În mijlocul lacului, pe ostrov – Mănăstirea Snagov

TIPĂREȘTE

Nu trece multă vreme, și vederea se deschide asupra unui lac, pe care păduri vechi îl mărgenesc de o parte. Apele de oțel albăstriu se înfioară de vânt, prelingând malul buruienos al unui ostrov rotund. Din el se ridică, printre cărămizi și pietre risipite de mâna vremii, care se joacă ironic cu clădirile trecătoare ale oamenilor, un turn puternic, pe care anii l-au scrijelat adânc cu dungi de rugină. Dintre aceleași dărâmături se ivește armonioasă și clară o biserică. E mică, precum sunt mici toate clădirile sfinte ale vechimii noastre, menite să strângă la un loc pe credincioșii unui sat sau ai unei singure mahalale puțin locuite – așa descria istoricul Nicolae Iorga contactul cu mănăstirea de pe lacul Snagov.

Aceeași imagine am avut-o în fața ochilor weekendul trecut atunci când am ajuns pe malul lacului și am privit spre ostrov: acoperișul unui turn și turla unei biserici se ițeau deasupra vegetației. În momentul când aud cuvântul „Snagov” gândurile îmi fug către zona de agrement (pădure, lac, etc.), către Palatul Snagov, Dracula și, de ce nu, vestitele țigarete de altădată.

Localizare și acces. Mănăstirea Snagov este situată pe o insulă de circa 3 hectare aflată în nordul Lacului Snagov. Calea principală de acces este DN 1, la ieșire din localitatea Ciolpani, înainte de podul peste râul Ialomița, se virează dreapta pe DJ 101C (spre Siliștea Snagovului), apoi în dreptul unei troițe din nou dreapta pe DJ 110H. După încă vreo două cotituri ajungem la destinație; de altfel, drumul spre obiectiv este bine marcat cu indicatoare. La 100 m distanță de lac, pe strada Mănăstirea Vlad Țepeș, pe partea dreaptă este amenajată o parcare gratuită (desi un bătrân prezent la poartă a încercat să ne ceară 4 lei) având o capacitate de circa 12-15 autoturisme.

Anterior anului 2010 pelerinii sau vizitatorii nu aveau altă posibilitate de a ajunge pe insula mănăstirii decât pe calea apei. Așa am ajuns și eu prima dată pe ostrov, mai mulți localnici, alături de preotul lăcașului asigurând transportul acvatic. Am urcat atunci într-o barcă mică de lemn manevrată de un puști cu ajutorul unui băț lung care se clătina destul de periculos, mai ales la trecerea unor bărci cu motor; puștiul ne-a așteptat la ponton pentru a ne readuce pe mal – interesantă experiență și de neuitat. În toamna anului 2010 a fost inaugurată o pasarelă pietonală metalică care facilitează traversarea lacului astfel că acum vizitatorii „pășesc pe apă” fără probleme.

Taxe și timp de vizitare. S-a scris mult despre taxele de vizitare percepute de preotul care păstorește lăcașul de cult de pe insulă, chiar și acum zece ani când am fost eu acolo îmi aduc aminte că se cereau niște bani. Am citit pe Internet că anul trecut se cereau turiștilor 15 lei pentru vizită și vreo 9 lei pentru foto. Acum am auzit de la câțiva vizitatori că au plătit 5 lei la persoana care stătea în biserică la un birou/magazin improvizat. Eu am dat într-adevăr 5 lei, dar pentru un mic ghid al mănăstirii, iar pentru câteva fotografii am cerut acceptul celui de la birou. Se pare că am avut noroc deoarece preotul nu se afla pe insulă.

Am poposit circa 40 de minute pe ostrov, admirând turnul, biserica și împrejurimile. Se poate sta mai mult, pe pajiștea din spatele bisericii există câteva bănci; undeva spre capătul insuliței o familie cu copii încropiseră un mic picnic pe iarba fragedă.

Scurt istoric. Săpăturile arheologice au demonstrat existența unei locuiri getice în epoca bronzului târziu. Atestată documentar printr-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân, dar cu posibile rădăcini mai vechi, așezarea monahală de pe insulă a constituit atât un centru spiritual și cultural, cât și un loc de refugiu în caz de restriște. Insula este situată pe lacul Snagov, înconjurat în acele vremuri de Codrul Vlăsiei, din care se mai păstrează azi la Snagov o rezervație forestieră de 1700 de hectare – un loc perfect ascuns.

Domnul Vlad Țepeș reînoiește ctitoria insulară prin ridicarea unei biserici de zid, clopotniță, chilii, trapeză, fântână și ziduri de apărare. Cel care îi continuă opera este domnul Neagoe Basarab care ne-a lăsat biserica în forma aproximativă pe care o vedem astăzi, reface turnul clopotniță și repară chiliile. Domnitorii Țării românești vor pune umărul nemijlocit la susținerea și întreținerea mănăstirii Snagov. La jumătatea secolului al XVII-lea, Paul de Alep vizitează lăcașul de pe insulă și menționează „un mare pod care duce acolo”.

În epoca lui Constantin Brâncoveanu ajunge stareț la Mănăstirea Snagov ierarhul Antim Ivireanul, care după ce repară chiliile instalează pe insulă o tiparniță. Aici se vor tipări cărți în limba română, greacă, slavonă, dar și arabă. Este perioada de maximă înflorire a vieții spirituale, culturale și materiale a mănăstirii de pe ostrov.

Treptat, anasamblul monahal se degradează, podul din lemn este ars în timpul zaverei din 1821, Nicolae Bălcescu și alți revoluționari de la 1848 sunt închiși o perioadă în clădirile de pe insulă, secularizarea averilor mănăstirești din 1864 silește pe călugări să părăsească insula, iar la 1883 zidurile nu mai existau, cărămida fiind furată de locuitorii satelor învecinate. Ministerul Cultelor mai face câteva reparații la începutul secolului al XX-lea, dar renașterea fostului complex mănăstiresc are loc după anul 1991.

Vlad Țepeș și Mănăstirea Snagov. Brandul turistic „Dracula” care atrage mii de turiști, mai ales străini, în diverse locuri din România a atins și Insula Snagov. Într-adevăr, domnul valah are legătură cu mănăstirea prin lucrările de refacere și construcție poruncite a se desfășura pe ostrovul Snagovului. Dar, restul e legendă... De exemplu tunelul subacvatic care făcea legătura între insulă și Codrul Vlăsiei, cale de refugiu sau scăpare. Tunelul secret a rămas... secret.

În ceea ce privește mormântul lui Vlad Țepeș și în această problemă există controverse și diverse ipoteze. Nicolae Iorga confundă pe Vlad Dracul, ucis în preajmă – la Bălteni, cu fiul său; alți cercetători avansează ideea înhumării domnului la Târgoviște (la baza Turnului Chindiei sau la Mănăstirea Dealu – adevarul.ro/locale/targov ... cf24/index.html), pe când unii istorici susțin că mormântul lui Țepeș se află la Mănăstirea Comana (manastireacomana.ro/unde_ ... ul_lui_vlad.php). A apărut și varianta potrivit căreia trupul domnului se află sub o lespede dintr-o mănăstire italiană din Napoli (adevarul.ro/locale/targov ... ef15/index.html). Misterul persistă...

Vizita. După parcarea autoturismului în locul improvizat (pietruit; parcare gratuită), am mers 100 m până la pasarela solidă de metal care traversează apele Lacului Snagov. Vremea însorită a scos lumea la aer, multe persoane plimbându-se pe insulă. Aer curat, vânt slab, raze de soare, liniște deplină (nici o barcă cu motor pe lac), vile impozante pe maluri. De pe pod am admirat pe partea dreaptă Palatul Snagov, construcție interbelică proiectată de arhitecta Henriette Delavrancea Gibory (fiica lui Barbu Ștefănescu Delavrancea) pentru Prințul Nicolae, fratele Regelui Carol al II-lea.

Din capătul podului zărim corpul masiv al turnului clopotniță, zidit în epoca lui Mircea cel Bătrân și întreținut/reparat de mai mulți domni. Inițial a avut rol de apărare și supraveghere a oglinzii lacului, apoi a adăpostit și clopotele mănăstirii. Deși restaurat, porțiuni de zid din piatră și cărămidă stau mărturie a trecutului îndepărtat în care turnul a fost construit.

În fața noastră se află un teren plantat cu viță de vie, lângă care stă în picioare un paraclis de lemn cu hramul „Buna Vestire”, urmaș actual al unui paraclis de secol al XVI-lea, apoi clădirile stăreției și micuțul arhondaric. Trecem prin gangul turnului clopotniță și de sub arcada acestuia privim biserica restaurată.

Admirăm din exterior biserica cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” (la care s-au adăugat „Sf. Neagoe Basarab” și „Sf. Antim Ivireanul”), datând din secolul al XVI-lea – domnia lui Neagoe Basarab, este impresionantă, deși aș fi vrut (într-un fel) să văd patina timpului. Se observă prezența stilului atonit al bisericilor bizantine – șiruri de firide și arcade, lanțuri lungi de zimți de fierăstrău, turle zvelte (din care una originală). Pe fațadă ne atrag atenția stâlpii care altădată aparțineau unui pridvor deschis, ulterior spațiile dintre coloane au fost zidite și s-a format pronaosul de astăzi. Am intrat în lăcașul de cult, am privit câteva minute panourile cu fotografii, reproduceri după documente vechi, diplome, am văzut un coș cu diverse artefacte descoperite pe insulă, dar și vechi pietre tombale lângă zidurile bisericii (ex. lespedea mitropolitului Serafim). În naos suntem întâmpinați de farmecul culorilor picturii de secol al XVI-lea, chiar și pilonii sunt învăluiți în chipuri de sfinți. Catapeteasma este din zid, icoanele împărătești sunt superbe. În biserică există două tablori votive, unul în pronaos pe peretele sudic, celălalt pe peretele vestic al naosului. Chipurile îi reprezintă pe domnii Neagoe Basarab și Mircea Ciobanul alături de familiile lor, adevărate tablouri dinastice. În fața ușilor împărătești, pe podea, se află o lespede de piatră sub care s-ar afla trupul lui Vlad Țepeș.

Am ieșit din biserică și am explorat puțin terenul din spatele ei. O fântână construită din tuburi cioplite în piatră datează de acum câteva sute de ani și tradiția spune că a fost construită de prizonieri turci. Un mare spațiu verde se desfășoară în fața noastră, în perimetrul lui se mai pot observa liniile clădirilor închisorii de altădată; un altar de vară se înalță sub copaci, iar spre coada insulei zărim șanțurile rămase în urma ultimelor săpături arheologice – am văzut fragmente de zid din cărămidă. După o plimbare scurtă am pornit spre autoturism și spre orașul zumzăitor.

Concluzii. Până la clarificarea misterului istoric cert este că numele lui Vlad Țepeș – Dracula atrage ca un magnet vizitatori și aduce profituri. Am citit despre intenția de a se construi un muzeu, un centru de restaurare pentru obiecte de cult și ateliere de creație pe terenul de peste 700 mp unde se află acum parcarea.

Chiar dacă se percepe sau nu taxă de vizitare vă invit să mergeți la Mănăstirea Snagov – e o ieșire în natură, dar și prilej de a descoperi un fragment din istoria religioasă și culturală a Țării Românești.

Sărbătorile pascale se apropie cu pași repezi, primăvara își intră încet în drepturi. Vă doresc să simțiți minunea care se arată tuturor, să aveți speranță și să sărbătoriți Învierea Domnului împreună cu familia și cei dragi.

---

VIZUALIZĂRI: 6908 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI