Pe urmele lui Mihai Viteazul – Partea I: La Călugăreni

TIPĂREȘTE

În vremea aceasta se poate vedea că n-am cruțat nici cheltuieli, nici osteneală, nici sânge, nici viața mea, ci am purtat războiul așa de multă vreme singur, cu sabia în mână, fără să am nici fortărețe, nici castele, nici orașe, nici cel puțin o casă de piatră unde să mă pot retrage, ci abia una singură pentru locuință – scria Mihai Viteazul într-un memoriu adresat Marelui Duce al Toscanei la 1600.

Împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire din 1918 a adus în atenția românilor toate evenimentele și personalitățile care au avut legătură cu îndeplinirea acestui deziderat, începând de la primele acțiuni desfășurate în acest sens. Astfel în 2018 s-a vorbit/scris mult și s-a făcut puțin :) Toți cunoaștem aportul adus de domnul Mihai Viteazul în direcția unificării politice a spațiului locuit de români în preajma anului 1600. Într-o zi de weekend din acest octombrie atât de cald am decis să mă îndrept spre localitatea Călugăreni din județul Giurgiu, loc unde suzeranitatea otomană este călcată în picioare de forțele armate reunite ale celor trei țări românești. Mulți dintre noi am tranzitat zona în drum spre Vama Giurgiu, mergând spre meleaguri bulgărești, grecești sau turcești.

Venind dinspre București pe șoseaua DN 5 (E 85) avem de parcurs aproximativ 23 km între ieșirea din Capitală și satul Călugăreni. Drumul este de calitate bună, dar foarte circulat. Monumentele dedicate bătăliei antiotomane a lui Lihai Viteazul pe pământuri giurgiuvene sunt amplasate în două localități: Crucea de Piatră și Călugăreni. Nu există spații speciale de parcare în preajma acestor obiective, fiecare se descurcă cum poate.

Bătălia de la Călugăreni. În toamna anului 1594 și primăvara lui 1595 domnul Țării Românești își pune în aplicare strategia de consolidare a puterii și realizare a unui singur stat politic românesc. La București sunt lichidați pur și simplu toți creditorii domnului, precum și garnizoana otomană staționată în oraș. Treptat, sunt eliberate cetățile de pe Dunăre începând de la Severin până la Chilia și Cetatea Albă. Imperiul Otoman nu va sta cu mâinile în sân și va porni o expediție peste Dunăre. Bun strateg militar, Mihai Viteazul alege drept loc de respingere a oastei turcești confluența râului Câlniște cu Neajlovul. Acest spațiu geografic se caracterizează prin terenul mocirlos, inundabil, pâlcuri de pădure și vegetație bogată, dealuri împădurite care vor împiedica desfășurarea otomanilor.

Conducătorul oștirii imperiale era Sinan Pașa, fost guvernator al Egiptului și Mare Vizir în mai multe rânduri. Bătălia din august 1595 are mai multe faze, strălucitor și prezentat drept o victorie fiind contraatacul lui Mihai Viteazul care îi împinge pe turci peste podul care travera râul Neajlov. Este momentul celebru al fugii lui Sinan Pașa, al căderii de pe cal și a salvării lui de către un veteran din Rumelia. În final, Mihai Viteazul pierde bătălia și este nevoit să se retragă spre munți pentru a reveni victorios în toamna lui 1595.

Monumentele din satul Crucea de Piatră

La circa un kilometru distanță de Călugăreni se află localitatea numită Crucea de Piatră unde imediat după plăcuța indicatoare, pe partea dreaptă, vedem un fel de capelă rotundă din beton. Parcăm autoturismul pe drumeagul care se desprinde din șoseaua națională chiar lângă capela de dimensiuni apreciabile. Aici se află primul monument dedicat bătăliei de la Călugăreni – crucea comemorativă înălțată de domnul Șerban Cantacuzino la 1682. Crucea de piatră a fost inclusă într-o capelă pe la jumătatea secolului al XIX-lea, construcție restaurată în 2015 de primăria localității Călugăreni.

Pătrund în capelă prin gratiile tăiate ale unui grilaj și, din fericire, găsesc destul de curat în interior. În mijloc se ridică o cruce din piatră de circa 3 m înălțime încheiată cu un capitel ornamentat sub formă de trunchi de piramidă dispus invers. Pe fața crucii, în perimetrul brațelor, se află patru medalioane circulare - trei conțin tetragrama sfântă, iar cel de-al patrulea medalion expune stema Canatacuzinilor: vulturul bicefal. Marginile crucii sunt împodobite cu motivul funiei răsucite (simbol cu caracter religios, dar și de protecție împotriva forțelor obscure), iar sub brațe se află motive vegetale stilizate.

Crucea de piatră a fost restaurată în anul 1965 de autoritățile locale. Inscripția se distinge atât pe ambele fețe ale monumentului, cât și pe părțile laterale; partea de jos este deteriorată, iar literele au dispărut. Textul consemnează pe scurt lupta lui Mihai Viteazul împotriva otomanilor. În jurul acestui monument ridicat în veacul al XVII-lea s-a format satul numit azi „Crucea de Piatră”.

Al doilea monument se află vis-a-vis, în fața bisericii „Sf. Ilie” (construită la 1938 de boierul Ilie Stoian, care a ridicat și casa parohială), și anume [Crucea Grânarilor. Este vorba despre o altă cruce de piatră amplasată în 1878, cu o înălțime de circa 2 m, încheiată cu un capitel sub formă de coroană. Medalioanele reprezintă un porumbel și două chipuri de îngeri (?); fața este acoperită de un text lizibil pe jumătate, iar spatele de un pomelnic sculptat în piatră. Crucea este încadrată drept monument istoric de categoria B.

Al treilea monument este situat pe Dealul Domnului, o înălțime aflată deasupra satului Crucea de Piatră, fiind numit Crucea lui Mihai Viteazul. Crucea amplasată pe un soclu pătrat este vizibilă din drumul național și a fost edificată la începutul secolului al XX-lea pe locul unde se spune că au stat tunurile lui Mihai Viteazul. În 1913 au loc ceremoniile de inaugurare a monumentului realizat de sculptorul Oscar Spaethe, manifestări la care a participat însuși Regele Carol I. Cutremurul devastator din anul 1977 a culcat la pământ masiva cruce; bucățile sunt acum în curtea Primăriei Călugăreni.

În 1993, primăria locală și Direcția Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice realizează o replică a crucii distruse și o reamplasează pe soclul de pe Dealul Domnului. Cum ajungeți la Crucea lui Mihai Viteazul? Mergeți pe jos pe strada Sf. Ilie, pe lângă biserică, apoi stânga pe strada Monumentului; din DN 5 virați dreapta (venind dinspre Giurgiu) pe strada aflată la ieșirea din sat, după biserică – a fost asfaltată cândva, acum atenție la gropi. La baza dealului se află o scară de beton cu 150 de trepte care vă conduce la monumentul comemorativ.

Am urcat treaptă cu treaptă, ferindu-ne din când în când de crengile măceșilor care au invadat spațiul scărilor. Această cale de acces e utilizată și de localnici pentru a ajunge la cimitirul satului, situat în vârful dealului. Ajungem la monument care deși pare mic de la depărtare are circa 7-8 m înălțime. Soclul e masiv, pe o latură se află o placă care ne spune povestea monumentului, iar pe altă latură o placă de marmură albă din 1995 care conține un text din spusele lui... Ion Iliescu. Crucea amplasată pe soclu reproduce întru-câtva motivele celei originale, dar în ceea ce privește rezistența în timp nu stă bine deloc – deja sunt porțiuni deteriorate de fenomenele meteo. Priveliștea care se deschide spre valea Neajlovului, înspre locul unde s-ar fi desfășurat bătălia (la Vest de Călugăreni, spre Hulubești), ar fi minunată dacă autoritățile locale s-ar ocupa un pic de defrișarea vegetației crescute haotic. Se impune un pic de curățenie și la baza scărilor, terenul fiind utilizat de localnici pentru a arunca diverse deșeuri (am citit că arăta mult mai rău cu ceva timp în urmă).

Monumentele din satul Călugăreni

După vizitele din așezarea Crucea de Piatră ne-am întors peste râul Neajlov, în fața primăriei comunei Călugăreni. Centrul administrativ și religios al localității (aici se află și biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construită în 1865) ne întâmpină cu alte monumente. Parcăm autoturismul în mica alveolă din fața Primăriei, parcarea oficială instituției fiind închisă cu o barieră.

Primul obiectiv e foarte vizibil – statuia lui Mihai Viteazul. Ridicat cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la bătălia de la Călugăreni, în 1995, la inițiativa autorităților locale și județene, monumentul este opera sculptorului Anton Barbu Panaghia. Statuia îl înfățișează pe domnul Mihai Viteazul în mărime naturală, înveșmântat în costum domnesc și cu celebra cușmă pe cap. O mână se sprijină pe sabie, iar cealaltă mână ține ridicată securea de luptă. Pe o laterală a soclului se află un basorelief înfățișând contraatacul lui Mihai Viteazul și căderea lui Sinan Pașa.

În apropierea statuii, pe un spațiu verde, semnalizată printr-un indicator și o placă informativă se află crucea spartă în bucăți de pe Dealul Domnului, din satul Crucea de Piatră. Realizată de sculptorul Oscar Spaethe în 1913, cum am scris mai sus, crucea e masivă, distrugerea ei la cutremurul din 1977 datorându-se, probabil, fragilității soclului. Tema frânghiei împletite se regăsește pe lateralele acestui monument, iar pe față o serie repetitivă de motive geometrice.

Vis-a-vis se află școala veche din secolul al XIX-lea care a adăpostit o vreme un muzeu dedicat lui Mihai Viteazul și bătăliei de la Călugăreni. Momentan acesta nu mai funcționează – păcat! Lângă școală se află o altă placă comemorativă cu un medalion de bronz înfățișând chipul lui Mihai Viteazul – a fost amplasată tot în anul 1995 de Fundația „Mihai Viteazul” din Călugăreni.

Concluzii. Am mers câțiva pași și pe podul care traversează râul Neajlov, apa nu foarte mare era limpede, dar plină de vegetație; aproape că îți poți închipui iureșul oștilor încleștate în mijlocul smârcurilor. Arealul geografic din preajma Călugărenilor e frumoas, iar partea dinspre Comana e chiar o zonă de agrement cunoscută. Iată că există și monumente istorice interesante, posibilități de a cunoaște momente din istoria națională.

Din păcate mai sunt destul de multe lucruri de pus la punct, din punct de vedere al infrastructurii, dar și a amenajărilor turistice. Lipsesc parcările, drumurile de legătură nu sunt întotdeauna în cea mai bună stare, plăcuțele indicatoare nu există, ce să mai vorbim de panouri mari informative. Muzeul care a funcționat o perioadă în școala veche este acum închis, ar fi trebuit ca în acest an centenar să încerce o redeschidere. (Poate) Mai există speranțe...

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1912 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI