GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Podul Prieteniei, visul lui Eminescu
Anul acesta dar și în anii trecuți, am parcurs sau am stat ceva timp deasupra Dunării, pe acel pod pe care jurnaliștii l-au numit în ultimul timp "podul dușmăniei" dar pe care noi toți îl știm oficial de "Podul Prieteniei". Cum aproape de fiecare dată am ajuns să discutăm despre nașterea lui - fapt ce a adus ceva și familiei mele și mie personal - am gândit că nu este rău să știm mai mult despre acest pod iubit sau hulit de turiștii ce au oră fixă la ferry la nu știu ce port grecesc sau care se grăbesc să treacă granița la turci.
Dunărea, "regele râurilor europene" cum îi spunea Napoleon, numită și de Iorga însă și de mulți cărturari ai secolelor trecute drept un mare dar pe care-l are poporul nostru, născătoarea unui impresionant număr de legende doar pentru partea ce curge pe la noi (1075 km), a fost și o mare stavilă în calea cotropitorilor dar și opreliște în răspândirea rapidă a purtătorilor de cultură și a comercianților. Danubius este numele purtat de Zeul Fluviilor și se pare că de aici vine numele de Dunăre. Zeul Fluviilor are o origine controversată încă din antichitate, unii spun că este o divinitate geto-dacă preluată de romani după cucerirea Daciei și care a primit numele de Danubius sau Danuviu. Cert este că zeul apare pe monede romane din epoca lui Traian dar cea mai frumoasă reprezentare este cea de pe Columnă unde zeul veghează asupra trecerii trupelor romane peste podul construit de Apolodor din Damasc.
Trecerea Dunării fără bărci, un vis al multor oameni în secolele trecute, a durat o veșnicie căci dacă peste apele mici se putea repeta lucrul naturii, adică răsturnarea unor trunchiuri de copaci de-a latul apei, aici lățimea și repeziciunea apei curgătoare nu permitea acest fapt. Și trecând peste istoria celui mai vechi pod construit de om (cunoscut), cel din Babilon, ce lega malurile Eufratului, construit în anul 700 î. H., trecând peste controversata construcție a podului peste Dunăre de către Apolodor din Damasc, peste podul împăratului de origine geto-dacă Constantin sau peste mai noul pod Carol I / Anghel Saligny, ajungem în perioada comunistă când a prins viață ideea construirii unui pod peste Dunăre care să lege Europa de partea de sud a continentului dar și de Asia.
Originea ideii de a construi un pod care să lege România de Bulgaria este neclară, unii susțin că a fost dorința URSS, alții că a fost impusă de CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), proaspăt înființat în 1949 și la care România era membru fondator, fie că erau dorințe mult mai vechi ale românilor și bulgarilor, așa cum se pare doar privind timbrul emis de Poșta Română în 1948, în care un român și un bulgar își dau mâna peste Dunăre. Dar important este că, indiferent de motiv, în anul 1950 URSS, de fapt "tătucul" Stalin, din motive economice dar și strategice, hotărăște să contribuie la realizarea podului atât financiar cât și cu tehnica de lucru pe care n-o aveam nici noi și nici vecinii bulgari dar și cu partea de proiectare, aceasta revenind unor ingineri ruși al căror nume îl găsiți pe net dacă vă interesează (aici încă sunt ceva controverse cu bulgarii care pretind că și ei au avut un bun proiectant în echipă).
La 30 iunie 1951 se semnează protocolul de construcție între România și Bulgaria, alte state precum Cehoslovacia, Ungaria și Polonia urmând a dona materiale necesare precum tabliere metalice, cabluri, fier beton, electrice, etc. În același timp se formează și echipa de ingineri, director general fiind desigur un rus dar care avea și subordonați români din școala lui Anghel Saligny.
Lucrările au început în 1952 iar materialele folosite au ajuns în timp scurt de la Skoda, uzinele Bocșa, din carierele Bicsad, Măcin sau din Bulgaria, nisipul scos din Dunăre de la 100 km depărtare și tot așa. Mâna de lucru a fost în special românească, muncitori fiind detașați din toate colțurile țării, însă o bună parte a fost suplimentat, cum altfel decât cu soldați (așa a ajuns Giurgiu un oraș unde soldații și ofițerii și-au petrecut serile, unii chiar toată viața cu frumoasele localnice și așa a ajuns locul de naștere al soțului meu). Se spune că în medie existau cam aproape 5000 de lucrători români pe zi, în ture, număr completat și de ceva muncitori bulgari.
La construcția propriu zisă a podului se adaugă unele clădiri suplimentare, precum casele muncitorilor, un cinematograf în oraș, o sală de popice, dar și clădirea corpului grănicerilor, plus clădirile tehnice necesare șantierului, o gară cu rol mai mult simbolic, și asta doar pe partea românească.
Terminat în timp record putem zice, raportat la timpii doar de reparații din sec. XXI, este terminat practic la sfârșitul primei luni a lui 1954 și încep probele de rezistență de-a lungul celor 2223,52 m propriu ziși din care 1168 m pe partea română (precizarea lungimii aparține fiului ministrului transporturilor de atunci), asupra funcționării secțiunii centrale din partea de mijloc, de 86 m care se poate ridica la 24 m pentru a trece navele mari. Referitor la aceasta, acum este în administrarea românilor, verificările se fac periodic deși nu se mai folosește decât de maxim două ori pe an.
Podul numit inițial "Dunărea", așa cum apare pe insignele și brevetele șefilor de șantier de atunci, a fost repede numit, la cererea rușilor, "Podul Prieteniei" iar inaugurarea s-a făcut la 20 iunie 1954 în prezența lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Petru Groza și a demnitarilor bulgari și ruși.
Ca realizare a fost la epoca respectivă, cel mai mare pod combinat din Europa, adică rutier, pietonal și feroviar și după perioada de garanție dacă se poate numi așa, s-a renunțat, în 1954, la terminalul de feribot pentru calea ferată construit de nemți în 1941 între Lom în Bulgaria și Giurgiu în România. Pe acest pod se continuă spre Bulgaria DN5 (E70/E85).
Despre cum se circulă astăzi pe Podul Prieteniei știm bine toți cei ce mergem în sudul continentului. Pot să mai adaug că începând cu 2013, la 20 iunie în fiecare an se serbează ziua podului iar trecerea este gratuită dinspre partea română (de la "Dunav Most" spre noi nu cunosc).
Un pod peste Dunăre între noi și bulgari a fost prilej de rămășag pus de Eminescu, poetul susținând că este atât de necesară calea aceasta peste apă încât se construiește sigur până la moartea lui. Din păcate a pierdut pariul făcut în 1883. Eu pariez că cel pentru care s-au dat deja fonduri, cel de la Brăila, nu se va construi în timpul vieții mele. Sper să pierd și așa să am șansa de a fi cu ceva egala lui Eminescu!
Trimis de elviramvio in 26.09.16 14:19:56
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (elviramvio); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@elviramvio: Cum necum am prins iar votul nr 1 si ma bucur. De ce? Acest pod are pentru mine aduceri aminte foarte placute (ca s-a lasat cu urecheala asta nu mai conteaza, altfel nu as fi tinut minte).
Matusa mea locuia la Giurgiu iar blocul in care statea avea (vorbim de aproape 40 de ani in urma) vedere spre camp, Podul Prieteniei si munti de nisip. Ei bine ce-i trebuie unui copil decat sa se joace in nisip (era o cariera acolo si imaginati-va ca erau munti de nisip si noi urcam in varf si incercam sa sarim astfel incat sa ajungem cat mai jos proptindu-ne in nisip) si am stat o data cu verii mei (mai mici cu 3-4 ani decat mine) si ne-am jucat o zi intreaga, am venit acas doar sa las o soparla pe care o gasisem si i-am si zis bunicii ca mergem la vama. Era fermecator pentru un copil sa vada acele tiruri pe care ni le imaginam pline de marfa frumoasa. Si uite asa s-a facut seara, copiii cu care ne jucam au facut foc pe camp si au adus de acasa fiecare cate o bucatica din ce a putut si dupa ce am mancat ne-am jucat in continuare si taman cand se ne ascundem le-am vazut pe bunica si matusa care ieseau din bloc sa mearga la politie sa ne dea disparuti. Asa ca ne-am luat-o pe cocoasa si am fost consemnati in casa cele cateva zile pe care le mai aveam de stat acolo.
Dar stiti ce? Nu mi-a pasat, de asta imi aduc aminte si nu de faptul ca as fi fost vreun copil cuminte , si nici n-am fost, ba da, dar doar a doua zi dupa ce faceam cate o prostie.
Ce bine ca nu vad baietii mei ce scriu .
Felicitari, m-ai dus in urma cu 40 de ani si-ti multumesc.
@mishu:
Sincer, imi place ca ti-am amintit un loc drag.
Cat despre pozne, nu ma dau prea cuminte la trecutul de acum peste x decenii, doar ca tata avea o cravasa de calarie din bambus cu maner de argint (o am si acum, doar ca a ros putin un catel drag din bambus) si ma aseza in genunchi cu cravasa, spunandu-mi mereu ca data viitoare o rupe pe mine. Asta a fost prima si a doua oara, atunci eram convinsa ca asa se intampla la urmatoarea boroboata - si ca sa ai un exemplu, doar eu am facut haturi la pisici din cearsafuri brodate - apoi totul venea fara probleme, dupa un timp scurt de tinut cravasa eram iertata daca spuneam ca stiu ce ma asteapta in viitor. Dar uitarea-i lege omeneasca si copilareasca!
@elviramvio: Eu incerc sa nu mai trec podul asta pana nu or termina santierul si sunt foarte nemultumit ca cele doua tari vecine nu sunt in stare sa mai faca niste poduri peste Dunare, la cate taxe de drum incaseaza de la noi. Sper sa functioneze tot mai bine podul cel nou de la Calafat, care este izolat de lipsa soselelor de legatura cu marile trasee turistice din zona, tipic balcanic si rusinos de revoltator. Drumuri bune si vacante frumoase!
@calatorul:
Multumesc, la fel va doresc si eu.
@elviramvio: Mâine, 20 iunie, se aniversează 65 de ani de la deschiderea circulației pe cel mai mare pod combinat (rutier și feroviar) din acea vreme din Europa.
Puteți vedea fotografii din timpul construcției accesând următorul link: historia.ro/sectiune/gene ... evoie-ca-de-aer. După mai mult de jumătate de secol Podul Prieteniei continuă să fie una din principalele căi de legătură peste Dunăre cu vecinii bulgari. Conform unor statistici anual circa 1 milion de vehicule de toate felurile traversează fluviul pe acest pod.
Mâine de ziua podului, trecerea este gratis pe sensul Giurgiu-Ruse.
Vacanțe frumoase!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2024 O plimbare pe faleza Dunării şi la Turnul cu ceas din Giurgiu — scris în 04.08.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2024 Alte lăcaşuri interesante din Giurgiu — scris în 31.07.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2024 În Giurgiu, lăcasuri cu numele Marelui Mucenic Sf. Gheorghe — scris în 27.07.24 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2022 La Dumnezeu și la... Dunăre — scris în 04.07.22 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2022 Incursiuni periurbane (II): Conace, biserici și obiective tehnice - Dobreni și Herești — scris în 25.06.22 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2021 Letca Nouă — scris în 10.07.22 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2021 Sfântul Ioan Rusul — scris în 25.01.22 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ