Incursiuni giurgiuvene – primăvara lui 2026

TIPĂREȘTE

Orașul Giurgiu este principala poartă de acces către Bulgaria, Grecia și Turcia, prin intermediul Podul Prieteniei, care traversează fluviul Dunărea. Însă majoritatea covârșitoare a călătorilor se îndreaptă direct spre graniță, ocolind orașul. Și, într-un fel, au dreptate: Giurgiu nu este un oraș turistic în sensul clasic, dar are câteva obiective istorice interesante. Am mai povestit prin 2018 despre unele dintre ele (vezi impresii). Am revenit în această primăvară și am revăzut o parte, altele au constituit o noutate, plus că am avut puțin timp pentru a face câțiva pași pe străduțe vechi. Mi-am dorit să văd mai ales reamenajările de la cetatea Giurgiu, înfăptuite în ultimii ani.

Plimbare prin oraș

Cu o istorie de peste 620 de ani, orașul Giurgiu este atestat documentar (sub forma „Georgevio” ) în vremea lui Mircea cel Bătrân. Timp de patru veacuri va fi sub stăpânire turcească,  după care urmează transformarea edilitară modernă, din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Dezvoltarea portuară a adus o dezvoltare economică înfloritoare, după care distrugerile din Primul Război Mondial au stopat pentru o perioadă evoluția socioeconomică a orașului. Azi orașul este prin între trecutul industrial și prezentul unui oraș aflat în declin demografic și de încercările timide de revitalizare a falezei și a spațiilor publice de pe malul Dunării. Dar să vă povestesc în câteva fraze cam ce am văzut prin urbea giurgiuveană, de la Gară la Cetate. Debarcat în zona porții feroviare a orașului dunărean am mers să văd Gara Giurgiu – clădire construită în 1869, capăt al primei linii ferate din Principatele Române, București-Giurgiu. Construcția este simplă, funcțională, cu parter și etaj, fără prea multe decorațiuni. Pe lângă clădirea originală, mai există un turn de apă, un depou și o instalație tehnică de schimbare a macazurilor. Se mai păstrează și un ceas vechi de aproape un secol, Paul Garnier, model ce îl găsim și în alte câteva gări din țară. Vizionați un documentar interesant aici: youtube.

Traversăm Piața Gării, în mijlocul căreia se află statuia Dianei – Zeița vânătorii (bronz executat în secolul al XIX-lea, poziționat inițial în parcul conacului doctorului Apostol Arsachi din Vedea, donată de urmași orașului Giurgiu) și ne încadrăm pe strada Gării (fostă Principele Nicolae) . Această stradă a fost una din principalele artere ale orașului înnoit la 1831 de inginerul austriac Moritz von Ott (reconstruiește orașul în sistemul radial – stea), cu rol comercial și de promenadă. Din clădirile care adăposteau altădată la parter magazine de manufactură s-au mai păstrat doar câteva exemplare, etajul-locuință fiind cel mai bine conservat.  

În capătul străzii descoperim mai multe monumente: Catedrala Adormirii Macii Domnului (datează de la 1852, iar la ridicarea ei s-a utilizat piatră de la cetate), monumentul Navigației, bustul lui Nicolae Iorga (bronz amplasat în 1995 lângă catedrală și vis-a-vis de parcul purtând numele istoricului), statuia Reginei Maria (autor: Constantin Ionescu, 2020).

În Piața Unirii vedem un monument de prim rang: Turnul cu Ceas/Ceasornicului, construcție realizată de otomani la sfârșit de secol al XVIII-lea, cu rol de punct de observație și foișor de foc. Turnul hexagonal are 22 m înălțime și 5 m diametru, iar din 1839 găzduiește un ceasornic. Acum, la parterul turnului funcționează un bar-terasă. În aceeași piață, se află teatrul „Tudor Vianu” (construit în 1966 cu ajutorul Șantierului Naval).

Continuăm pe str. Mircea cel Bătrân, trecem pe lângă silueta albă a bisericii „Buna Vestire” (ctitorie din 1863 a comunității grecești) și ajungem la Parcul Alei, un spațiu verde realizat tot în anii modernizării orașului (după 1831). Grădina publică cu alei de promenadă, flori și bănci s-a extins ulterior, s-au plantat arbori, s-a construit un foișor pentru fanfară. Azi găsim în parc Monumentul eroilor francezi (inaugurat în anii 1920; Giurgiu a fost eliberat de trupele franceze în 1918), bustul lui Mihai Eminescu (autor: Corneliu Medrea, inaugurat în 1939), seria de statui reunite pe „Aleea Eroilor” (busturile eroilor căzuți în Războiul pentru Independență, în 1877).

În apropierea parcului am găsit Schitul „Sfântul Nicolae” , fosta geamie transformată în biserică ortodoxă după 1830. Bombardată de turci în 1877 și de germani în 1944 locașul de cult a fost refăcut de fiecare dată. Corpul de piatră al bisericii, în care se mai disting și astăzi ghiulele de fier înfipte în ziduri, alături de coloanele de la intrare și ancadramentele ferestrelor, conferă edificiului religios un aer sobru și aparte. La nici 150 m depărtare se află ruinele Cetății Giurgiu și podul Bizet – primul pod în unghi din Europa, inaugurat în 1905 și realizat de inginerul Ion Ionescu-Bizetz, după schițele inginerului Anghel Saligny.

 Cetatea Giurgiu

Dacă în 2018 ruinele erau cumva lăsate la voia întâmplării într-o vale înierbată (fostă albie naturală), acum s-au mai schimbat puțin lucrurile. În urma unui proiect finanțat din fonduri europene nerambursabile, inițiat de orașele Giurgiu și Ruse, s-a reușit valorificarea zonei adiacente Cetății Giurgiu și integrarea acesteia într-un circuit turistic.

Concret, zona cetății a fost împrejmuită, s-a construit un amfiteatru în aer liber cu 9 rânduri de gradene, s-au trasat alei pietonale și locuri de odihnă prevăzute cu coșuri de gunoi, s-a refăcut iluminatul ambiental, s-au instalat mai multe panouri cu date istorice, s-au mai construit două scări de acces înspre cetate. În zona ruinelor s-au făcut doar amenajări peisagere, fără a se interveni asupra zidurilor.

Zona arată mult mai bine, este mai comod să vezi zidurile fostei cetăți de pe o alee amenajată. Am apreciat și panourile, textul este redat în trei limbi (română, engleză, bulgară), iar imaginile ne ajută să ne dăm seama cum arăta fortificația în toate cele trei faze de existență.

Concluzii. Din punct de vedere turistic, Giurgiu rămâne mai degrabă un oraș de tranzit decât o destinație în sine, dar poate oferi vizitatorilor interesați câteva repere istorice și o atmosferă autentică de oraș dunărean liniștit. Am îmbinat utilul cu plăcutul, profitând de timpul liber avut la dispoziție și petrecând câteva ore în orașul dunărean într-un ritm relaxat.

Alegeri inspirate!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 6 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI