banuiti si de ce) de tip marchiza, multi copacei si arbusti tineri, proaspat plantati, multe aranjamente florale in butuci scobiti in chip de ghivece.

Istoria Romaniei este ilustrata in Parcul Central, in ordine cronologica dinspre avalul Borcei spre amonte, de busturi ale conducatorilor locuitorilor acestor meleaguri, de la Burebista, regele dacilor, pana la Regele Ferinand, toti stand aici, la hotarele tarii, privind curgerea apelor Dunarii.

O cruce inalta si zugravita in auriu sclipitor aminteste trecatorilor de tragicul sfarsit al multor ostasi romani pieriti la scufundarea salupei Teleorman din 31.10.1912, la baza ei, pe placi de piatra fiind trecute numele fiecareia dintre victime.

Pe malul Borcei, aproape de apa am intalnit o structura ciudata, o sculptura moderna din fier cum numai pe faleza Galatiului mai vazusem, probabil fiind inca unul dintre lucrurile comune care sunt intalnite la ambele orase. Un monstru de metal, din fiare contorsionate, a carei asemuire nu am reusit sa o deslusesc.

Parcul gazuieste doua terase frumoase, cea mai interesanta mi s-a parut cea din capatul parcului, cu specific pescaresc, aflata chiar pe malul fluviului. Tot spre capatul parcului se afla si Biblioteca Judeteana Calarasi, o cladire anosta si destul de rau intretinuta, dat fiind ca era duminica, usa de la intrare era blocata cu niste gratii foarte inestetice si, cred eu, ineficiente, doar nu dadea careva buzna sa fure carti sau, mai rau, sa lectureze.

Am gasit si un monument interesant din lemn sculptat, un fel de coloana a infinitului mai ciudata, formata din ceva in genul unor oua de lemn scobite la interior, pe care crescuse iedera, facand-ul mai plin de farmec.

Intorcandu-ne catre parcare, am gasit si un frumos loc de joaca pentru copii in care am petrecut cel putin o jumatate de ceas pana copilul a reusit sa se dezlipeasca de toate acele "instalatii" de distrat copii si am reusit sa pornim spre tinta iesirii noastre la Dunarea de Jos, Gradina Zoologica din Calarasi.

Astfel am vazut o alta faleza la Dunare, mai mica, dar fermecatoare, in care ne-am simtit excelent la o promenada intr-una din zilele calduroase de noiembrie pe care ni le vom aminti multa vreme.

---

VIZUALIZĂRI: 8164 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI