O scurtă „cercetare” a orașului Ploiești

TIPĂREȘTE

Am ajuns în orașul „aurului negru” – sintagmă care urmărește această urbe din epoca goanei după petrol – cu trenul (vezi impresii), o călătorie comodă pentru mine din considerente personale. Printre treburile ce le aveam de rezolvat am făcut și un raid pe arterele principale ale orașului (și în preajma lor) pentru a vedea câteva din obiectivele cu care se „laudă” capitala județului Prahova.

Ploieștiul e un oraș mare, legăturile între cartiere efectuându-se cu ajutorul tuturor celor trei mijloace de transport în comun uzuale (autobuz, troleibuz, tramvai). Am achiziționat de la terminalul aflat vis-a-vis de gara Ploiești Sud o legitimație de călătorie de o zi, valabilă pe toate liniile urbane – 6 lei, care m-a ajutat să stau liniștit în peregrinările prin oraș.

Deși se anunța o zi călduroasă oamenii nu renunțaseră la preocupările zilnice și își vedeau de drumuri și treburi. Ploieștiul nu este un oraș turistic în esență, ca de altfel multe din orașele românești, fie mari, fie mici, dar deține câteva obiective interesante și zone frumoase de plimbare. Vicisitudinile istoriei au condus către schimbări drastice, transformări mai mult sau mai puțin reușite și chiar dispariții în privința tramei stradale, arhitecturii vechi și a obiectivelor istorice.

Ce am reușit eu să văd în această incursiune de câteva ceasuri prin Ploiești:

????Gara de Sud – este prima gară a orașului, edificată odată cu apariția liniei ferate spre Transilvania, în epoca regelui Carol I (inaugurată în 1872 într-o altă formă arhitecturală). După nici 20 de ani clădirea este transformată total, imaginea fastuoasă dăinuind acum în vederi. Ce vedem azi este clădirea reconstruită după bombardamentele din 1944, mare ca spațialitate, dar mult mai austeră din punct de vedere decorativ. Corpul central are ceva prestanță prin ferestrele mari și cupola din interior. Interesante sunt elementele vechi păstrate în perimetrul gării, ca de exemplu pompa de apă, turnul de apă etc. Pentru cei interesați, detalii suplimentare și imagini aici: republicaploiesti.net/201 ... ara-de-sud.html.

????Primăria Municipiului – ajuns motorizat în Piața Eroilor, pe marele bulevard al Independenței/Republicii ce străbate orașul de la Sud la Nord-Vest, am admirat tot ce mă înconjura: clădiri, biserici, statui. Despre locașurile de cult și monumentele orașului voi scrie un articol separat, câteva dintre acestea sunt deosebite. Clădirea modernă de oțel și sticlă, fost sediu al unei companii petroliere, a fost donată în 2012 autorităților locale municipale. Deși inițial se dorea organizarea unui spital aici, am observat acum că pe fațada clădirii tronează un înscris care ne anunță că acolo e Primăria. Nu lipsesc literele uriașe, loc de efectuat fotografii = „Ploiești” . Vis-a-vis se află impunătoarea biserică „Sf. Ioan Botezătorul” + alte statui (M. Eminescu, Al. I. Cuza) + esplanada centrului civic.

????Halele Centrale – am „aprofundat” ceva mai mult vizita la acest obiectiv economic, și totodată istoric; am pătruns în interior, am explorat toate segmentele componente, am înconjurat clădirea pe la exterior. Impresionant! Arhitectul Toma T. Socolescu avea să ridice în anii interbelici un complex agroalimentar cu multiple funcțiuni economice, dar și estetice. Am intrat în hala propriu zisă, un pătrat cu laturi de 50 m, acoperit cu o cupolă imensă, luminată central de un luminator și m-am plimbat printre, standuri, tarabe și magazinașe de tot felul. Mai multe cișmele cu bazin asigurau apa în complex, la subsol se aflau spații frigorifice și de depozitare cu intrare din stradă, iar la etaj o altă galerie comercială. Am trecut în hala de pește, apoi în cea țărănească – Doamne, câte produse de tot felul, ce culori, ce arome – într-un astfel de spațiu simți cu adevărat viața unui oraș. Complexul arhitectural are în dotare intrări personalizate, o clădire anexă cu turn și ceas, chiar un oficiu poștal propriu. Amănunte istorice aici: muzeuvirtualploiesti.cime ... ro/?page_id=136. Pe bună dreptate Halele Centrale, „păzite” de bustul arhitectuluilui Socolescu, constituie un simbol al Ploieștiului.

????Palatul Culturii – o construcție impozantă care găzduiește azi mai multe instituții, operă în colaborare a aceluiași arhitect Socolescu, cu destinație inițială de Palat al Justiției. Mi-a plăcut aspectul de templu clasic și intrarea monumentală în rampă. În interior se află Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova, Școala Populară de Arte, Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga” . În fața acestui „templu al culturii” se află ansamblul monumental „Ion Luca Caragiale, prefectura județului și piața dedicată celebrului dramaturgul.

????Str. Toma Caragiu – îmi arunc o privire la Hotelul Prahova Plaza, probabil un vechi hotel comunist rebranduit după care ajung pe pietonalul „Toma Caragiu” , loc unde se află și teatrul cu același nume (dramă, revistă și animație). Pe latura opusă teatrului este curtea interioară a Muzeului Județean de Istorie, încărcată cu monumente din piatră. Peste drum de muzeu tronează o clădire frumoasă (arhitectural): Judecătoria Ploiești. Am observat concentrate în această zonă o mulțime de shaormerii și patiserii ????

????Muzee – m-am plimbat puțin pe mai multe străzi pentru a identifica locul unde sunt așezate principalele muzee ale orașului în vederea unor viitoare vizite. În spatele unor blocuri ridicate la bulevard, peste drum de parcul Nichita Stănescu stă ascunsă casa memorială „Ion Luca Caragiale” – mi-a plăcut cum arată vechea construcție cu ceardac înalt și decorațiuni exterioare. Nici muzeul Casa de târgoveț „Hagi Prodan” nu se află prea departe de centru, pe str. Democrației nr. 2; am vizitat-o în 2018 și am fost uimit de frumusețea casei și a interioarelor (vezi impresii). La o aruncătură de băț este ineditul și unicul Muzeu Național al Petrolului (str. Dr. Dumitru Bagdazar nr. 8).

Am admirat din exterior frumoasa reședință în stil neogotic a unui politician conservator, vilă construită la sfârșitul veacului al XIX-lea, azi sediu al altui muzeu inedit: Muzeul Ceasului. Detalii aici: republicaploiesti.net/201 ... l-ceasului.html. În curte se află bustul lui Nicolae Simache, profesor și creator a numeroase muzee prahovene.

????Bulevardul cu castani – mă îndrept pe jos spre Gara de Sud, trecând prin fața Colegiului Național „Mihai Viteazul” . Bulevardul străjuit de castani este un loc de promenadă al ploieștenilor în căutare de frumos primăvara și de umbră, vara. El poartă numele de „Bulevardul Independenței” și e mărginit pe ici colo de case vechi.

Concluzii. Fiecare oraș are „comorile” lui: clădiri vechi, monumente, muzee, parcuri sau biserici. Ploieștiul nu duce lipsă de câteva astfel de obiective, pe câteva din ele având ocazia să le văd în această scurtă vizită. Importante la nivel local, dar și național, aceste obiective pot stârni interesul unui pasionat. Voi reveni!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 611 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI