Muzeul Petrolului - Ploiești

TIPĂREȘTE

N-aș zice că petrochimia a reprezentat vreodată un interes pentru mine. Dacă prin cine știe ce împrejurare aș fi ajuns studentă la Institutul de Petrol și Gaze nu cred că aș fi ajuns și să dansez la balul de absolvire, cu diploma de inginer petrolist în buzunar. Cu toate acestea, pentru că sunt conștientă de importanța petrochimiei pentru România și nu numai, pentru că știu că Ploieștiul este 'Orașul aurului negru' și că - în frumoasa clădire din Str. Dr. Dumitru Bagdazar, nr. 8, o clădire de patrimoniu - găzduiește un renumit muzeu dedicat industriei petrochimice românești, la ultima mea vizită în Ploiești n-am putut să nu-i acord o oră din timpul meu.     

Știam că în anul 1857, România înregistra trei premiere mondiale: apare în statisticile internaționale cu o producție de țiței oficial înregistrată de 275 de tone, că la Ploiești, frații Theodor și Marin Mehedințeanu au construit prima rafinărie de petrol din lume și că Bucureștiul a fost primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant.

Date fiind aceste performanțe, ținând cont și de îndelungata tradiție a exploatării petrolului în țara noastră, în 1957, la celebrarea centenarului industriei petroliere românești, s-a luat decizia înființării la Ploiești a unui muzeu dedicat petrolului.  

Muzeul Petrolului, denumit inițial Muzeul Național al Petrolului, inaugurat la 8 octombrie 1961, este singurul muzeu de acest gen din România și printre puținele din Europa. Din anul 2017, trecând sub administrația Muzeului Județean de Științele Naturii Prahova, (redeschis vizitării în februarie 2018), s-a numit Muzeul Petrolului. Vechea denumire, însă, dăinuie și acum pe zidul exterior al clădirii.

Program de vizitare: Marți - Duminică între orele 9.00-17.00, ultima intrare la 16.30.

Taxe de acces: 12 lei/persoană - adulți, 8 lei/persoană - copii, elevi, studenți și pensionari. Tot 8 lei/persoană este și taxa pentru cei veniți în grup organizat (minim 10 persoane). Există și gratuități pentru anumite categorii de vizitatori. Taxa de fotografiere sau de filmare este de 150 lei pentru profesioniști, amatorii având gratuitate.  

Aceste informații sunt afișate lângă intrarea în curtea muzeului. De îndată ce treci de poartă, privirile îți sunt atrase de mulțimea se utilaje folosite în industria petrolieră, toate cu o vechime considerabilă (cel puțin 80 de ani). Între cele mai vechi și mai rudimentare se află hecna - o curiozitate pentru noi.  Acționată de forța unui cal, hecna este un dispozitiv cilindric din lemn, fixat pe un ax vertical pe care sunt înfășurate frânghiile care susțin gălețile. Cu aceste găleți țițeiul era adus la suprafață din gropile săpate tot cu tehnici rudimentare. Am mai văzut o hecnă, ceva mai mică, la Muzeul Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat pe care l-am vizitat în vara trecută.

Las vizitarea parcului de vechi utilaje pentru mai târziu și - pe scări - urc spre intrarea principală în muzeu. Ușa cu geamuri înalte, protejate cu o frumoasă feronerie, este încadrată de două și mai frumoase felinare. Alături de intrare se află monumentul cu soclul ruinat al Dr. Ing. Ioan Bascan (1902-1980) - importantă personalitate din domeniul forajului și al extracției petroliere.

Sunt singurul vizitator al muzeului la acea oră (puțin înainte de amiază, într-o zi din mijlocul săptămânii). M-a întâmpinat o doamnă Security, apoi a apărut și doamna muzeograf. Atunci când am achitat taxa de vizitare (8 lei în cazul meu) am pus și obișnuita întrebare - dacă pot fotografia. Muzeul Petrolului din Ploiești a fost singurul din județ pe care l-am vizitat, unde nu se percepe taxă de fotografiere. O dată cu biletul, am primit - gratuit - un pliant cu date generale despre muzeu (în română și engleză) și un semn de carte. Mai mult decât atât, am fost invitată să extrag un fluturaș dintr-o movilă - niște fâșii de hârtie, fiecare conținând definiția unui termen de specialitate din petrochimie. Un fel de extras dintr-un dicționar de termeni tehnici, pe foi volante, pus la dispoziția celor mai puțin cunoscători, așa ca mine. Nu am mai întâlnit asta până acum și consider că muzeul merită felicitări pentru această inițiativă.

Cu aceste informații, după scurta prezentare a muzeografei, mi-am început vizita. Aflasem că în patrimoniul Muzeului Petrolului cuprinzând peste 9 900 de obiecte (la inaugurare, în 1961, având doar în jur de 800), voi vedea utilaje folosite în industria petrolieră, brevete de invenție, lucrări științifice, albume, peste 300 de scrisori-autografe și circa 100 de fotografii document ale Dr. Ing. Lazăr Edeleanu, fondatorul petrochimiei românești.

Expoziția de bază este amenajată într-o sală cu o suprafață de 500 m² în care sunt prezentate documente originale și în facsimil, hărți geologice, documentație tehnică de specialitate, fotografii și machete ale unor utilaje specifice industriei petroliere și scheme ale unor procese tehnologice. În vitrine, chiar de la intrare, vedem mărturii ale existenței petrolului încă din antichitate - vase în care se păstrau produse petroliere (unul datând din sec. II d. H.), opaițe romane și bizantine, documente care atestă existența petrolului.  

Această sală prezintă toată istoria prezenței țițeiului în țara noastră. Prima informație scrisă despre existența petrolului în spațiul românesc  - sub numele de păcură - apare într-un document domnesc din 4 octombrie 1440 prin care voievodul Moldovei împuternicește Mănăstirea Bistrița să stăpânească satul Lucăcești de pe Tazlăul Sărat cu gropile de păcură.

Împărțită în două zone de acces, sala abundă de panouri explicative (unele exemplificând sistemul de solventare selectivă cu dioxid de sulf, inventat de Lazăr Edeleanu, și aplicat în întreaga lume), machete printre care se remarcă macheta primei sonde cu foraj mecanic din România - Târgu Ocna și macheta 'Fabricii de gaz' din 1856 a fraților Mehedințeanu. De asemenea pot fi văzute diorame, fotografii, documente privind legislația în domeniu, unelte, utilaje de foraj din lemn sau din metal din sec. XIX, produse obținute prin prelucrarea țițeiului (bitum, cocs, cauciuc sintetic, parafină, uleiuri,  benzine).

Nu lipsite de interes sunt obiectele folosite de lucrătorii petroliști (unelte, pălărie metalică de protecție la puțurile unde extracția se făcea manual, lămpi de petrolist utilizate în sec. XIX, instalații de transport pentru produsele petroliere - butoaie, cisterne, conducte) sau felinarele cu petrol lampant folosite la iluminarea străzilor din București începând cu anul 1857. În muzeu este expusă o astfel de lampă, iar doamna muzeograf mi-a atras atenția asupra ei menționând că aceasta este una dintre piesele de rezistență ale muzeului.

Hărțile geologice (Harta Geologică a României din 1920, Harta României Reîntregite cu bazinele de exploatare a gazelor din Transilvania), mostrele mineralogice, diplomele, medaliile, fotografiile unor personalități din domeniu sunt de asemenea în număr mare: Gregoriu Ștefănescu, Grigore Cobălcescu, Ion Popescu-Voitești, Ludovic Mrazec, Valeriu Patriciu - în domeniul geologiei, Virgiliu Tacit, Ion Basgan, Ion Tănăsescu, Andrei Dragulănescu - în domeniul forajului și al extracției petroliere și nu în ultimul rând Lazăr Edeleanu, Nicolae Debie, Gheorghe Rădulescu - în domeniul petrochimiei.

Studiile lui Lazăr Edeleanu privind chimia petrolului și rafinarea acestuia, precum și brevetele obținute în țară și în străinătate de fondatorul petrochimiei românești pot fi văzute în muzeu.

Nu lipsesc nici fotografii cu muncitorii petroliști și nici cele ilustrând ravagiile provocate de bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial, când rafinăria a fost distrusă în proporție de 60-70%.

Ce mai putem vedea în muzeu? O veche centrală telefonică folosită în caz de urgență, sirena Rafinăriei Vega, o mașină de calcul acționată manual, un binoclu, o păcorniță (obiect de lemn în care se păstra păcura pentru uns roțile căruțelor), ba chiar și macheta Vulcanilor Noroioși de la Berca - Buzău. Și ceea ce mie mi-a plăcut cel mai mult, frumoasele lămpi cu petrol (de tavan sau de masă) pentru iluminat interior. Din bronz, din porțelen, cu diverse forme, culori și decorațiuni, acestea sunt adevărate lucrări de artă.

Pentru păstrarea vie a istoriei petrolului în România, în 2007, la 150 de ani de industrie petrolieră în România, Muzeul Național al Petrolului a primit Diploma de Excelență și Trofeul Petrolistului. Înrămată, această diplomă este expusă în muzeu.

În cea de-a doua sală a muzeului, mai mică, destinată Societății Creditul Minier (una dintre numeroasele societăți de acest gen care au existat în România), în afară de documente, tablouri tematice, mi-a atras atenția un mare panou care ne prezintă vechi concepții asupra originii țițeiului. Pentru amuzament, le redau și eu aici.

În anul 280 î. H. Straton spunea: 'Asfaltul este o specie de pământ topit. Din cauza căldurii s-a ridicat la suprafața apei datorită diferenței forței gravitaționale'. La Varșovia, în 1797, Kluk afirma: 'Fertilitatea solului din paradis se datora faptului că acesta conținea o mare cantitate de grăsimi. După păcatul strămoșesc, o parte din aceste grăsimi a fost atrasă de soare, iar altă parte s-a scufundat în pământ și apoi s-a transformat în țiței'. În Pensilvania exista credința că 'Țițeiul provine din grăsimea balenelor venite în această zonă din regiunile polare'.

Dacă recomand vizitarea Muzeului Petrolului din Ploiești? Nu, nu recomand vizitarea acestui muzeu decât acelora care înțeleg importanța petrochimiei pentru omenire și apreciază efortul specialiștilor români pentru descoperirea tuturor secretelor 'aurului negru'. Cei neinteresați de petrochimie nu pot să nu remarce cel puțin dăruirea cu care au fost adunate toate obiectele expuse, grija cu care au fost selecționate, conservate și grupate în muzeu. Desigur, nimeni nu va părăsi Muzeul Petrolului din Ploiești având sufletul încărcat de frumos așa cum se întâmplă după o vizită la Muzeul Ceasului 'Nicolae Simache' sau la  Muzeul 'Casă de Târgoveț secolele XVIII-XIX' ambele din același oraș.  

Totuși, cu un plus de cunoștințe vor pleca toți cei care vor vizita Muzeul Petrolului din Ploiești.

---

VIZUALIZĂRI: 185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI