Casa de Piatră a cărturarului Udriște Năsturel

TIPĂREȘTE

Udrișe Năsturel, boier și cărturar ce a trăit în secolul XVII, epoca luminată a lui Matei Basarab, al cărui cumnat chiar era. S-a implicat în introducerea limbii române în biserică și a contribuit la activitatea tipografiilor de la Govora și Târgoviște. De altfel, a scris prefața la Cazania de la Govora din 1642 și a tradus din slavă romanul popular Varlaam și Iosaaf. A deținut o bibliotecă valoroasă.

Vă voi povesti azi despre vizita din septembrie 2012 la acest conac cvasinecunoscut ce se află la numai 36 de km de București, urmând DN 4 către Oltenița, în localitatea Herești, județul Giurgiu. Între timp, din toamna lui 2013 conacul a fost retrocedat, dar se pare că încă se poate vizita (10 ron biletul). Noi am fost la lansarea expoziției ”Piatra și Fierul” organizată acolo de Muzeul Național al Țăranului Român din București.

Am ajuns cu autoturismul în fața ansamblului, format din curtea boierească și biserică, și am parcat undeva la umbră. Biserica, ridicată se pare tot în sec. XVII, poartă hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril și Sf. Treime. Turnul clopotniță domină împrejurimile.

Intrăm pe domeniu pe sub o poartă monumentală și parcurgem o alee cu arcade și flori de toamnă pe o latură. În fața ochilor ni se dezvăluie Casa de Piatră – singura construcție civilă românească din sec. XVII ridicată în totalitate din piatră de talie șlefuită. Monumentul este impresionant, are o arhitectură deosebită, iar poziția sa pe vârful unui mic deal îi oferă priveliști îndepărtate.

Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antohiei, care a vizitat atât Țara Românească, cât și Țara Moldovei, a ajuns și la Hereşti în septembrie 1657. El va asemui conacul boieresc cu “un palat fără egal în lume afară numai de Ţara francilor… atât de frumos că împrăştie toată grija sufletului întristat”.

Se pare că inițial, clădirea sub forma literei L a găzdui două locuințe, cu intrări, camere și pivnițe separate – dedicate lui Udriște Năsturel și fratelui său Cazan Postelnicul Năsturel. Zidurile foarte groase sunt placate atât la exterior, cât și la interior cu blocuri de piatră mari, bine șlefuite. Astfel pereții sunt foarte drepți și fini, impactul vizual fiind deosebit.

În 1831 principele sârb Miloș Obrenovici, refugiat în Țara Românească, achiziționează conacul de la un descendent al familiei Năsturel. El construiește anexele gospodăriei și grajdurile. În 1881, familia boierească Stolojan cumpără conacul și îl stăpânește până la naționalizarea din 1949. În anii 50 este restaurat, în urma unui incendiu.

Am vizitat expoziția ce etala un patrimoniu bogat din fier, aramă și argint. pe lângă obiectele de uz casnic și cele utilizate în gospodărie erau expuse și obiecte de cult. Am văzut cântare deosebite, sisteme de închidere, cădelnițe, o cristelniță frumoasă. Era organizat și un atelier de fierar și, ceva deosebit, o sală pregătită pentru un ospăț boieresc (talgere, platouri, sfeșnice, cofe etc.). Expoziția s-a bucurat de un real succes și chiar era reușită. Concertul de muzică veche românească a celor de la formația Trei Parale a întregit atmosfera boierească.

Acum, chiar dacă conacul se poate vizita, camerele sunt goale. Totuși, modul singular de construcție și clipele de liniște ce le putem petrece în curte merită efortul de a îl vizita.

Sălile mari, cu pereții de piatră albă șlefuită, te îndemnau să te gândești la un bal ori o agapă. Ancadramentele ușilor din interior, golurile mari ale ferestrelor luminoase, beciurile imense, scara interioară – tot atâtea elemente ce dau valoare artistică și istorică conacului. De asemenea, ancadramentele ușilor exterioare sunt interesante, deasupra uneia aflându-se la un moment dat chiar blazonul familiei Năsturel.

Curtea interioară e largă, pigmentată cu câteva ancore vechi și vase de lut.

Un monument deosebit, un cărturar deosebit...

---

VIZUALIZĂRI: 1690 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI